De-a lungul timpului, nenumărate picturi au fost etichetate drept „controversate”, însă Salvator Mundi („Mântuitorul Lumii”), operă datată după anul 1500, este cea mai recentă deținătoare a acestui titlu tulburător. Momentul care a catapultat-o în centrul atenției globale a fost vânzarea sa în anul 2017 pentru suma record de 450,3 milioane de dolari, prezentată ca fiind o capodoperă pierdută a lui Leonardo da Vinci. A fost cel mai mare preț plătit vreodată pentru o operă de artă la licitație.

De atunci, tabloul a devenit obiectul unei examinări intense, iar interesul febril este alimentat, în mare parte, de suma exorbitantă plătită pentru o lucrare cu o serie de probleme grave – probleme care, teoretic, ar fi trebuit să-i tempereze valoarea pe piața de artă: starea precară de conservare, atribuirea sa contestată și o istorie învăluită în mister.

O frumusețe șubrezită: starea picturii Salvator Mundi

Când a fost achiziționată în anul 2005 de doi negustori de artă din New York, la o licitație modestă din New Orleans, Salvator Mundi era într-o condiție deplorabilă. Suportul său din lemn de nuc era măcinat de cari, iar pictura însăși fusese supusă unor restaurări nefericite și acoperită cu straturi succesive de vopsea. Negustorii au încredințat lucrarea renumitei restauratoare Dianne Modestini. Aceasta a supervizat reconstrucția meticuloasă a suportului, a îndepărtat repictările și a completat zonele lipsă ale picturii originale.

Cu toate acestea, chiar și după eforturile sale laborioase, aspectul final al tabloului a lăsat loc de întrebări pentru mulți observatori. Chipul lui Hristos, punctul focal al compoziției, păstrează o aură fantomatică, cu trăsături considerate de unii critici ca fiind slabe, lipsite de forța și profunzimea care caracterizează alte portrete realizate de Leonardo și care nu inspiră aceeași admirație sau contemplație.[sursa]

Salvator Mundi
Salvator Mundi, de Leonardo da Vinci

Misterul autenticității: este mâna lui Leonardo?

Deși mulți specialiști au remarcat pasaje de o calitate remarcabilă – cum ar fi modelarea delicată a mâinii drepte a lui Iisus sau finețea buclelor strânse – îndoielile persistă dacă întreaga lucrare aparține maestrului renascentist. Atribuirea rămâne un subiect aprins de dezbatere în lumea artei.

• CITEŞTE ŞI:  Mileva Maric, prima soţie a lui Albert Einstein: între dragoste şi ştiinţă

Cei care contestă paternitatea lui Leonardo invocă nu doar trăsăturile considerate slabe ale Mântuitorului, ci și compoziția frontală, rigidă, atipică pentru Leonardo, ale cărui personaje adoptă adesea posturi torsionate, pline de dinamism (contrapposto). Alți critici, precum Michael Daley de la ArtWatch UK, au subliniat reprezentarea neconvingătoare a globului de cristal din mâna stângă a lui Iisus. Un glob din sticlă masivă ar fi trebuit să distorsioneze imaginea din spate – un fenomen optic pe care Leonardo, cunoscut pentru studiile sale științifice aprofundate, l-ar fi înțeles și redat corect.

Poziții oficiale și tăceri elocvente

Casa de licitații Christie’s, care a orchestrat vânzarea record, a respins criticile, susținând existența unui „consens larg” în rândul experților privind atribuirea lucrării lui Leonardo da Vinci. Mai mult, în anul 2021, au apărut în presă informații despre un document confidențial al Muzeului Luvru care ar fi confirmat autenticitatea după analize științifice amănunțite efectuate în laboratoarele sale.

Însă, cum Salvator Mundi nu a fost niciodată expus la Luvru (deși fusese planificat pentru marea expoziție Leonardo din 2019), oficialii muzeului sunt împiedicați prin lege să discute public despre evaluarea sau autentificarea operelor aflate în proprietate privată. Drept urmare, nu există nicio confirmare oficială, publică, a atribuirii din partea prestigioasei instituții franceze.

Pe prme pierdute: enigma provenienței

În materialele promoționale care au însoțit vânzarea, Christie’s a sugerat o proveniență ilustră, legând pictura de inventarele Regelui Carol I al Angliei din anul 1650. Această legătură a fost însă mereu privită cu scepticism în cercurile academice. Investigațiile ulterioare ale jurnalistului Ben Lewis asupra istoricului proprietății (provenienței) tabloului au pus serios la îndoială această afirmație, sugerând că lucrarea menționată în inventarul regal era, de fapt, o altă pictură cu aceeași temă a Mântuitorului.

• CITEŞTE ŞI:  Asteroidul care ar putea conține elemente din afara tabelului periodic: misterele 33 Polyhymnia

Într-adevăr, o versiune a Salvator Mundi aflată astăzi la Muzeul Pușkin din Moscova (atribuită lui Giampietrino, un elev al lui Leonardo) poartă pe spate sigiliul „CR” (Carolus Rex), dovedind fără echivoc apartenența sa la colecția regală engleză. Este mult mai probabil ca aceasta să fie pictura la care se referea inventarul lui Carol I. Prin urmare, nu există nicio urmă documentată a tabloului de jumătate de miliard de dolari înainte de anul 1900, când a fost achiziționat de Sir John Charles Robinson pentru colecția lui Sir Francis Cook din Londra. Acest lucru lasă un gol inexplicabil de aproape 400 de ani în istoria sa, de la presupusa sa creare până la reapariția sa documentată.

Faptul că o operă de artă cu atât de multe probleme – de la starea de conservare la autenticitate și proveniență – a putut atinge un preț record este, probabil, unul dintre motivele principale pentru care Salvator Mundi deține astăzi titlul neoficial de „cea mai controversată pictură din lume”. Controversele și misterele care o înconjoară continuă să fascineze publicul și experții deopotrivă și sunt explorate în detaliu în lucrări precum cartea lui Ben Lewis, The Last Leonardo: The Secret Lives of the World’s Most Expensive Painting (2019), și documentarul The Lost Leonardo (2021).

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: