În piesa Cum vă place (As You Like It), Shakespeare scria despre divizarea vieții umane în șapte vârste, de la „scâncetele” sugarului și până la „a doua copilărie” a celor foarte în vârstă (Bătrânul Bill chiar se pricepea la cuvinte). Totuși, acea clasificare ținea mai puțin de știință și mai mult de simbolism. Acum însă, neurocercetătorii au dezvăluit faptul că, de fapt, creierul uman pare să traverseze cinci vârste – sau epoci – de-a lungul vieții.
Creierul uman are 5 vârste
Analizând scanările cerebrale a aproape 4.000 de persoane din întregul spectru al vieții umane – de la nou-născuți până la nonagenari – o echipă de cercetători a identificat patru „puncte de cotitură” majore. În aceste momente, creierul suferă schimbări seismice, care segmentează durata sa de viață în cinci perioade distincte.
Conform datelor, aceste puncte de cotitură au loc la vârstele de 9, 32, 66 și 83 de ani.
Selectează o vârstă
Explorează cum se schimbă arhitectura creierului tău de-a lungul celor 5 vârste identificate de cercetători. Atinge butoanele de mai sus.
„Știm că conexiunile creierului sunt cruciale pentru dezvoltarea noastră, dar nu avem o imagine de ansamblu asupra modului în care acestea se schimbă de-a lungul vieții și de ce. Acest studiu este primul care identifică fazele majore ale conexiunilor creierului de-a lungul vieții umane.”, a declarat autoarea principală a studiului, dr. Alexa Mousley, de la Universitatea din Cambridge, conform IFL Science.
Prima etapă: fundația
În timpul sugarității și copilăriei, creierul este extrem de ocupat să pună bazele pentru restul dezvoltării noastre. Acesta realizează numeroase conexiuni – sinapse – între neuroni, pentru ca ulterior să le reducă, păstrându-le doar pe cele mai importante. Simultam, volumul materiei cenușii și al materiei albe crește, iar circumvoluțiunile de pe suprafața exterioară a cortexului se formează și se stabilizează.
Punctul de cotitură de la 9 ani
Primul punct de cotitură identificat de echipă, la vârsta de 9 ani, anunță începutul epocii „adolescenței” cerebrale. În această fază, materia albă continuă să crească, iar comunicarea în interiorul creierului devine mult mai rafinată. Deși performanța cognitivă crește, apare și reversul medaliei: crește riscul de a dezvolta tulburări de sănătate mintală. Vârtejul de hormoni care inundă corpul la începutul pubertății are, inevitabil, un impact și asupra creierului.
Adolescența se încheie abia la 32 de ani
Acest proces atinge apogeul pe măsură ce ne apropiem de vârsta de 32 de ani, identificat de echipă drept „cel mai puternic punct de cotitură topologic”.
„În timp ce pubertatea oferă un început clar, sfârșitul adolescenței este mult mai greu de stabilit din punct de vedere științific. Bazându-ne exclusiv pe arhitectura neurală, am descoperit că schimbările asemănătoare adolescenței în structura creierului se încheie în jurul vârstei de treizeci de ani”, a explicat Mousley.
Stabilitatea și reorganizarea târzie
Perioada dintre 32 și 66 de ani – vârsta adultă – este cea mai lungă, interval în care inteligența și personalitatea unui individ se stabilizează efectiv. Totuși, la 66 de ani, deși nu există schimbări structurale masive, rețelele cerebrale par să intre într-un proces de reorganizare.
„Acest lucru este probabil legat de îmbătrânire, cu o conectivitate redusă în continuare, pe măsură ce materia albă începe să degenereze”, a adăugat Mousley. Acesta este și momentul critic în care afecțiuni de sănătate, precum hipertensiunea, pot începe să provoace leziuni cerebrale.
Ultimul capitol
În cele din urmă, în jurul vârstei de 83 de ani, creierul intră în vârsta finală. Conectivitatea întregului creier începe să scadă și mai accentuat, iar regiunile individuale ale materiei cenușii ajung să funcționeze mai mult ca niște „silozuri” izolate.
„Înțelegerea faptului că evoluția structurală a creierului nu este o chestiune de progres constant, ci mai degrabă una marcată de câteva puncte de cotitură majore, ne va ajuta să identificăm când și cum conexiunile sale sunt vulnerabile la perturbări”, a spus autorul principal, profesorul Duncan Astle.
Aceasta nu este doar o curiozitate biologică; înțelegerea modului în care creierul se schimbă odată cu vârsta este esențială pentru a descifra mecanismele diferitelor tulburări neurologice și psihiatrice.
„Multe afecțiuni neurodezvoltative, de sănătate mintală și neurologice sunt legate de modul în care este conectat creierul. Într-adevăr, diferențele în conexiunile creierului prezic dificultăți de atenție, limbaj, memorie și o serie întreagă de comportamente diferite. Privind înapoi, mulți dintre noi simțim că viețile noastre au fost caracterizate de diferite faze. Se pare că și creierul trece prin aceste etape.”, a subliniat Astle.
Poate că nu a nimerit numărul exact, dar din perspectiva neuroștiinței, Shakespeare avea, cu siguranță, dreptate.
Studiul complet a fost publicat în Nature Communications.
