De ce căutau oamenii viaţă pe Marte în anul 1924 cu ajutorul radioului

Oamenii şi-au imaginat că există viaţă pe Marte încă de când a fost descoperită existenţa acestei planete, termenul de marţian fiind asimilat extratereştrilor. Dar au fost momente de-a lungul istoriei, în care frenezia existenţei marţienilor a cuprins atât de puternic oamenirea, încât oamenii au încercat pur şi simplu să-i asculte pe omuleţii verzi de pe Marte, folosind cele mai la îndemână mijloace: radiourile.

Datorită orbitelor, Pământul și Marte trec relativ aproape una de cealaltă la fiecare 26 de luni. Din când în când, există o apropiere mult mai mare faţă de distanţa normală. În anul 2003, de exemplu, Terra şi Marte s-au apropiat la o distanță de 55,7 milioane de kilometri. Aceasta a fost cea mai mică distanţă dintre cele două planete din ultimii 60.000 de ani, având în vedere faptul că distanţa obişnuită dintre acestea este de circa 140 de milioane de kilometri.

Frenezia marţienilor

În anul 1924, cele două planete s-au apropiat la o distanţă asemănătoare. În acest timp, astronomii și guvernul american au profitat de situație și au încercat să caute viață pe Marte.^[sursa]

Acest lucru nu s-a concretizat prin întoarcerea telescoapelor spre Marte pentru a o vedea mai bine, ci prin căutarea unor potențiale semnale radio emise de civilizațiile extraterestre care trăiesc pe Planeta Roșie.

Ideea poate părea ciudată dintr-o perspectivă modernă. Știm acum, datorită telescoapelor mai bune, a sondelor spațiale care vizitează Universul, a analizei mediului de pe Marte și a roverelor trimise de agenţiile spaţiale ca să cutreiere planeta, că pe Marte nu există astfel de civilizații. Cu toate acestea, în deceniile care au precedat apropierea semnificativă a celor două planete, oamenii de știință nu erau prea decişi dacă pe Marte există sau nu viaţă.

Pentru o vreme, astronomii au sugerat că ar putea exista oceane pe Planeta Roşie. Apoi a apărut sugestia, susținută de hărțile realizate de astronomul Giovanni Schiaparelli, că Marte ar avea o serie de canale care traversează planeta. În anul 1894, publicul a devenit și el entuziasmat de această idee, după ce astronomul Percival Lowell a sugerat că observațiile lui Schiaparelli arătau canale care ar fi fost făcute de o civilizație extraterestră.

Lowell a sfârșit prin a folosi o sumă semnificativă din banii proprii pentru a face fotografii ale acestor „canale” în anul 1907, pentru el dovedind că aceste caracteristici au fost făcute de o specie extraterestră.

„După ce topirea calotei polare sudice a început să fie bine pusă la punct, canalele au început să își facă apariția în jurul ei.”, a declarat Lowell la acea vreme, după cum a relatat The New York Times.^[sursa]

„Este o consecință directă a acestui fapt că planeta este în prezent reședința unei vieți constructive inteligente. Pot spune în acest sens că teoria unei astfel de vieți pe Marte nu a fost în niciun caz o ipoteză a priori din partea mea, ci a fost dedusă din rezultatul observațiilor și că observațiile mele de atunci au confirmat-o pe deplin. Nicio altă ipoteză nu este în concordanță cu toate faptele de aici.”, a mai spus Lowell.

Cu toate acestea, alții au fost mai puțin convinși, iar fotografiile pe care le-a făcut au sfârșit prin a contribui la discreditarea ideii.

După aceasta, majoritatea astronomilor au fost convinși că acele canale erau o iluzie optică, lucru confirmat zeci de ani mai târziu, în anul 1964, când sonda Mariner IV a NASA a arătat că nu există astfel de caracteristici pe Planeta Roşie. Cu toate acestea, au existat încă persoane care au crezut că ar putea exista viață pe planetă și că ar putea comunica cu ea prin radio.

Cum au căutat oamenii viaţă pe Marte în anul 1924

Deși ideea nu era foarte răspândită, iar dovezile începuseră să arate că planeta nu era locuibilă, atunci când cele două planete s-au apropiat una de cealaltă în anul 1924, omenirea a început prima căutare reală a semnalelor radio extraterestre.

Guvernul SUA a cerut publicului să păstreze tăcerea pe radio în primele cinci minute din fiecare oră, în cadrul „Zilei naționale a tăcerii radio”, în timp ce Marte și Pământul se apropiau. În acest timp, astronomii au ținut urechea (și ochii) pe planetă, în timp ce guvernul SUA a cerut ca toate avanposturile marinei să își reducă la tăcere propriile radiouri pentru a asculta orice potențială comunicare din partea marțienilor.

A fost optimist, sigur, iar rezultatul a fost previzibil. Nu a fost recepționat niciun semnal radio de pe Marte, deoarece nu era nimeni acolo care să le trimită.

Acum pare probabil că semnalele radio analogice ar fi un mod improbabil de comunicare cu extratereștrii, alte semnale fiind mai probabile. Cu toate acestea, a fost o primă încercare interesantă și incitantă de a găsi specii extraterestre avansate, încercări care au continuat până în prezent și care, într-o zi, ar putea găsi viață extraterestră avansată. Asta în cazul în care viaţa extraterestră avansată este acolo pentru a fi găsită.