Pentru prima dată, oamenii de știință au găsit dovezi directe ale coexistenței mai multor specii umane străvechi în același loc și în aceeași perioadă. Această descoperire reprezintă un pas important în înțelegerea evoluției umane, arătând că prima specie cu adevărat umană, Homo erectus, și-a împărțit mediul cu una dintre rudele noastre mai primitive, Paranthropus boisei.
Mai remarcabil este faptul că dovezile nu constau în fosile sau unelte de piatră, ci în urme de pași incredibil de bine conservate, descoperite pe malul lacului Turkana din Kenya. Aceste urme, datate în urmă cu 1,5 milioane de ani, au fost atribuite celor două specii umane, oferind o privire unică asupra interacțiunilor și comportamentului lor.
Două specii umane, o lume comună
Dr. Neil T. Roach, autorul studiului, a explicat că amprentele au fost lăsate „la intervale de la câteva ore la câteva zile”, confirmând că H. erectus și P. boisei nu doar că au coexistat, dar probabil au interacționat. „Poate că nu și-au făcut cu mâna în timp ce treceau unul pe lângă altul, dar este clar că ambele specii se deplasau prin același mediu și ar fi putut interacționa cu ușurință.”, a explicat Roach.
Deși fosilele au sugerat anterior suprapunerea temporală a acestor specii, amprentele adaugă detalii care lipsesc din alte dovezi. „Fosilele nu ne spun exact unde erau acești indivizi în viață, cum își petreceau timpul sau cu cine interacționau. Amprentele oferă o rezoluție temporală unică, restrângând aceste activități la câteva zile.”, a adăugat Roach.[studiu]
Evoluția mersului biped: mai multe forme în paralel
Pe lângă detaliile despre interacțiunile lor, descoperirea oferă indicii valoroase despre evoluția mersului biped. Potrivit autorilor studiului, bipedalismul nu a apărut într-o manieră liniară, ci în mai multe forme suprapuse în timp.[sursa]
Urmele atribuite lui Homo erectus seamănă mult cu cele ale omului modern. „Amprentele sugerează picioare rigide și un mers eficient, cu călcâiul atingând primul solul, urmat de o împingere fermă de pe vârfuri”, a explicat Roach. Această adaptare ar fi permis lui H. erectus să parcurgă distanțe mai mari decât predecesorii săi, facilitând migrarea din Africa până în Orientul Îndepărtat.
În contrast, amprentele lui Paranthropus boisei prezintă un picior mai plat, cu trăsături intermediare între un picior de cimpanzeu și unul uman. „Nu împingeau cu degetele de la picioare în același mod, ceea ce sugerează un alt tip de mers, mai puțin axat pe eficiență”, a explicat Roach. Acest lucru demonstrează că diferite tipuri de bipedalism au evoluat și coexistat, adaptându-se la nevoi și medii distincte.
Deși aceste urme răspund unor întrebări despre comportamentul hominizilor antici, ele ridică și noi enigme. Cercetătorii au remarcat diferențe semnificative între dietele celor două specii, ceea ce sugerează că H. erectus și P. boisei nu au concurat direct pentru resurse. Ambele specii exploatau ecosistemul lacului în moduri complementare, fără a intra în competiție.
Această constatare ridică o întrebare majoră: dacă lipsa competiției a permis coexistența, ce factori au determinat evoluția unică a genului Homo, în timp ce alte specii precum Paranthropus au dispărut? „S-ar putea să fie nevoie să regândim modul în care genul nostru a evoluat, dacă ideea competiției nu este explicativă”, a concluzionat Roach.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
