Acesta este cel mai mare și cel mai populat oraș din lume și probabil că nu ai auzit niciodată de el: Chongqing

Care este cel mai mare oraș de pe planetă? Instinctul v-ar putea șopti „New York” și nu ar fi o intuiție complet greșită – cu o populație ce depășește 8 milioane de suflete, este, de departe, cea mai populată metropolă a Statelor Unite. Dar cel mai mare ca suprafață? Nici pe departe.

Să ne gândim puțin mai mult, să răsfoim enciclopediile de cultură generală și poate vom ajunge la Anchorage, Alaska – un oraș cu o populație abia o treime din cea a „Marelui Măr”, dar care se întinde pe o suprafață impresionantă de peste 4.420 de kilometri pătrați. Este mai vast decât întreg statul Rhode Island, însă chiar și așa, rămâne doar un punct minuscul pe hartă în comparație cu alți concurenți redutabili.

Privind spre sud, de exemplu, dăm peste Mexico City – o metropolă cu o arie mai restrânsă decât Anchorage, „doar” 1.485 de kilometri pătrați, dar care adăpostește peste 9,2 milioane de locuitori, eclipsând orice oraș american la capitolul populație. Mărind harta și mai mult, intră în cursă și São Paulo, cu o dimensiune fizică foarte asemănătoare cu a capitalei mexicane, dar cu un plus de peste 3 milioane de locuitori.

Însă pentru a descoperi adevăratele mega-orașe, trebuie să părăsim complet emisfera vestică. Dintre cele mai populate 20 de orașe ale lumii, toate, cu excepția a trei, se află în Asia – mă rog, cu excepția a trei și jumătate, dacă luăm în considerare Istanbulul, situat pe locul 10, la granița dintre continente. Iar dacă ne raportăm la suprafață, clasamentul este dominat de Asia, cu o singură excepție.

Și în fruntea ambelor ierarhii – atât ca populație, cât și ca suprafață administrativă – tronează un singur nume: Chongqing.^[sursa]

Unde anume se află Chongqing?

După cum sugerează rezonanța numelui, Chongqing este un oraș din China. Dar unde anume pe vasta hartă a acestei țări se ascunde acest mega-oraș gigantic și, pentru mulți, încă nefamiliar?

Ei bine, adesea se spune că profilul Chinei pe hartă seamănă cu o găină: capul în partea dreaptă-sus, privind spre Japonia; coada stufoasă în spate, împingând spre țările Asiei Centrale, precum Kazahstan și Kârgâzstan. Vă puteți imagina?

Păstrând această imagine în minte: Chongqing se află cam acolo unde aripile găinii se lipesc de trup. Cu alte cuvinte, este situat aici:

Orașul este amplasat strategic la confluența râului Jialing cu impunătorul fluviu Yangtze și, fără îndoială, peisajul său geografic este absolut remarcabil.

„Este un loc unde cartiere întregi se agață de versanți abrupți, conectate între ele prin șosele suspendate la înălțimea unui bloc de 20 de etaje. Liniile de metrou țâșnesc din tuneluri săpate prin munți, doar pentru a plonja apoi direct prin mijlocul unor zgârie-nori rezidențiali, care la rândul lor par să răsară, sfidând gravitația, direct din pantele amețitoare.”, scria în ianuarie anul acesta Oliver Wainwright, critic de arhitectură și design la The Guardian și un vizitator experimentat al orașului Chongqing.^[sursa]

„Pentru a ajunge în locuri care păreau a fi la doar câteva străzi distanță, m-am trezit urcând șiruri nesfârșite de trepte abrupte care duceau la scări rulante subterane, traversând apoi pasarele suspendate către lifturi care mă urcau rapid pe coasta unui deal stâncos. Telecabine pluteau deasupra unor piețe în aer liber unde ceea ce eu credeam a fi nivelul solului s-a dovedit a fi terasa de pe acoperișul unui bloc de birouri, care se prăbușea apoi 30 de etaje mai jos, în valea adâncă.”, își amintește jurnalistul.

Și nu este doar un peisaj dramatic – este și un oraș de o mărime colosală. Cu o suprafață administrativă ce depășește 82.400 de kilometri pătrați, acest oraș – să ne amintim, este un singur oraș – are aproximativ aceeași întindere ca întreaga Irlandă sau Austria. Este mai mare decât Lacul Superior; ocupă aproape jumătate din suprafața statului Florida. Un singur oraș.

