Cea mai mare capsulă a timpului, „Cripta civilizaţiei”, nu va fi deschisă până în anul 8.113

Cripta Civilizației, cea mai mare capsulă a timpului a fost sigilată în urmă cu peste 8 decenii. Nu va fi deschisă din nou decât peste 6.000 de ani, mai exact în anul 8.113. Evident, nu vom fi acolo atunci când se va întâmpla asta.

În timp ce studia Egiptul Antic, doctorul Thornwell Jacobs a fost uimit de cât de puține informații exacte despre civilizațiile antice au supraviețuit până în zilele noastre. Cercetătorul și-a dat seama că, practic, toate cunoștințele noastre despre viața din Egiptul Antic provin din doar câteva surse: piramidele și câteva tăblițe inscripționate găsite în Asiria antică.

I-a venit ideea că ar fi util – de fapt, ar fi „datoria noastră arheologică” – să lăsăm în urmă înregistrări ale modului în care am trăit pentru ca viitoarele civilizații să le studieze. Doctorul a conceput prima capsulă a timpului din zilele noastre, un termen pe care avea să-l inventeze ulterior.^[sursa]

Aşadar, o capsulă a timpului (sau capsulă cu un mesaj către descendenți; scrisoare către viitor) este un mesaj destinat generațiilor viitoare, de exemplu pentru a fi de folos arheologilor, antropologilor sau istoricilor din viitor. Sau, de ce nu, unei civilizaţii viitoare care va ocupa Pământul. De obicei, mesajul este plasat într-o capsulă sau alt container și așezat în fundația clădirilor în construcție, a infrastructurilor, a monumentelor sau pur şi simplu îngropat într-un loc marcat.

Omenirea a lansat și scrisori spațiale către viitor – mesaje emise în spațiu de radiotelescoape sau discuri video din aur în cutii de aluminiu, plasate pe nave spațiale. Cercetătorii speră ca, la un moment dat, o civilizaţie avansată să le descopere întâmplător.

Cripta civilizaţiei, cea mai mare capsulă a timpului

În Sala Phoebe Hearst de la Universitatea Oglethorpe din statul american Georgia, al cărei președinte era, Jacobs s-a apucat să creeze această capsulă a timpului. Era o cameră mare care urma să fie umplută cu artefacte din viața și cunoștințele omenirii dobândite în ultimii 6.000 de ani şi până în anii 1930, îngropate într-o piscină dezafectată.

Seiful a fost conceput pentru a acționa ca un fel de mormânt de faraon egiptean și conținea înregistrări ale clarinetistului Artie Shaw, care era popular în anii 1930, filme care prezentau evenimente fotografiate începând cu anul 1898 și 100 de cărți pe microfilm. Printre artefactele de zi cu zi se număra şi un mic model al lui Donald Duck. Cu toate acestea, nu au fost incluse aur, bijuterii sau alte obiecte de valoare.

De asemenea, a fost lăsată o „carte de înregistrări” care enumeră și descrie toate obiectele și utilizarea lor pentru viitorii oameni sau pentru o nouă rasă de fiinţe hiperinteligente, indiferent cine va deţine puterea pe Pământ la momentul descoperirii.

Este demn de remarcat faptul că alegerea obiectelor pe care Jacobs le-a inclus este în mare măsură o reflectare a vremii și a convingerilor sale pline de prejudecăți și, prin urmare, nu reprezintă neapărat o imagine reală a omenirii din anii 1930.

Paul Hudson, co-fondator al Societății Internaționale a Capsulelor Timpului de la Universitatea Oglethorpe, a descris cripta ca fiind „plină de viață. Este un lucru viu, care respiră. Este mai veche decât mine și este mai mare decât noi toți. Vă puteți imagina un antropolog cultural în anul 8113 deschizând cripta? Ar fi ca o comoară. Chiar și lucruri precum ața dentară ar fi fascinante.”

Și-a dat seama că ar exista probabil o barieră lingvistică între noi (dispăruţi de mult timp) și oricine o va găsi-o, ceea ce ar fi făcut din cărțile din interiorul capsulei doar niște hârtii inutile. Soluția pe care a ales-o a numit-o „integrator de limbaj”. Dispozitivul cu manivelă manuală afișa imagini ale obiectelor, precum și numele obiectului respectiv scris în limba engleză. O voce de pe fonograf rostea numele cu voce tare, în același timp.

Când va fi deschisă capsula timpului

Data deschiderii capsulei timpului a fost stabilită la 8113 CE. Jacobs a explicat că în 1936 – când a conceput ideea – se scurseseră 6.177 de ani de la crearea calendarului egiptean. El a vrut ca oricine (sau orice altceva) ar fi deschis seiful să vadă o imagine a punctului intermediar dintre ziua lor și cea a vechilor egipteni.

Deocamdată, nu se poate intra înăuntru. Dar dacă cineva nu poate aștepta 6.000 de ani pentru a arunca o privire în criptă, poate vizita ușa sigilată a capsulei.

La patru ani după ce Jacobs a avut această idee, în timp ce lumea era angajată în cel de-al Doilea Război Mondial, seiful a fost sigilat, sperând să fie găsit din nou peste milenii. Viziunea optimistă asupra longevității umanității a fost un contrast puternic cu biletul pe care Jacobs l-a lăsat în criptă: „Lumea este angajată în îngroparea civilizației noastre pentru totdeauna, iar aici, în această criptă, vi-o lăsăm vouă.”