Un guvern cumpără aparate de criptare ca să fie sigur că mesajele sale nu pot fi citite de străini. Printre clienții firmei elvețiene Crypto AG s-au numărat peste 120 de state, deopotrivă aliați și adversari ai Statelor Unite, iar România a fost unul dintre ele. Abia în 2020, documente interne ale CIA și ale serviciului german de informații BND au arătat cine le citea, de fapt, corespondența.

Inventatorul suedez și mașinile soldaților americani
Totul pornește de la Boris Hagelin, un inventator născut în Rusia și stabilit în Suedia. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, el a obținut contractul pentru mașinile de codare ale trupelor americane, modelul M-209. Crypto AG a apărut abia după război, în anul 1952, când Hagelin a înființat firma la Zug, în Elveția.
Cu banii strânși atunci, noua companie a devenit, timp de decenii, cel mai important producător de aparate de criptare. Pe parcurs, a ținut pasul cu tehnologia, trecând de la angrenaje mecanice la circuite electronice, iar în final la microcipuri și software.
De la juntele latino-americane la Vatican
Vânzările i-au adus firmei milioane de dolari și au continuat mult după anul 2000. Documentele arată că aparatele Crypto au fost folosite din anii 1950 până în anii 2000, dar nu conțin lista completă a celor peste 120 de clienți: doar 62 sunt identificați.
Printre cumpărători se aflau Iranul, juntele militare din America Latină, India și Pakistanul, doi rivali cu arme nucleare, ba chiar și Vaticanul. Europa e reprezentată de Austria, Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia, Spania și Turcia, dar și de Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia și România. Din America Latină figurează Argentina, Brazilia și Venezuela, din Orientul Mijlociu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Siria și Libanul, iar din Asia Coreea de Sud și Filipine. Lista include și ONU.

1970: proprietarii pe care nu i-a văzut nimeni
În anul 1970, CIA și BND au cumpărat compania printr-un parteneriat strict secretizat, plătind aproximativ 5,75 milioane de dolari. Niciunul dintre clienți nu știa cine erau noii proprietari. Înțelegerea a rămas unul dintre cele mai bine păzite secrete ale Războiului Rece.
Un aparat de criptare transformă textul unui mesaj într-un șir de semne fără sens pentru oricine nu are cheia de descifrare. Cele două agenții au slăbit pe ascuns mecanismele de protecție ale aparatelor vândute de firmă, ca să poată sparge rapid codurile statelor care le foloseau. De la cumpărare încolo, CIA și National Security Agency (NSA), agenția americană specializată în interceptarea comunicațiilor, au controlat aproape tot ce se întâmpla în companie.
Operațiunea s-a numit întâi „Thesaurus”, apoi „Rubicon”, și e socotită printre cele mai îndrăznețe acțiuni ale CIA. Istoricul ei intern, redactat de agenție în 2004, o descrie așa: „A fost lovitura secolului în materie de colectare de informaţii. Guverne străine plăteau sume considerabile Statelor Unite şi Germaniei de Vest pentru privilegiul de a le fi citite cele mai secrete comunicaţii de cel puţin două (posibil cinci ori şase) ţări străine”.
Ce s-a auzit prin aparatele Crypto
De aici înainte, spionii americani și vest-germani nu au mai avut altceva de făcut decât să asculte. În timpul crizei ostaticilor din 1979, când personalul ambasadei americane din Teheran a fost sechestrat, au supravegheat mollahii, liderii religioși ajunși la conducerea Iranului. Pe durata războiului purtat în 1982 de Marea Britanie cu Argentina pentru Insulele Malvine, Londra a primit de la ei informații despre armata argentiniană.
Prin aceleași aparate, agențiile au urmărit campaniile de asasinate ale dictatorilor din America de Sud. Tot așa au aflat cum se felicitau liderii libieni după atentatul cu bombă din 1986 de la discoteca La Belle, din Berlinul de Vest.
Moscova și Beijingul, în afara rețelei
Programul avea și limite. Principalii adversari ai Washingtonului, printre care Uniunea Sovietică și China, nu au cumpărat niciodată aparate Crypto: bănuiau, pe bună dreptate, legăturile firmei cu Occidentul și s-au ferit să se expună. Același istoric intern sugerează însă că americanii au aflat multe și așa, din supravegherea schimburilor pe care alte state le aveau cu Moscova și Beijingul.
Secretul nu a rămas numai între Washington și Bonn. Potrivit documentelor, cel puțin patru țări știau de operațiune sau primeau informații secrete de la americani ori de la vest-germani: Israelul, Suedia, Elveția și Marea Britanie.
Germanii se retrag, americanii rămân până în 2018
La începutul anilor 1990, BND a ieșit din operațiune, de teamă că aceasta ar putea fi dată în vileag. CIA i-a cumpărat partea și a continuat singură până în 2018, când, potrivit unor oficiali, acțiunile din Crypto au fost vândute. În același an, compania a fost împărțită, iar firma suedeză Crypto International a preluat marca și afacerile internaționale.
2020: documentele ajung în presă
Acordul a fost dezvăluit în februarie 2020 de cotidianul american The Washington Post și de televiziunea publică germană ZDF, într-o anchetă comună prezentată și sub forma unui documentar. CIA și BND au refuzat să comenteze, însă oficiali americani și germani nu au contestat autenticitatea documentelor.
Andreas Linde, om de afaceri suedez, era președintele Crypto International, compania care preluase drepturile asupra activității Crypto. El a declarat că nu aflase nimic până atunci despre colaborarea firmei cu CIA și BND: „Noi, în cadrul Crypto International, nu am avut niciodată vreo relaţie cu CIA şi BND şi vă rog să mă citaţi. Dacă spuneţi că este adevărat, în mod absolut mă simt trădat şi familia mea se simte trădată, cred că mulţi angajaţi se vor simţi trădaţi, le fel şi clienţii”. La rândul ei, Crypto International s-a declarat „foarte alarmată” și a dat asigurări că nu are „nicio legătură cu CIA sau BND”.
Guvernul elvețian a anunțat o anchetă, iar documentele CIA și BND arată că oficiali elvețieni știau de colaborarea secretă cu Statele Unite și Germania. De partea germană, Bernd Schmidbauer, fost ministru de stat în Cancelaria federală în guvernul Helmut Kohl și coordonator al serviciilor de informații, a confirmat la ZDF că operațiunea a existat și a spus că „Rubicon” a permis „să se facă lumea un pic mai sigură”.
Potrivit publicației americane, cazul Crypto se regăsește în suspiciunile care planează asupra unor companii moderne despre care se presupune că au legături cu guverne străine: producătorul rus de antivirus Kaspersky, grupul chinez de telecomunicații Huawei și o aplicație de mesagerie asociată cu Emiratele Arabe Unite.
Pentru guvernele care cumpăraseră aparate Crypto, România printre ele, documentele din 2020 au lămurit cine le citise corespondența. Firma căreia îi încredințaseră secretele fusese, din 1970 până în 2018, proprietatea CIA, iar până la începutul anilor 1990 și a BND.