„În […] Chongqing, o hartă de orice fel se dovedește a fi aproape complet inutilă. Construit de-a lungul unei serii de versanți montani incredibil de abrupți și văi vertiginoase […] este un fenomen urban uluitor și derutant – un oraș ce se desfășoară pe verticală, care poate fi înțeles cu adevărat doar în trei dimensiuni.”, nota Wainwright.

„Experiența navigării prin oraș a semănat cu o combinație între a fi aruncat în filmul Inception și a juca o partidă de ‘Șerpi și Scări’. Este [un] megalopolis palpitant și dezorientant.”, a concluzionat jurnalistul.

32 de milioane de locuitori și numărătoarea continuă

Chongqing este imens – dar poate nu atât de imens pe cât lasă să se înțeleagă cifrele administrative. Această amprentă gigantică include vaste suprafețe rurale, a căror întindere totală este de aproximativ 14 ori mai mare decât zona urbană propriu-zisă.

Acest lucru nu este, de fapt, surprinzător – este greu de imaginat un oraș cât un sfert din suprafața României și jumătate care să fie complet construit și urbanizat dintr-un capăt în altul. Dar situația ridică o întrebare legitimă: își merită Chongqing cu adevărat titlul de cel mai mare oraș din lume? Sau această pretenție record se bazează doar pe o abilă portiță birocratică?

Ei bine, răspunsul este nu. Zona urbană a orașului Chongqing poate fi mult mai mică decât teritoriul său administrativ total, dar concentrează peste 70% din populația acestuia. Și, deși orașul nu a fost întotdeauna atât de vast ca acum, nu a fost niciodată un loc neînsemnat: „Istoria orașului Chongqing se întinde pe mai mult de 3.000 de ani. A fost capitală de stat, un important port fluvial și nod de transport cu mult înainte de dinastia Qing și o componentă centrală a Chinei continentale timp de secole.”, sublinia un articol din anul 2019 publicat în revista de cultură Gestalten.^[sursa]

Totuși, în ciuda istoriei sale îndelungate, trebuie admis – orașul și-a câștigat reputația actuală de gigant urban abia recent. Iar creșterea sa explozivă nu a fost deloc întâmplătoare: „În 1968, China a pornit pe calea reformei, un proces prin care societatea sa comunistă, odinioară închisă, s-a deschis către lumea aflată în plină globalizare. Această transformare a mentalității, economiei și culturii avea să propulseze Republica Populară Chineză în rândul superputerilor moderne.”, mai explică Gestalten.

La acel moment, Chongqing avea deja o populație considerabilă, de aproximativ 2,3 milioane de locuitori – un număr impresionant pentru acea epocă. Dar, odată cu direcționarea atenției și a investițiilor Partidului Comunist către oraș, infrastructura și populația sa au cunoscut o creștere vertiginoasă: în anul 1979, număra aproximativ 6,3 milioane de locuitori; în 1983, cifra ajunsese la circa 13,9 milioane; iar în 1997, populația atingea aproape 28,8 milioane, cu mult peste populația României.

De atunci, ritmul acestei creșteri a încetinit oarecum, dar chiar și așa, orașul se mândrește astăzi cu peste 32 de milioane de oameni care trăiesc pe teritoriul său administrativ. Pe scurt, deși Chongqing „nu este un mega-oraș nou, conceput peste noapte în laboratoarele Partidului Comunist Chinez”, afirmă Gestalten, el reprezintă, fără îndoială, „o personificare a eliberării Chinei pentru dezvoltare, în special în ultimii cinci ani.”

Și nu este un caz izolat. Astăzi, toate cele mai mari șase orașe (ca suprafață administrativă) din lume se află în China, iar tendința nu dă semne de oprire. „China s-a transformat într-o mașinărie de urbanizare perfect unsă”, comentează Gestalten. „Rata sa de urbanizare aproape se va dubla, de la 36% în 2002 la 70% până în 2050, ceea ce înseamnă o creștere a populației urbane cu 400-700 de milioane de persoane.”

Cu toate acestea, pe măsură ce creșterea demografică a Chinei încetinește, ajungând chiar în pragul scăderii, este posibil ca orașe precum Chongqing să-și fi atins deja apogeul. Dar chiar și așa – cu 32 de milioane de locuitori și o suprafață comparabilă cu cea a mai multor țări europene și state americane la un loc – acesta rămâne un apogeu de proporții cu adevărat uriașe.