O scanare cu mioni realizată în cadrul proiectului ScanPyramids a confirmat o descoperire istorică în interiorul Marii Piramide din Giza: un „Mare Gol”, un spațiu ascuns rămas intact de 4.500 de ani, din timpul domniei faraonului Khufu. În paralel, arheologii se pregătesc pentru anul 2026, momentul în care ar putea fi deschisă o ușă de piatră misterioasă, descoperită într-un coridor adiacent. Importanța acestor anomalii structurale depășește simpla curiozitate tehnologică: ele ar putea ascunde rampa internă folosită la ridicarea monumentului sau, conform unor egiptologi, chiar adevărata cameră funerară nedescoperită a faraonului Khufu.
Un gol uriaș, sigilat în inima Marii Piramide din Giza de aproximativ 4.500 de ani, a fost confirmat de trei echipe independente de fizicieni. Conform unui studiu publicat în prestigioasa revistă Nature, aceștia au utilizat trei tehnologii de detectare complet distincte pentru a valida descoperirea.
Acest spațiu misterios se află direct deasupra Marii Galerii a piramidei și măsoară cel puțin 30 de metri în lungime. Din punct de vedere al proporțiilor, este comparabil cu Marea Galerie însăși, recunoscută ca una dintre cele mai complexe caracteristici arhitecturale ale monumentului. Anunțată inițial în toamna anului 2017 de misiunea ScanPyramids, existența acestui gol a fost de atunci reconfirmată constant prin măsurători independente succesive.
Importanța acestei reușite este istorică: marchează identificarea primei structuri interioare majore în interiorul Marii Piramide încă din secolul al XIX-lea. Scanările ulterioare au revizuit chiar estimările inițiale, plasând lungimea minimă la 40 de metri și confirmând faptul că golul reprezintă o singură secțiune continuă, și nu un ansamblu de goluri mai mici.
Cum a fost scanată piramida lui Keops? Tehnologia cu mioni
Secretul din spatele acestei revelații constă într-o abordare neinvazivă de ultimă generație. Misiunea ScanPyramids, condusă de Universitatea din Cairo și Institutul Francez pentru Conservarea Patrimoniului și Inovare (HIP), a utilizat o tehnică numită radiografie cu muoni (sau miuoni). Aceasta a permis vizualizarea interiorului piramidei fără a fora sau a tăia piatra antică. Miuonii sunt particule subatomice produse atunci când razele cosmice se ciocnesc cu atomii din atmosfera superioară a Pământului. Deoarece aceștia traversează materialul dens la o viteză previzibilă, detectoarele amplasate strategic, în interiorul și în exteriorul piramidei, pot identifica golurile măsurând locurile prin care trec mai multe particule decât ar permite piatra solidă.
Pentru a asigura acuratețea absolută, efortul a fost fragmentat. Cercetătorii de la Universitatea din Nagoya au instalat detectoare cu film de emulsie nucleară în interiorul Camerei Reginei. O echipă de la Organizația Japoneză de Cercetare a Acceleratoarelor de Energie Înaltă (KEK) a amplasat hodoscoape cu scintilator în același loc. Concomitent, fizicienii de la Comisariatul Francez pentru Energie Atomică și Energii Alternative (CEA) au instalat telescoape cu detectoare de gaz pe fața nordică exterioară a piramidei.
Toate cele trei echipe, lucrând independent cu instrumente diferite, au detectat același gol în aceeași locație. „Un gol atât de mare nu poate fi o întâmplare”, a spus Mehdi Tayoubi, președintele Institutului HIP și co-lider al cercetării.
Ce se află în interiorul Marii Piramide de la Giza? Misterul „Marelui Gol”
Așa-numitul „Mare Gol” impresionează prin dimensiunile sale: se estimează la aproximativ 8 metri înălțime, doi metri lățime și cel puțin 40 de metri lungime, fiind situat la aproximativ 20 de metri deasupra nivelului solului piramidei. Secțiunea sa transversală seamănă foarte mult cu cea a Marii Galerii de dedesubt, care se întinde pe 47 de metri și are o înălțime de 8,6 metri.
