Creierul stochează cel puțin 3 copii ale fiecărei amintiri, arată un nou studiu

Creierul stochează cel puțin 3 copii ale fiecărei amintiri. Acest lucru a fost sugerat de un nou studiu efectuat pe șoareci, care sugerează că mintea creează multiple copii ale aceleiași amintiri, permițând astfel o reglementare fină a modului în care aceste amintiri se modifică în timp.

Amintirile evoluează pe parcursul vieții, schimbându-se pe măsură ce acumulăm noi experiențe și reamintim evenimente repetat. În timp, pe măsură ce îmbătrânim, aceste amintiri tind să se degradeze.^[sursa]

Anterior, oamenii de știință credeau că această maleabilitate era rezultatul schimbărilor care aveau loc în celulele creierului ce codificau inițial memoria, considerând că aceste celule stocau o singură copie a fiecărei amintiri. Noile cercetări, însă, sugerează că acest concept ar putea fi eronat.^[studiu]

Creierul stochează cel puțin 3 copii ale fiecărei amintiri

Studiul a relevat că, la rozătoare, creierul stochează cel puțin 3 copii ale fiecărei amintiri, codificându-le în diferite regiuni ale creierului.

Aceste copii sunt înregistrate de diverse grupuri de neuroni din hipocampus, o regiune crucială pentru învățare și memorie. Copiile variază în funcție de momentul în care sunt create, durata lor și gradul de maleabilitate în timp.

În studiul publicat pe 16 august 2024 în revista Science, cercetătorii au demonstrat că, atunci când șoarecii formează noi amintiri, aceștia creează inițial așa-numiții neuroni „născuți devreme”. Acești neuroni sunt responsabili pentru stocarea unei copii pe termen lung a memoriei, inițial slabă, dar care devine mai puternică pe măsură ce trece timpul.^[sursa]

Apoi, sunt implicați neuronii „de mijloc”, care sunt mai stabili încă de la început, urmați de neuronii „tardivi”, care codifică imediat copii foarte puternice ale unei amintiri, deși aceste copii tind să se degradeze în timp.

Cercetătorii au obținut aceste rezultate examinând activitatea diferitelor grupuri de neuroni din hipocampus după ce șoarecii au fost supuși unor sarcini de memorie. Aceste sarcini includeau învățarea de a evita situații periculoase, cum ar fi primirea unui șoc electric la picioare, pentru a fi confruntați mai târziu cu aceeași sarcină.

Mecanismele de interacţiune ale neuronilor

Autorii studiului au sugerat că modul în care aceste trei grupuri de neuroni funcționează pe scări de timp diferite ar putea explica modul în care creierul reglează amintirile pe termen lung. Cu toate acestea, mecanismele exacte prin care acești neuroni interacționează rămân încă neclare, a declarat pentru Live Science coautorul studiului, Flavio Donato, profesor asistent de neurobiologie la Universitatea din Basel, Elveția.^[sursa]

În mod special, amintirile stocate de neuronii „născuți târziu” s-au dovedit a fi mai plastice, adică mai maleabile, decât cele stocate de neuronii „născuți devreme”, a constatat echipa. Aceasta sugerează că, la începutul procesului de formare a memoriei, când neuronii „născuți devreme” predomină, informațiile stocate rămân destul de stabile în timp, în timp ce amintirile formate mai târziu sunt mai susceptibile la distorsionări datorate informațiilor noi.

Dacă același fenomen are loc și la oameni, această descoperire ar putea conduce la dezvoltarea de noi terapii pentru anumite afecțiuni, a subliniat Donato. De exemplu, în cazul tulburării de stres posttraumatic (PTSD), persoanele afectate suferă de amintiri intruzive, adică amintiri nedorite și dureroase ale unui eveniment traumatic. S-ar putea dezvolta un medicament care să activeze preferențial neuronii „născuți târziu”, care sunt mai plastici și, prin urmare, mai receptivi la intervențiile psihoterapeutice, a explicat Flavio Donato.

În cazul persoanelor cu pierderi de memorie cauzate de demență, un alt tip de medicament ar putea stimula activitatea neuronilor „născuți devreme”, ale căror amintiri sunt stocate mai rigid. În esență, astfel de tratamente ar manipula proprietățile unei amintiri prin selectarea tipului de neuron utilizat pentru codificarea acesteia în creier, a clarificat profesorul Donato.

„Cred că avem acum puncte de intrare biologice care ne permit să modulăm plasticitatea memoriei într-un mod ce ar putea oferi posibilitatea de a o face mai mult sau mai puțin plastică, pentru a o păstra sau chiar pentru a o rescrie.”, a concluzionat profesorul Donato.