Întrebarea „unde este toată lumea?” este, pe scurt, ideea de bază a Paradoxului Fermi. Această teorie se referă la aparenta contradicție între lipsa dovezilor și diferite estimări de probabilitate ridicată a existenței civilizațiilor extraterestre în altă parte a galaxiei Calea Lactee. Iar un om de ştiinţă a lansat o nouă teorie prin care explică de ce nu am întâlnit încă extratereștrii.
Ce este Paradoxul Fermi și de ce nu găsim civilizații extraterestre?
Punctele principale ale Paradoxului Fermi:
- Există miliarde de stele în galaxie asemănătoare Soarelui și multe dintre aceste stele sunt cu miliarde de ani mai în vârstă decât Sistemul solar;
- Cu o mare probabilitate, unele dintre aceste stele au planete asemănătoare Pământului și dacă Pământul este tipic vieții, pe alte planete s-ar putea să se fi dezvoltat deja o viață inteligentă;
- Unele dintre aceste civilizații ar fi putut dezvolta deja călătoria interstelară, un pas pe care Pământul îl investighează în acest moment;
- Chiar și cu viteze subluminice (mici) ale călătoriei interstelare, așa cum este imaginată în prezent, galaxia Calea Lactee ar putea fi complet explorată în câteva milioane de ani;
- Conform acestui raționament, Pământul ar fi trebuit deja să fie vizitat de extratereștri vii sau cel puțin de sondele lor (cel puţin unele robotice).
Aşadar, dacă viața pe Pământ nu este deosebit de specială și unică, unde sunt toate civilizațiile extraterestre? Au fost propuse multe explicații pentru a lămuri de ce părem a fi singuri în vastul Univers. Niciuna nu a fost sută la sută convingătoare, iar oamenii continuă să se gândească la o soluție.
„Primul intrat, ultimul ieșit”: soluția fizicianului Alexander Berezin
Fizicianul rus Alexander Berezin, de la Universitatea Națională de Cercetare a Tehnologiei Electronice (MIET), are o altă idee. El o numește soluția „Primul intrat, ultimul ieșit” a Paradoxului Fermi. Savantul rus sugerează că, odată ce o civilizație atinge capacitatea de a se răspândi între stele, aceasta va distruge în mod inevitabil toate celelalte civilizații.
Deși conceptul sună a scenariu de film, lucrarea lui Berezin este un studiu riguros bazat pe termodinamica expansiunii și pe limitele dezvoltării exponențiale. El nu vorbește despre flote militare, ci despre nevoia inerentă de energie a unei inteligențe artificiale sau a unei rase post-umane.
Așadar, soluția sumbră a fizicianului rus nu are ca ipoteză o rasă extraterestră neapărat malefică. Pur și simplu, s-ar putea să nu ne observe, iar expansiunea lor exponențială în galaxie ar putea fi mai importantă pentru ei decât ceea ce s-ar întâmpla cu noi.
„Pur și simplu nu vor observa, în același mod în care o echipă de constructori demolează un furnicar pentru a construi un imobil, deoarece nu sunt stimulați să îl protejeze.”, scrie el în lucrare, care este disponibilă în pre-print și nu a fost încă supusă evaluării colegiale.
Această indiferență cosmică distinge ipoteza lui Berezin de o altă explicație celebră a Paradoxului Fermi: Teoria Pădurii Întunecate (popularizată de scriitorul Liu Cixin). În timp ce Pădurea Întunecată sugerează că civilizațiile se ascund și se distrug reciproc în mod intenționat, din paranoia și frică, soluția „Primul intrat, ultimul ieșit” este mult mai rece. Distrugerea altor lumi nu necesită ură sau intenție criminală, ci doar expansiunea oarbă a unei civilizații de Tip III pe Scara Kardașev, care are nevoie de resursele acelor sisteme solare.
În timp ce tabloul pe care îl zugrăvește este destul de sumbru, există un aspect și mai puțin vesel. El sugerează că motivul pentru care suntem încă aici este că nu probabil nu noi suntem furnicile din comparaţia de mai sus. Conform teoriei, noi suntem chiar viitorii distrugători ai nenumăratelor civilizații care există sau vor exista.
„Presupunând că ipoteza de mai sus este corectă, ce înseamnă aceasta pentru viitorul nostru? Singura explicație este invocarea principiului antropic. Suntem primii care au ajuns la stadiul [interstelar]. Și, cel mai probabil, vom fi ultimii care vor pleca.”, a explicat Berezin.
Soluția lui Berezin pentru acest faimos paradox provine din mai multe simplificări ale ipotezelor. De exemplu, definiția noastră a vieții depinde de 7 parametri, dar pentru Berezin, există doar unul singur care contează: dezvoltarea. Dezvoltarea este impulsul de a se extinde dincolo de planeta de origine, iar dacă impulsul spre expansiune devine forța dominantă, va călca în picioare orice altă formă de viață existentă în Univers. Colonialismul și capitalismul sunt două exemple istorice de astfel de forțe.
Suntem noi „Marele Filtru” pentru restul Universului?
Când astrofizicienii discută despre Paradoxul Fermi, aduc adesea în discuție „Marele Filtru” – un obstacol evolutiv teoretic pe care viața trebuie să-l depășească pentru a deveni interstelară. Dacă Berezin are dreptate, omenirea nu doar că a supraviețuit acestui filtru, ci este pe cale să devină ea însăși Filtrul pentru orice altă formă de viață din Calea Lactee. Această idee răstoarnă complet rolul nostru de „victime” cosmice, transformându-ne în forța de temut a galaxiei.
Așadar, acestea sunt variantele? Trebuie fie să mergem acolo și să cucerim, fie să fim distruși? Ei bine, Alexander Berezin speră că se înșală. O altă cerință a soluției sale este că viața poate fi găsită doar atunci când este foarte aproape, mai degrabă decât dacă se află la distanțe foarte mari. Deci, găsirea vieții extraterestre înainte de a ne afla pe calea distrugerii ar putea să ne transforme într-o civilizație relativ decentă. Până la descoperirea unor dovezi clare, dilema impusă de Paradoxul Fermi rămâne deschisă: suntem cu adevărat singuri în Univers sau suntem primii care îl vor domina?
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Mișcarea ajută neuronii să-și repare ADN-ul. Suplimentele antioxidante ar putea slăbi acest efect
Un conservant alimentar, asociat cu decese prin sinucidere în rândul tinerilor din Marea Britanie
Oamenii de știință au topit un diamant și au descoperit altceva decât prezicea teoria
Keratina din lână a generat un țesut osos mai bine organizat decât colagenul, la șobolani