Arheologii încearcă acum să descifreze enigma acestui spațiu. Kate Spence, arheolog la Universitatea din Cambridge, a declarat pentru National Geographic că alinierea golului cu camerele superioare de eliberare a presiunii din piramidă face ca o rampă de construcție internă să fie cea mai plauzibilă explicație. Acoperișul Camerei Regelui este întărit de grinzi masive de granit, iar o rampă în această poziție ar fi fost utilă din punct de vedere structural pentru ridicarea acelor blocuri la locul lor.
După finalizarea construcției, o astfel de rampă ar fi putut fi lăsată deschisă sau umplută cu moloz. Pe de altă parte, Salima Ikram, egiptolog la Universitatea Americană din Cairo, a sugerat că amplasarea golului chiar deasupra Marii Galerii ar putea avea legătură și cu modul în care a fost construit inițial acel coridor inferior.
Totuși, unii cercetători au ridicat posibilitatea fascinantă ca spațiul să fie o cameră funerară ascunsă pentru faraonul Khufu, a cărui mumie nu a fost găsită niciodată. Sarcofagul său din Camera Regelui a fost descoperit gol, iar întrebarea unde a fost înmormântat nu a fost niciodată rezolvată. Până în prezent, niciuna dintre aceste teorii nu a fost confirmată și nu s-a realizat niciun acces fizic la Marele Gol.
O a doua structură și o ușă sigilată
Misterele nu se opresc însă la Marele Gol. Acesta nu a fost singura structură identificată de proiectul ScanPyramids. Un coridor separat, mai mic, a fost detectat în spatele zidăriei în formă de chevron de pe fața nordică a piramidei, între 17 și 23 de metri deasupra nivelului solului. În februarie 2023, cercetătorii au introdus un endoscop în acest pasaj și au capturat primele imagini directe din interior. Fotografiile inițiale nu au arătat niciun artefact, deși echipa a remarcat că interiorul nu putea fi încă vizualizat în întregime.
Mai recent, egiptologul Zahi Hawass a anunțat că un coridor de aproximativ 30 de metri lungime a fost localizat mai adânc în interiorul structurii, la care s-a ajuns cu ajutorul unor roboți operați de la distanță, echipați cu camere. Explorarea a atins un punct culminant când roboții au ajuns la o ușă de piatră sigilată la capătul pasajului. Hawass a indicat că se așteaptă ca ceea ce se află în spatele acesteia să fie dezvăluit în 2026.
O tehnologie mai puternică vizează acum piramida
Determinarea de a elucida secretele piramidei continuă cu instrumente și mai avansate. O echipă de cercetători a anunțat în 2022 planuri de a utiliza echipamente de detectare a muonilor cu o sensibilitate de aproximativ 100 de ori mai mare decât instrumentele folosite anterior la sit. Scopul lor este de a produce prima imagine tomografică completă a structurii, scanată simultan din mai multe unghiuri. Un studiu separat din acel an, care a aplicat tomografia Doppler cu radar cu apertură sintetică, a sugerat că rețeaua internă de pasaje a piramidei ar putea fi mult mai complexă decât o reflectă hărțile actuale.
Marea Piramidă, construită la ordinul faraonului Khufu între aproximativ anul 2509 și 2483 î.Hr. și compusă din aproximativ 2,3 milioane de blocuri de calcar, este singura minune a lumii antice care a supraviețuit. În ciuda secolelor de studiu, dispunerea sa internă continuă să fie revizuită de tehnologia modernă de imagistică și fizica particulelor.
Atenția lumii rămâne acum ațintită spre ușa de piatră sigilată, situată la capătul coridorului interior recent descoperit, la care s-a ajuns cu ajutorul sondei robotizate. Se preconizează că aceasta va fi deschisă și prezentată oficial publicului în 2026, promițând să dezvăluie un nou capitol din istoria celui mai fascinant monument al antichității.
Până la deschiderea ușii sigilate programată pentru 2026, interiorul Marii Piramide de la Giza rămâne un laborator activ. Aici, fizica cuantică modernă și egiptologia își unesc forțele pentru a descifra, milimetru cu milimetru, cele mai bine păstrate secrete ale antichității.
