Fizicianul Stephen Hawking a murit pe 14 martie 2018, la vârsta de 76 de ani. A fost unul dintre cei mai vocali contestatari ai existenței lui Dumnezeu. Dar de ce nu credea Stephen Hawking în Dumnezeu?
De-a lungul vieții, Hawking a afirmat în repetate rânduri că este ateu, considerând că știința oferă „o explicație mult mai convingătoare” pentru originea Universului.
De ce nu credea Stephen Hawking în Dumnezeu?
„Înainte de a înțelege știința, era firesc să crezi că Dumnezeu a creat Universul, dar acum știința oferă o explicație mult mai convingătoare”, spunea el.
Fizicianul a clarificat și interpretarea unei declarații anterioare, în care folosea expresia „Să cunoaștem mintea lui Dumnezeu”: „Prin asta am vrut să spun că am înțelege tot ce ar ști Dumnezeu, dacă ar exista unul. Dar nu există. Eu sunt ateu.”
În anul 2007, Hawking și-a nuanțat poziția, lăsând loc de interpretări: „Cred că Universul este guvernat de legile științei. Poate că aceste legi au fost create de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu intervine pentru a le încălca.”[sursa]
Stephen Hawking despre moarte, viața de apoi și Dumnezeu
„Am trăit cu perspectiva unei morți premature în ultimii 49 de ani. Nu mă tem de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor. Am atât de multe lucruri pe care vreau să le fac mai întâi.”, spunea Stephen Hawking.
De-a lungul timpului, omul de știință a exprimat opinii tranșante despre viața de după moarte, existența lui Dumnezeu și natura Universului.
Fizicianul britanic avea o viziune pragmatică asupra a ceea ce se întâmplă cu mintea și corpul după moarte.
„Privesc creierul ca pe un computer care încetează să funcționeze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viață de apoi pentru computerele stricate; acestea sunt basme pentru oamenii care se tem de întuneric.”, declara el pentru The Guardian.[sursa]
Credea într-un „Dumnezeu impersonal”, dar nu într-un creator
În celebrul său volum Scurtă istorie a timpului, Hawking a folosit expresia „mintea lui Dumnezeu” pentru a se referi la o teorie completă a Universului, sugerând că, dacă fizicienii ar descoperi o „teorie a tuturor lucrurilor”, aceasta ar explica întreaga existență.
Totuși, în lucrările sale ulterioare, cum ar fi The Grand Design (2010), scrisă împreună cu Leonard Mlodinow, Hawking și-a clarificat poziția: „Creația spontană este motivul pentru care există ceva în loc de nimic, motivul pentru care Universul există, motivul pentru care noi existăm. Nu este necesar să îl invocăm pe Dumnezeu pentru a aprinde hârtia tactilă albastră și a pune în mișcare Universul.”, scria fizicianul.
Într-un interviu acordat revistei TIME, Hawking a explicat că utilizarea termenului „Dumnezeu” în scrierile sale era mai degrabă metaforică decât literală, subliniind că nu credea într-o divinitate care a creat și controlează Universul.[sursa]
„Dumnezeu este numele pe care oamenii îl dau motivului pentru care suntem aici. Dar eu cred că acest motiv sunt legile fizicii, mai degrabă decât cineva cu care poți avea o relație personală. Un Dumnezeu impersonal.”, spunea Stephen Hawking.
În cartea sa Brief Answers to the Big Questions, publicată postum, omul de știință își exprima fără echivoc convingerea că nu există o forță divină care să controleze Universul.
„Nu există niciun Dumnezeu. Nimeni nu dirijează Universul”, scria el.
Hawking a respins, de asemenea, superstițiile legate de dizabilități: „Timp de secole, s-a crezut că persoanele cu dizabilități, ca mine, trăiesc sub un blestem aplicat de Dumnezeu. Prefer să cred că totul poate fi explicat într-un alt mod – prin legile naturii.”, mai scria fizicianul.
Gânduri despre viața extraterestră și călătoria în timp
Deși sceptic în privința religiei, Hawking nu excludea alte fenomene dincolo de înțelegerea actuală a științei.
„Există forme de viață inteligentă acolo, în Univers. Trebuie să fim prudenți înainte de a le răspunde, până nu ne-am dezvoltat suficient.”, scria el.
În plus, fizicianul considera că ideea călătoriei în timp nu poate fi exclusă complet: „Conform înțelegerii noastre actuale, călătoria înapoi în timp rămâne o posibilitate.”
Tot el anticipa progrese spectaculoase în explorarea spațială: „În următoarea sută de ani, vom putea călători oriunde în Sistemul Solar.”
