Vlad cel Tânăr, domnitorul decapitat din ordinul boierilor Craioveşti. În timpul său s-a tipărit una dintre primele cărţi româneşti

Vlad cel Tânăr, numit şi Vlăduţ, s-a născut în anul 1488, fiind fiul domnitorului Vlad Călugărul, care a condus Țara Românească între anii 1482 și 1495, și al celei de-a doua soții, Maria, care ulterior s-a călugărit sub numele de Eupraxia. De asemenea, Vlăduţ a fost nepotul lui Vlad Ţepeş, care era frate cu tatăl său.

Devenit domnitor în februarie 1510, la doar 22 de ani, Vlad cel Tânăr a încercat să-și consolideze relațiile cu regatul maghiar, supunându-se suzeranității lui Vladislav al II-lea Jagiello.

Conștient de necesitatea unui sprijin intern solid, Vlad cel Tânăr a încercat să se apropie de influenta familie a Craioveștilor. Totuși, aceștia îl susțineau pe Neagoe Basarab pentru tronul Țării Românești. Boierii Craiovești aveau o putere economică și politică imensă încă din vremea lui Mircea cel Bătrân, deținând 132 de sate și moșii. Domnitorii aflați pe tron nu puteau rămâne la putere fără a colabora cu această veche dinastie boierească.

În timpul lui Vlad cel Tânăr s-a tipărit Octoihul, dar a fost trădat de Craioveşti

Chiar la începutul domniei lui Vlăduț, în Țara Românească a fost tipărit Octoihul, cea de-a doua carte din spațiul românesc, datorită eforturilor ieromonahului Macarie. Acest valoros volum de 200 de pagini se află astăzi în colecția de carte românească veche a Bibliotecii Academiei Române.

Relațiile dintre Vlad cel Tânăr și puternica familie a Craioveștilor au fost inițial bune, dar s-au deteriorat spre sfârșitul primului an al domniei. Craioveștii au trecut Dunărea și au cerut sprijinul armat al lui Mehmet Beg Mihaloglu, un pașă otoman provenit dintr-o familie de români convertiți la islam, susținând că domnitorul intenționa să-l aresteze și să-l execute pe Neagoe, protejatul lor.

În ianuarie 1512, trupele otomane au invadat Țara Românească și s-au îndreptat spre București. Voievodul Vlad le-a ieșit în întâmpinare și, așa cum povestește stolnicul Constantin Cantacuzino, “s-au bătut la Văcărești, den jos de București, și bătându-l, l-au prins viu și i-au tăiat pașa capul, supt un păr în București[…]”.

După unele versiuni, cel care l-a decapitat pe Vlad cel Tânăr a fost chiar viitorul voievod, Neagoe, tânărul crescut și educat în casa lui Pârvu Craiovescu.

Trupul domnitorului ucis a fost înmormântat cu mare fast la necropola domnească de la Mănăstirea Dealu, ctitorită de fratele său, Radu cel Mare și finalizată în timpul domniei lui Vlad. Neagoe Basarab a condus convoiul funerar și, conform mărturiilor, a regretat acest episod tragic toată viața sa.

Pe piatra de mormânt, inscripția laconică este rezumatul perfect al vieții și al domniei acestui voievod: „În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui Dumnezeu, Io Vlad voievod, fratele lui Io Radu voievod, fiul prea bunului și prea marelui Io Vlad voievod. Și într-al 22 al vârstei șezu pe scaunul domnesc. Și a venit domn Io Basarab voievod și, fiind luptă, au tăiat capul lui Vlad voievod în cetatea București”.

Urmaşii lui Vlad cel Tânăr

Vlad cel Tânăr se căsătorise, înainte de anul 1508, cu doamna Anca, cu care a avut trei copii: Moise, Vlad (născut în 1508 și cunoscut sub numele de Vlad Înecatul, deoarece în anul 1532, în timp ce era domn al Țării Românești, s-a îmbătat și a intrat călare în Lacul Snagov, murind înecat împreună cu calul său), și Dragoșina (sau Neagoslava), despre care se știe doar că s-a căsătorit cu Barbu Craiovescu.

Vlad cel Tânăr a avut și un fiu nelegitim, Radu Vlad Dragomir, care a uzurpat tronul domnesc pentru o lună în toamna anului 1521, detronând copilul Teodosie, fiul lui Neagoe Basarab. Totuși, Radu a fost rapid înlăturat, iar Teodosie a redevenit domn datorită ajutorului otoman solicitat de mama sa, destoinica doamnă Despina Milița.