Cum era viața de zi cu zi în secolul I, pe vremea lui Iisus, în Israel și în Imperiul Roman

Cum era viața de zi cu zi în secolul I? O provocare majoră pentru creștinii din secolul XXI este distanța culturală, geografică și lingvistică care ne separă de oamenii din epoca biblică. Chiar și în cazul Palestinei secolului I, diferențele sunt uriașe. Însă, cu cât înțelegem mai bine contextul vieții de atunci, cu atât vom putea înțelege mai profund învățăturile lui Iisus. Studierea vieții cotidiene din acea perioadă devine, astfel, un exercițiu esențial.

Cum era viața de zi cu zi în secolul I

Israelul din acea vreme era o societate predominant agricolă. Fără porturi naturale care să sprijine comerțul maritim și fără resurse naturale precum fierul, aurul sau pietrele prețioase, economia se baza pe agricultură și pe comerțul terestru. Poziționat strategic la intersecția dintre Europa, Asia și Africa, Israelul beneficia de fluxurile comerciale ale caravanelor, dar majoritatea locuitorilor erau fermieri care trăiau în ritmul anotimpurilor.

Evreul obișnuit al secolului I își începea ziua înainte de răsăritul Soarelui. Îmbrăcat în tunici simple din lână sau in și sandale din piele, își petrecea primele ore lucrând pe micile parcele de pământ, cultivate cu ajutorul uneltelor manuale sau, uneori, al unui bou. După câteva ore, se întorcea acasă pentru masa de dimineață, compusă în principal din legume și pâine.

Casele erau modeste, construite din piatră și noroi, cu acoperișuri din bârne și lut. După masă, fermierul se întorcea la muncă, iar în unele zile mergea la piață pentru a cumpăra produse esențiale. Seara, familia se aduna pentru cină, lecturi din Scripturi, cântece și, ocazional, dansuri. Viața satului era adesea marcată de interacțiuni strânse cu vecinii, care împărțeau curți sau spații comune.

Totuși, viața cotidiană era grea. Impozitele ridicate – uneori ajungând până la 50% din venitul unui fermier – contribuiau la sărăcie generalizată, iar unii apelau la banditism pentru a supraviețui.^[sursa]

Rolul femeilor în gospodăria evreiască

Femeile aveau un rol central în gospodărie. Ele pregăteau mesele, confecționau și spălau hainele, îngrijeau copiii și întrețineau casa. Căsătoria avea loc de obicei la o vârstă fragedă, iar femeile rămâneau însărcinate la scurt timp după nuntă. Nașterile, însoțite de un risc ridicat pentru mamă și copil, erau asistate de moașe și de femeile din comunitate. Nou-născuții erau frecați cu sare și înfășați strâns, o practică comună în acea perioadă. Alăptarea dura între 18 luni și 3 ani.

Mortalitatea, atât cea maternă, cât și cea infantilă, era la un nivel ridicat, dar ritualurile și sprijinul comunității făceau parte din adaptarea la greutățile vieții.

Vineri seara, începutul Sabatului, aducea un moment de relaxare și bucurie. Familia și prietenii se adunau pentru o masă festivă, iar a doua zi întreaga comunitate participa la slujbele din sinagogă, unde se citeau Scripturile, se rosteau rugăciuni și se țineau predici.

Călătoriile erau rare și lente. Pe uscat se mergea pe jos sau cu măgarul, iar pe apă se foloseau bărci cu vâsle sau pânze. În ciuda acestor limitări, Sabatul reprezenta un moment esențial al vieții sociale și religioase, un simbol al identității comunitare.

Evenimentele vieții în secolul I: de la adolescență la moarte

În Israelul secolului I, viața de familie urma un ritm bine stabilit. La împlinirea vârstei de 13 ani, băieții erau considerați adolescenți și începeau să învețe o meserie, devenind treptat responsabili de viitorul lor. Fetele intrau în adolescență la 12 ani și erau pregătite pentru căsătorie.

Majoritatea căsătoriilor erau aranjate, iar viitorul mire oferea o plată familiei miresei – un „preț pentru mireasă” – care reflecta statutul social și economic al tatălui acesteia. Acesta compensa pierderea unui membru valoros al gospodăriei.

Logodna era oficializată printr-un contract, dar căsătoria propriu-zisă avea loc doar după celebrarea nunții, care dura șapte zile. După consumarea căsătoriei, mireasa se muta în casa soțului, unde locuia împreună cu familia acestuia.

Ritualurile morții

Moartea era însoțită de ritualuri complexe. Familia își plângea mortul, iar bocitoarele profesioniste – cel mai adesea femei – se alăturau procesiunii funerare. Din cauza climei calde din Palestina și a lipsei refrigerării, înmormântarea avea loc rapid, de obicei chiar în ziua morții.

Peșterile din dealurile și munții Israelului serveau drept locuri de înmormântare. Intrarea era sigilată cu o piatră mare, pentru a proteja mormântul. Membrii familiei reveneau după trei zile pentru a se asigura că persoana decedată nu fusese înmormântată din greșeală de vie, o măsură necesară în acea epocă. După un an, oasele erau colectate și plasate într-un osuar, care era apoi depozitat în peșteră, astfel încât același mormânt să poată fi folosit pentru mai mulți membri ai familiei.

Deși agricultura era ocupația de bază, nu toți locuitorii Iudeii erau fermieri. Unii se ocupau cu meșteșuguri – precum tâmplăria – sau cu comerțul, alții erau lideri religioși, proprietari de terenuri, medici sau administratori. În Galileea, populația era mai diversă din punct de vedere etnic, iar această diversitate culturală se reflecta în modurile de viață.

Viața de zi cu zi în secolul I în Roma: un contrast fascinant

În timp ce Iudeea era o societate agricolă tradițională, Roma reprezenta un centru urban vibrant, cu influențe grecești. Casele erau construite în jurul unei curți, dar, spre deosebire de cele din Iudeea, unele aveau luxul instalațiilor sanitare și al conductelor de apă – chiar dacă acestea erau fabricate din plumb, ceea ce ridica probleme de sănătate.

Sclavia era larg răspândită. În Roma, sclavii nu se limitau la munci agricole sau domestice; mulți erau profesori, medici sau administratori. De asemenea, religia era un mozaic de credințe: cultul zeilor greci redenumiți, al împăratului și al diverselor culte misterioase.

Străzile Romei erau pavate, drumurile facilitau transportul rapid al armatelor și comerțului, iar Mediterana era, de facto, un „lac roman” dominat de flota imperială. Divertismentul public includea spectacole violente, precum luptele de gladiatori, cursele de care și alte jocuri care atrăgeau masele.

Paralelă cu lumea modernă

Deși ne separă două milenii, viața din Iudeea și Roma antică oferă lecții valoroase pentru lumea contemporană. Elementele fundamentale ale existenței umane rămân aceleași: nașterea, educația, căsătoria, munca, contribuția la societate și, în cele din urmă, moartea. În multe privințe, Statele Unite ale secolului XXI reflectă diversitatea culturală și religioasă a Romei, dar și structurile de viață rurală din Galileea.

Înțelegerea vieții cotidiene din Israelul secolului I, fie în satele agricole ale Galileei, fie în complexitatea Ierusalimului urban, poate oferi creștinilor moderni o perspectivă mai profundă asupra contextului Bibliei și a lumii în care a trăit Iisus.