Un avertisment despre viitor
Fiica lui Hawking, Lucy, care a contribuit la finalizarea cărții, a declarat că savantul era conștient de impactul opiniilor sale asupra publicului.
„El știa că oamenii își doresc răspunsurile sale la aceste întrebări fundamentale.”, a spus Lucy Hawking.
În ultimele sale reflecții, Hawking a avertizat asupra pericolelor care amenință societatea modernă.
„Suntem martorii unei revolte globale împotriva experților, iar aceasta îi include și pe oamenii de știință.”, afirma el, referindu-se la impactul Brexit și la politica administrației Trump. Hawking a fost un critic ferm al ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană și l-a numit pe Donald Trump un „demagog” în anul 2016.
Fiica sa a subliniat că una dintre cele mai mari preocupări ale sale era fragmentarea societății: „Îl îngrijora cât de divizați am devenit. Spunea că, în loc să privim spre exterior, spre Univers, ne concentrăm din ce în ce mai mult asupra noastră.”
Mesajul final al lui Hawking
În ciuda temerilor sale, Hawking și-a încheiat cartea cu un mesaj optimist. În ultimul capitol, încercând să răspundă la întrebarea Cum modelăm viitorul?, el le transmite cititorilor un îndemn memorabil: „Nu uitați să priviți în sus, la stele, și nu în jos, la picioarele voastre.” De asemenea, prin una dintre declarațiile sale a lăsat loc de interpretări în ceea ce privea adevărata sa credință în divinitate: „Cred că Universul este guvernat de legile științei. Poate că aceste legi au fost create de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu intervine pentru a le încălca.”
Cine a fost Stephen Hawking
În anul 1964, la doar 22 de ani, Stephen Hawking a fost diagnosticat cu o boală progresivă de neuron motor, cunoscută sub numele de scleroză laterală amiotrofică (SLA). Medicii i-au spus că mai are doar câțiva ani de trăit.
Cu toate acestea, boala a progresat mult mai lent decât se așteptau specialiștii, iar Hawking a continuat să trăiască și să lucreze timp de peste 50 de ani, fiind imobilizat într-un scaun cu rotile și comunicând prin intermediul unui computer și al unui sintetizator vocal.
În anul 1974, la vârsta de 32 de ani, a devenit unul dintre cei mai tineri membri ai prestigioasei Royal Society, forul suprem al științei britanice. Ulterior, a fost numit șef al catedrei de matematică de la Universitatea Cambridge, o funcție deținută anterior de nimeni altul decât Isaac Newton.
Tinerețea și începuturile academice
Stephen Hawking s-a născut pe 8 ianuarie 1942, exact la 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei, un detaliu pe care îl considera simbolic. Deși nu a fost un elev excepțional în primii ani de școală, a început să-și arate geniul în adolescență, manifestând o pasiune deosebită pentru matematică și fizică.
A studiat la Universitatea Oxford, unde, inițial, s-a simțit neprovocat de cursurile de fizică, considerându-le prea ușoare. În ciuda faptului că nu obișnuia să-și dedice mult timp studiului, a absolvit cu onoruri și s-a mutat la Cambridge pentru a-și continua cercetările în cosmologie.
Viața și cariera după diagnostic
În ciuda diagnosticului devastator, Hawking nu s-a lăsat învins. A continuat să lucreze intens și să contribuie esențial la fizica teoretică, revoluționând domeniul găurilor negre prin teoria radiației Hawking. Aceasta susține că găurile negre nu sunt complet „eterne”, ci pierd energie sub formă de radiații și, în cele din urmă, se evaporă.
A scris numeroase cărți de popularizare a științei, cea mai cunoscută fiind Scurtă istorie a timpului (1988), care a devenit un bestseller mondial și a fost tradusă în peste 40 de limbi.
De-a lungul vieții, a primit numeroase premii și distincții, deși Premiul Nobel i-a scăpat, deoarece teoriile sale nu au fost (încă) demonstrate experimental.
În afara realizărilor sale științifice, Stephen Hawking a devenit o figură publică emblematică, apărând în emisiuni celebre precum The Simpsons, Star Trek: The Next Generation și The Big Bang Theory.
A fost căsătorit de două ori și a avut trei copii. În ciuda bolii, a dus o viață activă și a călătorit în întreaga lume, participând la conferințe, experimente științifice și chiar simulând o experiență de gravitație zero într-un avion special conceput pentru astronauți.
Stephen Hawking a murit pe 14 martie 2018, o dată simbolică, deoarece este și ziua nașterii lui Albert Einstein. Moartea sa a lăsat un gol imens în lumea științifică, dar moștenirea sa continuă să inspire milioane de oameni.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
