Ți s-a întâmplat vreodată să ieși din stația de metrou într-un oraș necunoscut și să știi, instinctiv, în ce direcție trebuie să o iei? Sau, dimpotrivă, să te simți complet dezorientat în propriul cartier după lăsarea întunericului? Acest sentiment, această „busolă interioară” pe care uneori o simțim și alteori o pierdem, nu mai este doar o metaforă. O echipă de cercetători tocmai a descoperit unde se ascunde ea în creierul nostru.
Folosind realitatea virtuală și tehnici avansate de imagistică neuronală, cercetătorii au identificat două regiuni specifice din creier care acționează ca un sistem de navigație intern, ajutându-ne să ne păstrăm simțul orientării în timp ce ne deplasăm.
Creierul are un „GPS secret” care ne ghidează
O echipă de la Universitatea din Pennsylvania a descoperit că aceste zone funcționează ca o „busolă neurală”, permițând oamenilor să se orienteze cu precizie în timp ce navigau printr-un oraș virtual. Semnalul emis de aceste regiuni a rămas constant, indiferent de indiciile vizuale, sugerând noi metode pentru detectarea și monitorizarea afecțiunilor neurologice care duc la dezorientare.
Studiul, condus de Zhengang Lu și Russell Epstein și publicat în revista JNeurosci, a implicat 15 participanți care au jucat rolul unui șofer de taxi într-un mediu virtual complex. În tot acest timp, activitatea lor cerebrală a fost monitorizată.
Datele au arătat că cele două regiuni ale creierului urmăreau în mod constant direcția de deplasare. Acest semnal neural nu a fost afectat de schimbarea peisajului, de diferitele etape ale sarcinii (cum ar fi preluarea unui pasager sau transportarea acestuia la destinație) sau de locația în oraș. Analizele ulterioare au indicat că aceste regiuni cerebrale cartografiază o gamă largă de direcții, raportându-se la o axă virtuală nord-sud a mediului.
Aceste descoperiri confirmă că regiunile respective acționează ca o busolă internă. Implicațiile sunt semnificative, în special în domeniul medical.
„Pierderea simțului orientării este un simptom care poate apărea în bolile neurodegenerative. Continuarea explorării funcției acestor două regiuni ale creierului ar putea ajuta la detectarea timpurie sau la monitorizarea progresiei acestor boli. De asemenea, suntem interesați să înțelegem cum ne orientăm folosind atât indicii vizuale, cât și pe cele interne – acest lucru ar fi relevant pentru provocările cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de vedere.”, explică Epstein, citat de Science Daily.
Ce înseamnă asta pentru tine?
Dincolo de curiozitatea științifică, această descoperire are un ecou direct în viețile noastre. Înțelegerea acestei „busole” ar putea, în viitor, să ducă la terapii care să ajute bunicii noștri afectați de Alzheimer să-și recapete sentimentul de apartenență spațială. Ar putea inspira noi tehnologii de navigație care să nu se mai bazeze doar pe GPS, ci să colaboreze cu intuiția noastră. În esență, învățăm să citim harta pe care creierul nostru o desenează în tăcere la fiecare pas.
Este fascinant să ne gândim că, în timp ce noi ne plimbăm pe stradă îngrijorați de trafic sau de lista de cumpărături, în interiorul craniului nostru există o rețea neuronală sofisticată care calculează în tăcere azimutul, urmărește direcții cardinale și ne menține ancorați în lume. Este o dovadă a eleganței incredibile a evoluției, un sistem GPS biologic perfecționat de-a lungul a milioane de ani.
