Domnitorul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de 6 ori domn al Țării Românești și de 4 ori domn al Moldovei: Constantin Mavrocordat

Constantin Mavrocordat rămâne una dintre cele mai marcante figuri ale domnitorilor fanarioți din Țările Române, cunoscut pentru reformele sale îndrăznețe. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova, iar în 1739 a reunit Oltenia cu Țara Românească.

Născut la 27 februarie 1711, la Constantinopol, Constantin era fiul domnitorului Nicolae Mavrocordat și al Pulheriei Tzuchi. A fost crescut în spiritul unei educații solide și al ideilor reformatoare ale secolului al XVIII-lea. În timpul vieții, a ocupat tronul de 6 ori în Țara Românească și de 4 ori în Moldova, devenind unul dintre cei mai longevivi domnitori fanarioți.

Reformele fiscale și sociale

Începând cu domnia sa din 1735 în Țara Românească, Mavrocordat a inițiat reforme inspirate și de administrația austriacă din Oltenia. A eliminat impozite indirecte precum „văcăritul” și „pogonăritul” și a introdus o taxă anuală unică de 10 lei, plătibilă în patru rate.^[sursa]

Una dintre cele mai importante măsuri a fost eliberarea țăranilor. Le-a acordat dreptul de a se muta de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu o sumă simbolică de 10 bani. De asemenea, a redus zilele de muncă obligatorie pentru țăranii boierești la 12 pe an în Muntenia și 24 în Moldova, semnificativ mai puțin decât în alte țări europene ale vremii, precum Transilvania sau Rusia.

Pentru a compensa boierii, le-a oferit scutelnici – țărani care plăteau bir doar boierului – și i-a scutit de taxe către visterie. În administrație, a numit ispravnici cu atribuții extinse, atât judiciare, cât și administrative.

Reunirea Olteniei și abolirea iobăgiei

După războiul ruso-turco-austriac (1736–1739), Constantin Mavrocordat a obținut, prin Tratatul de la Belgrad, reunirea Olteniei cu Țara Românească. Reformele sale au culminat cu abolirea iobăgiei: în anul 1746 a desființat „rumânia” în Țara Românească, iar în 1749, „vecinia” în Moldova (țăranii își puteau răscumpăra libertatea de la stăpâni).

Mavrocordat s-a preocupat și de educație, sprijinind școlile existente și cerând preoților să fie alfabetizați. A încurajat tipărirea cărților bisericești în limba română, contribuind la răspândirea culturii.

Constantin Mavrocordat: un destin tragic

Domnitorul a avut două căsătorii: prima, în 1728, cu Smaranda Cantacuzino, decedată în 1730, și a doua, în 1732, cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut patru copii.

În anul 1769, în timpul Războiului ruso-turc, s-a retras la Galați din cauza stării de sănătate precare. Pe 1 decembrie, la Mănăstirea „Sfânta Precista”, a fost rănit grav la cap de un ofițer rus în urma unei altercații. Rana s-a infectat, iar Constantin Mavrocordat a murit pe 15 decembrie 1769. A fost înmormântat cu fast, dar locul exact al mormântului său rămâne necunoscut.