În noiembrie 1973, pe aeroportul din New York, un ofițer român de informații s-a predat poliției americane împreună cu valiza diplomatică pe care o transporta. Se numea Constantin Răuță, iar gestul lui a precedat cu 5 ani fuga generalului Ion Mihai Pacepa, care era pe atunci prim-adjunctul șefului spionajului extern (DIE) și consilierul dictatorului Nicolae Ceaușescu pentru securitate națională.

Bucureștiul l-a condamnat la moarte pentru trădare, iar sentința a rămas în vigoare și după căderea regimului sub care fusese pronunțată.
Agentul „Călin” și valiza diplomatică
În anul 1973, Constantin Răuță lucra la Direcția de Informații Externe (DIE), serviciul de spionaj al regimului peste hotare. Cererea de revizuire depusă de el mult mai târziu arată că fusese „instruit să facă spionaj”. Odată cu numele conspirativ „Călin”, pe care îl acceptase, își luase și angajamentul de a spiona pentru DIE cât timp avea să stea în străinătate. Fusese pregătit pentru misiuni îndreptate împotriva NATO.
Misiunea din noiembrie 1973 l-a dus în Statele Unite, cu o valiză diplomatică. Drumul făcea parte din pregătirile pentru vizita pe care Nicolae Ceaușescu urma s-o facă la invitația președintelui Richard Nixon. Valiza predată la New York conținea date și documente clasificate drept „secret de stat”. Constantin Răuță a rămas definitiv în Statele Unite și, cu timpul, a devenit cetățean american.
Condamnarea din 1974 și cele două tentative de asasinat
Pe 2 septembrie 1974, Tribunalul Militar Teritorial București l-a condamnat la moarte pentru trădare și la confiscarea întregii averi. Procesul s-a desfășurat în lipsa lui, fiindcă fugarul se afla deja peste ocean. După pronunțarea sentinței, Răuță a scăpat de două tentative de asasinat.
Detaliile celor două tentative vin chiar de la Constantin Răuță, dintr-un interviu acordat în 2019 publicației Bugetul.ro. Prima l-a surprins în timp ce tundea iarba în fața casei de pe strada 17 din Washington, unde stătea în gazdă: un bărbat sosit cu o mașină cu numere de New York a întrebat cine locuiește acolo și a dus mâna la centură, Răuță a ridicat o furcă de grădină cu coadă de metal, iar necunoscutul a plecat când șoferii blocați de mașina lui au început să claxoneze. Răuță povestea că, după circa o săptămână, FBI l-a arestat pe bărbat, care a recunoscut că Mafia din New York primise 36.000 de dolari pentru asasinat; ordinul ar fi venit chiar de la Ceaușescu, potrivit unor documente de arhivă și mărturiilor lui Pacepa. Pe a doua, pusă de Răuță pe seama unui refugiat român pe care îl ajutase să se stabilească lângă Washington, a descoperit-o la timp: sub capota mașinii, furtunul pompei de benzină fusese desfăcut, iar pornirea motorului ar fi putut declanșa un incendiu.
O viață nouă în Statele Unite
După 1973, Constantin Răuță s-a implicat în numeroase proteste împotriva încălcării drepturilor omului în România, ca organizator sau ca participant. A fost prezent la audieri în Congresul american și a vorbit la microfonul Vocii Americii și al Radio Europa Liberă. Tot în America a devenit un om de știință respectat, cu 24 de ani de activitate la un centru de cercetare al NASA.
Iulie 1978: fuga generalului Pacepa
Ion Mihai Pacepa a plecat spre Republica Federală Germania în iulie 1978, cu un mesaj secret al lui Nicolae Ceaușescu pentru cancelarul vest-german Helmut Schmidt. Odată ajuns acolo, s-a adresat ambasadei americane de la Bonn cu o cerere de azil politic în Statele Unite, aprobată apoi de președintele Jimmy Carter. Pe 28 iulie 1978, un avion militar american l-a dus în secret pe aeroportul prezidențial de la Andrews Air Force Base, lângă Washington, D.C.
Răspunsul Bucureștiului a venit în septembrie 1978. Ca și Răuță, Pacepa a fost judecat în contumacie, adică în lipsă, și a primit două condamnări la moarte pentru crimă de înaltă trădare. Regimul a pus și o recompensă de 2 milioane de dolari pe capul generalului, iar liderul palestinian Yasser Arafat și conducătorul libian Muamar al-Gaddafi au oferit câte 1 milion de dolari pentru uciderea lui pe teritoriul american.
Sentința care a supraviețuit comunismului
În România, pedeapsa cu moartea a fost abolită în 1990, dar condamnarea lui Constantin Răuță a rămas valabilă. Fostul ofițer a cerut revizuirea ei, procedura prin care o hotărâre definitivă poate fi rejudecată dacă ies la iveală fapte sau împrejurări pe care instanța nu le-a cunoscut. Pe 30 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a închis această cale, cu motivarea că Răuță nu dovedise existența unor asemenea împrejurări. După decizie, avocatul lui, Cătălin Dancu, îl descria drept singurul român în viață pe numele căruia mai figura pedeapsa capitală.
Abia în 2010, același Tribunal Militar Teritorial București a anulat mandatul de executare emis în anii regimului comunist și a înlocuit pedeapsa capitală cu 20 de ani de închisoare. Condamnarea pentru trădare prin transmitere de secrete a rămas neschimbată, iar modificarea a privit doar pedeapsa.
Pentru noua pedeapsă, tribunalul „a constatat că termenul de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică – potrivit modificării Codului penal prin Legea 278 din 2006 – este de 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiune pe viaţă ori închisoarea mai mare de 15 de ani”. Prescripția înseamnă că, după trecerea acestui termen, statul nu mai poate pune pedeapsa în executare. În cazul lui Constantin Răuță, cei 20 de ani se socoteau de la condamnarea din 1974 și se împliniseră în 1994, așa că sancțiunea stabilită în 2010 era deja prescrisă. Cu alte cuvinte, nu mai avea de ispășit nicio pedeapsă.
Ultimele luni
Boala care avea să-i fie fatală a fost descoperită la sfârșitul lui noiembrie 2019. Lunile de tratamente și internări s-au încheiat în iunie 2020, când Constantin Răuță a murit în Statele Unite.
Pedeapsa cu moartea, păstrată în dosarul lui și după abolirea din 1990, a fost înlocuită în 2010 cu una care nu mai putea fi executată. Sentința din 1974 nu a fost aplicată niciodată, iar niciuna dintre cele două tentative de asasinat nu și-a atins scopul. Ofițerul care în noiembrie 1973 predase poliției americane valiza diplomatică a DIE și-a încheiat viața ca cetățean american, în țara în care trăise aproximativ 47 de ani.


