Oamenii moderni s-ar putea să nu fi fost primii care și-au îngropat morții, după cum relevă datele de la cea mai veche înmormântare din lume, descoperită până în prezent.

Acum mai bine de 100.000 de ani, grupuri de oameni preistorici din Levant au început, în mod surprinzător, să-și înhumeze semenii, marcând unul dintre cele mai profunde salturi cognitive și comportamentale din istoria speciei noastre. Însă acei primi meșteri de morminte nu erau întocmai ca noi, iar o nouă cercetare dezvăluie un detaliu uluitor: un copil înhumat în cel mai vechi cimitir cunoscut ar fi putut fi un hibrid între un neanderthalian și un om modern.

Practica înhumării s-a răspândit rapid în ceea ce astăzi este Israel, cu morminte timpurii descoperite în situri precum Tabun, Qafzeh, Nesher Ramla, Tinshemet și Skhul. Cu toate acestea, identitatea celor care ocupau aceste morminte a fost învăluită în mister timp de decenii, unele schelete părând să aparțină unor Homo sapiens arhaici, în timp ce altele înclinau mai degrabă spre trăsăturile neanderthalienilor.[sursa]

cea mai veche înmormântare neanderthal homo sapiens
Cea mai veche înmormântare a avut loc acum circa 140.000 de ani

Pentru a elucida acest mister, autorii unui nou studiu au reexaminat craniul și mandibula unui copil îngropat acum aproximativ 140.000 de ani în peștera Skhul. Cel mai probabil o fetiță care a murit la o vârstă cuprinsă între trei și cinci ani, individul fusese inițial considerat „o fază de tranziție a Homo între neanderthalieni și oamenii moderni”, dar ulterior a fost recunoscut drept „om modern din punct de vedere anatomic”, explică cercetătorii.

Însă nu toți experții au fost convinși că acest copil aparține liniei Homo sapiens, mai ales având în vedere asemănările izbitoare pe care unele dintre oasele sale le prezintă cu cele ale copiilor neanderthalieni din Franța și Spania. Prin urmare, autorii studiului au apelat la tehnologie modernă, efectuând tomografii computerizate ale neurocraniului și mandibulei, precum și primul model 3D al labirintului osos al urechii interne.

• CITEŞTE ŞI:  Ce descoperiri a făcut Galileo Galilei?

După o analiză meticuloasă, cercetătorii au descoperit un mozaic de trăsături: „deși profilul general al bolții craniene reconstituite corespunde cu cel al Homo sapiens, mandibula are o formă similară cu cea a neanderthalienilor”. Concluzia lor este tranșantă: „combinația de trăsături observate la [copilul din Skhul] poate sugera că este vorba despre un hibrid”.

Analiza a mers și mai în profunzime. Labirintul osos a fost comparat cu o serie de hominizi arhaici, inclusiv neanderthalieni din Franța și un grup timpuriu de Homo sapiens cunoscut sub numele de Cro-Magnon. În ansamblu, această structură cheie a urechii interne s-a dovedit a fi identică cu cea a oamenilor moderni, cu puține asemănări cu neanderthalienii. În contrast puternic, însă, arcul dentar rotunjit și alinierea caninilor și incisivilor sunt caracteristici distinctive ale morfologiei neanderthaliene.

În concluzie, cercetătorii argumentează că acest copil sfidează clasificările simple și că ar fi mai potrivit ca specimenul să fie încadrat ca parte a unui „paleodem” Skhul – o populație locală, distinctă. Mai mult, incapacitatea acestei ființe antice de a se încadra într-o singură linie genealogică umană întărește o idee fascinantă: comunitatea levantină din Paleoliticul Mijlociu era, cel mai probabil, un amestec vibrant de specii umane care au interacționat pentru a crea o populație mixtă din punct de vedere genetic, biologic și cultural.

Implicațiile sunt profunde. „Prin urmare, contrar paradigmei dominante, cele mai vechi practici funerare cunoscute care implică înmormântări nu pot fi atribuite exclusiv Homo sapiens în detrimentul Homo neanderthalensis, scriu autorii. „Faptul că [copilul din Skhul] nu poate fi atribuit nici lui Homo sapiens, nici lui Homo neanderthalensis, ci mai degrabă unui tânăr hibrid, aduce o nouă perspectivă în studiul paleocogniției, dedicat comportamentului emoțional și apariției gândirii simbolice”, adaugă ei.

• CITEŞTE ŞI:  Un sarcofag din Epoca Romană a fost descoperit pe plaja din Varna, una dintre cele mai populare destinații turistice din Bulgaria

Autoarea studiului, Anne Dambricourt Malassé, a subliniat că, deși aceste descoperiri umplu goluri importante în paleoantropologie, ele deschid calea către și mai multe întrebări. „Concluzionăm că diferite grupuri de Homo au interacționat, dar care sunt descendențele?”, întreabă ea. „Nu există fosile de Neanderthal atât de vechi în Levant, ceea ce ridică diferite ipoteze care nu sunt abordate [în studiu].”

O posibilitate, desigur, este că aceste fosile pur și simplu nu au fost încă descoperite. Însă Dambricourt Malassé sugerează că apariția copilului din Skhul ar putea indica și existența „unei linii genealogice indigene necunoscute” în Levant, care a precedat sosirea Homo sapiens și „a evoluat cu factori de creștere asemănători celor neanderthalieni”.

Publicitate

Întrebarea care rămâne suspendată în timp este la fel de simplă pe cât de profundă: „Cine erau adulții care au înmormântat acest copil a cărui descendență nu era exclusiv sapiens?”

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: