A fost Grădina Edenului în Egiptul Antic? Un studiu ciudat leagă piramidele de „arborele vieții” din Biblie

A existat vreodată Grădina Edenului ca un loc real, tangibil? Și dacă da, unde anume pe harta lumii s-ar fi aflat acest paradis primordial? Aceste întrebări au frământat mințile teologilor și cercetătorilor biblici timp de secole întregi. Acum, un nou studiu, bazat pe analize computaționale, intră în arenă cu o afirmație de-a dreptul senzațională: Grădina Edenului s-ar fi aflat în Egipt, iar Marea Piramidă de la Giza ar fi strâns legată de enigmaticul „Pom al Vieții”. Un mic avertisment, însă, încă de la început: autorul studiului ajunge la aceste concluzii folosind metode… să le spunem, mai puțin ortodoxe.

Grădina Edenului rămâne un tărâm mitic, încărcat de simbolism și rezonanță spirituală, adesea perceput ca leagănul umanității și ca un paradis pierdut, locul unde inocența originară a fost abandonată. Deși învăluită în legendă, unii erudiți au argumentat de-a lungul timpului că mitul ar putea avea la bază o locație geografică concretă, la fel cum s-a întâmplat cu numeroase orașe și situri menționate în textele sacre antice ale religiilor avraamice.

Unde se află Grădina Edenului conform Bibliei

Conform Bibliei ebraice și Vechiului Testament creștin, Grădina Edenului era situată la confluența a patru mari fluvii. Geneza 2:10-14 ne spune: „Şi un râu ieşea din Eden şi uda Raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.”

Textul continuă detalierea: „Numele unuia este Pison. Acesta înconjoară toată țara Havila, în care se află aur. Aurul din țara aceea este bun; acolo se găsește și bdeliu și piatra de onix. Numele râului al doilea este Ghihon. Acesta înconjoară toată țara Cuș. Numele râului al treilea este Tigru (Hiddechel). Acesta curge înaintea Asiriei. Iar râul al patrulea este Eufratul.”^[sursa]

Două dintre aceste fluvii ne sunt și astăzi familiare: Tigrul și Eufratul izvorăsc din Turcia modernă, traversează Siria și Irakul, pentru a se vărsa în cele din urmă în Golful Persic. Identitatea celorlalte două, Pison și Ghihon, rămâne însă un mister neelucidat.

Într-un studiu recent, Dr. Konstantin Borisov, inginer specializat în computere, propune o ipoteză nouă, formulată după ce a analizat minuțios hărți medievale, texte străvechi, pasaje biblice și simulări computerizate.

Acesta argumentează că Ghihonul biblic corespunde, cel mai probabil, fluviului Nil din Egipt – o idee care a mai fost vehiculată sporadic de-a lungul secolelor. Borisov scrie: „Examinând harta reconstituită a lui Hecateu din Milet (Mappa Mundi), datând din jurul anului 500 î.Hr., devine evident că singurele patru fluvii majore care izvorăsc din Oceanul înconjurător (Oceanus) sunt Nilul, Tigrul, Eufratul și Indusul.”

Acesta este punctul în care argumentația pătrunde rapid pe tărâmul considerat de mulți drept pseudoarheologie. Studiul susține că hărțile indică Edenul ca fiind situat în proximitatea acestui „râu Oceanus” care înconjoară lumea cunoscută – un „râu al cerului” simbolic, din care s-ar fi născut cele patru fluvii terestre. Borisov speculează că acest „râu ceresc” s-ar putea referi la aurora boreală, magnificul fenomen natural care desenează perdele unduitoare de lumină verde și violet pe bolta nocturnă.

Simultan, continuă Borisov speculația, acest concept ar putea fi legat de o presupusă aliniere globală a unor monumente arheologice antice majore – incluzând Piramidele de la Giza, Machu Picchu, cetatea Ur și misterioasele linii Nazca. Aceste situri ar forma o centură imaginară care „intersectează ecuatorul la un unghi de aproximativ 30 de grade”.

„Ipotetic, această traiectorie ar putea fi considerată un candidat plauzibil pentru ‘Râul Ceresc Oceanus’. Este rezonabil să presupunem că diverse culturi s-ar fi așezat în apropierea acestei linii datorită semnificației sale religioase percepute”, se afirmă în studiu.

Autorul merge mai departe, susținând că această ipoteză implică „necesitatea existenței unei structuri capabile să producă o strălucire similară aurorei boreale”, sugerând că această structură ar putea fi Marea Piramidă de la Giza. Aprofundând această linie speculativă, el citează simulări computerizate ale Camerei Regelui din interiorul piramidei care, potrivit lui, dezvăluie modele luminoase asemănătoare unui copac atunci când sunt expuse la anumite forme de energie sau lumină.

Este Marea Piramidă din Giza Pomul Vieții menționat în Biblie?

Bazându-se pe aceste interpretări, Borisov lansează afirmația cea mai îndrăzneață: Pomul Vieții din Grădina Edenului este, de fapt, însăși Marea Piramidă de la Giza.

„În culturile antice – egipteană, akkadiană, asiriană, babiloniană, indiană, persană, chineză și greacă – exista conceptul unui munte sacru cosmic, pe care se credea că se află pomul vieții. Această analiză conduce în cele din urmă la concluzia că muntele sacru, unde se spune că este localizat pomul vieții, nu poate fi decât Marea Piramidă de la Giza. Mai mult, locația Edenului este indicată specific la Giza, deoarece nicio altă structură din lume nu înglobează caracteristicile semnificative descrise anterior.”, explică studiul.

Desigur, teoria este complexă și intrigantă, dar este esențial să abordăm astfel de afirmații cu un ochi critic și sceptic. Așa cum ne amintește vechea mantră a lui Carl Sagan, afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare.

Studiul se sprijină considerabil pe concepte precum „Alinierea Preistorică a Minunilor Lumii”, idei care nu sunt validate sau luate în serios de majoritatea arheologilor consacrați din mediul academic. Deși concluziile studiului sunt, fără îndoială, curajoase și pline de imaginație, ele se bazează mai mult pe conexiuni speculative și interpretări simbolice decât pe dovezi empirice solide.

Ideea că Marea Piramidă de la Giza ar fi legendarul Pom al Vieții adaugă, poate, o notă interesantă în dezbaterea milenară despre Eden. Pentru moment, însă, această teorie aparține mai curând tărâmului fascinant al reinterpretării miturilor decât celui riguros al arheologiei tradiționale.