Regina Rosalie Gicanda s-a născut în 1928 și a fost soția regelui Mutara al III-lea al Rwandei, ambii fiind membri ai etniei Tutsi, una dintre cele trei mari etnii din Rwanda, alături de Hutu și Twa.
Rwanda este o mică țară din centrul Africii cu o suprafață apropiată de cea a Belgiei. Populația Rwandei de aproximativ 11 milioane de locuitori face din aceasta statul african cu cea mai mare densitate a populației.
Populația este compusă din trei etnii Hutu, Tutsi (formată din „păstori de tip etiopid”, ce ieșeau în evidență prin tenul mai deschis și talia longilină, ei atingând frecvent înălțimea de doi metri) și Twa (formată din pigmei), aceasta din urmă reprezentând un procent foarte mic de sub 1%. Etnicii hutu sunt cei mai numeroși, aceştia reprezentând aproximativ 84% din populație, restul de 15% fiind format din etnicii tutsi.
Destinul Reginei
Regele a murit, iar regina Rosalie Gicanda a trăit ca un cetăţean obişnuit
În anul 1959, regele a murit în circumstanțe misterioase. După ce a acuzat dureri severe de cap, a fost dus la spital, dar s-a prăbușit și a murit înainte de a fi consultat de un medic, probabil din cauza unei hemoragii cerebrale. Monarhia rwandeză a continuat doar încă doi ani sub domnia lui Mwami Kigeli al V-lea, fiind abolită în anul 1961.
După abolirea monarhiei, regina Rosalie a rămas să locuiască în Butare, Rwanda, alături de mama sa și câteva foste doamne de onoare.
Cumplitul Genocid
Pe 6 aprilie 1994, avionul președintelui rwandez Juvénal Habyarimana și al președintelui burundez, ambii de etnie Hutu, s-a prăbușit în condiții neclare lângă Kigali. Acest incident a declanșat genocidul din Rwanda, în care au fost masacrați între 800.000 și 1 milion de Tutsi și Hutu moderați.
Conflictul s-a extins și din cauza pasivității comunității internaționale, în ciuda prezenței unei misiuni de pace a Națiunilor Unite în Rwanda, care ar fi putut interveni.
Pe 20 aprilie 1994, când genocidul condus de milițiile Hutu a ajuns la Butare, un detașament de soldați, condus de locotenentul Pierre Bizimana și acționând sub ordinele căpitanului Nizeyimana, a răpit-o pe regina Rosalie Gicanda împreună cu cei din casa ei.
Prizonierii au fost duși în spatele Muzeului Național și împușcați, singura supraviețuitoare fiind o tânără care a relatat povestea oribilelor crime. Două zile mai târziu, și mama reginei a fost ucisă. La cererea unui preot, primarul orașului Butare, Kanyabashi, a recuperat corpul reginei și l-a îngropat în curtea casei sale.
Regina Gicanda era un simbol viu pentru etnia Tutsi, iar uciderea ei a șocat comunitatea și a declanșat masacrele din Butare, unde s-au comis unele dintre cele mai atroce crime ale genocidului.
După genocid, un tribunal militar rwandez i-a găsit pe locotenentul Bizimana și pe un soldat din plutonul său vinovați de genocidul din Butare și de uciderea reginei Rosalie Gicanda și a familiei sale. Bizimana a fost condamnat la moarte, iar soldatul Mazimpaka la închisoare pe viață.
