Creierul uman a crescut constant pe parcursul a milioane de ani, în loc să înregistreze salturi bruște

Un studiu detaliat asupra modului în care a evoluat creierul uman pe parcursul a 7 milioane de ani dezvăluie un model surprinzător: creșterea sa a fost mai rapidă în cazul oamenilor moderni și al rudelor noastre apropiate, dar nu a avut loc prin salturi bruște, ci printr-o progresie treptată pe măsură ce speciile au evoluat.

Această descoperire contrazice teoriile anterioare care sugerau schimbări dramatice în dimensiunea creierului odată cu apariția unor noi ramuri ale umanității. Deși dimensiunea creierului nu se corelează perfect cu inteligența, ea rămâne cel mai bun indiciu pentru înțelegerea evoluției capacităților noastre intelectuale.

Creierul uman: cheia diferenței dintre om și animal

În ciuda încercărilor de a defini ceea ce ne separă de regnul animal, majoritatea sunt de acord că răspunsul se află în creierul nostru. Degetele opozabile sau postura bipedă sunt îmbunătățiri utile, dar ele servesc doar gândirii noastre complexe. Totuși, creierele nu fosilizează, ceea ce face imposibilă o reconstituire directă a „istoriei computerului” din vârful coloanei vertebrale. Spațiile craniene ale strămoșilor noștri, însă, oferă indicii esențiale.^[sursa]

Cea mai amplă bază de date de fosile craniene, creată de o echipă ce îl include pe profesorul Chris Venditti de la Universitatea din Reading, a expus limitările studiilor anterioare. „Acest studiu ne schimbă complet înțelegerea modului în care a evoluat creierul uman. Am descoperit că dimensiunea creierului nu crește brusc între specii, așa cum s-ar actualiza modelele unui computer. În schimb, evoluția a fost ca o actualizare treptată de software, desfășurată pe milioane de ani.”, a declarat Venditti.

Această concluzie este încurajatoare: sugerează că îmbunătățirea inteligenței nu necesită transformări radicale ale speciei. „Marile schimbări evolutive nu sunt întotdeauna dramatice; ele pot fi rezultatul unor îmbunătățiri mici și constante, la fel ca învățarea de zi cu zi”, a explicat Dr. Thomas Puschel de la Universitatea Oxford.

Descoperiri care contrazic ipotezele tradiționale

Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa a folosit nu doar un eșantion extins de fosile, ci și tehnici statistice avansate, care au permis interpretarea lacunelor din date. În timp ce unele studii anterioare au ajuns la concluzii similare, majoritatea sugerau că evoluția creierului a avut loc prin salturi bruște, urmate de perioade de stabilitate.

Un exemplu remarcabil al noilor descoperiri este evoluția creierului neanderthalienilor. Contrar ipotezelor conform cărora Homo neanderthalensis era incapabil de adaptare, studiul arată că această specie a avut cea mai rapidă creștere a dimensiunii creierului dintre toate, depășindu-i chiar și pe Homo sapiens.

Aceste rezultate ridică întrebări despre granițele dintre specii, care par mai neclare decât s-a crezut. În loc să reprezinte bariere rigide, speciile pot fi văzute ca o convenție creată de mintea umană, mai obișnuită cu categoriile discrete decât cu variațiile continue. Totuși, studiul subliniază o diferență interesantă: speciile mai mari au creiere mai mari, dar, în cadrul unei specii, dimensiunea corpului nu prezice întotdeauna dimensiunea creierului.

Studiul indică o accelerare a creșterii dimensiunii creierului începând cu Homo heidelbergensis, acum 800-900.000 de ani. Absența salturilor bruște din această evoluție contestă însă teoriile conform cărora inteligența umană modernă s-ar fi dezvoltat rapid. De exemplu, diversitatea populațiilor umane moderne este relativ recentă, iar separarea acestora în grupuri izolate (precum insulele) a fost de scurtă durată. Astfel, este puțin probabil ca diferențele regionale în inteligență să fi evoluat într-un ritm accelerat, așa cum susțin unele teorii.