Arheologii au făcut o descoperire arheologică rară la Tell el-Farama, vechiul oraș Pelusium: un templu circular în Egipt, vechi de peste 2.200 de ani, dotat cu un sistem complex conectat direct la Nil. Spre deosebire de templele clasice, acest sanctuar schimbă tot ce știam despre ritualurile dedicate apei, aruncând o nouă lumină asupra modului în care societățile din antichitate integrau apa în practicile lor religioase. Noua descoperire sugerează că ritualurile dedicate apei au avut un rol mult mai bine structurat și mai complex decât se estimase anterior.
Această descoperire remarcabilă a avut loc la Tell el-Farama, deasupra ruinelor vechiului Pelusium — un oraș legendar, recunoscut pentru importanța sa strategică și comercială. Conform Ministerului Egiptean al Turismului și Antichităților, așezarea era poziționată la marginea estică a Deltei Nilului, exact în punctul unde fluviul se intersecta odinioară cu rute comerciale și militare cruciale.
Pelusium însuși ascunde o istorie stratificată, funcționând inițial ca fortăreață militară în epoca faraonilor și transformându-se, mai târziu, într-un punct vamal vital sub dominația Imperiului Roman. Săpăturile anterioare efectuate în perimetru scoseseră deja la lumină un templu dedicat lui Zeus, dovedind amestecul fascinant de influențe culturale care au modelat și definit orașul de-a lungul secolelor.
Cum a fost identificat acest templu circular unic din Egipt la Tell el-Farama?
Povestea acestei descoperiri a început în anul 2019, când arheologii au identificat pentru prima dată structura, deși la acea vreme doar o fracțiune din ea era vizibilă. Inițial, când doar aproximativ un sfert din templu fusese explorat, rămășițele din cărămidă roșie au fost clasificate drept o posibilă clădire civică — unii experți considerând că ar fi putut fi chiar un edificiu asemănător unui senat. Această ipoteză a fost însă complet răsturnată după ce o excavare meticuloasă a scos la iveală întreaga amprentă a clădirii.
Într-o declarație oficială publicată pe Facebook de Ministerul Egiptean al Turismului și Antichităților, s-a precizat că ansamblul complet reprezintă, de fapt, un sanctuar circular — o formă arhitecturală extrem de rară în peisajul Egiptului antic. Momentul revelației este explicat clar în documentul tradus al ministerului:
„După șase ani de săpături arheologice la Tell el-Farama, în orașul Pelusium din nordul Sinaiului, misiunea arheologică egipteană a Consiliului Suprem al Antichităților a descoperit rămășițele unei clădiri religioase unice, dedicată venerării zeului local al orașului, Pelousios.”
Un bazin sacru alimentat direct din Nil
Majoritatea templelor egiptene cunoscute respectau un plan rectangular și liniar, orientat astronomic. Prezența acestei curți circulare transformă edificiul într-o excepție arhitecturală rară, adaptată specific pentru a capta și gestiona apa fluviului.
Profesorul Mohamed Abdel Badie, șeful Sectorului de Antichități Egiptene din cadrul Consiliului Suprem al Antichităților, a detaliat anatomia structurii, indicând că inima templului este dominată de un bazin circular uriaș, cu un diametru de aproximativ 35 de metri (115 picioare). În centrul acestuia se înalță un piedestal pătrat, construit cel mai probabil pentru a susține o statuie a zeității locale, Pelusius. Echipa de cercetători a descris descoperirea din teren astfel:
„Un design arhitectural masiv și complex, cu o curte circulară centrală de aproximativ 35 de metri în diametru, înconjurată de canale de apă și rezervoare, cu multiple intrări din partea de est, sud și vest, în timp ce partea de nord a fost în mare parte distrusă.”
Confirmând destinația sacră a locului, ministerul a menționat că arheologii au descoperit apă și nămol provenite din Nil chiar în interiorul bazinului antic. Această prezență fizică sugerează că sanctuarul era scena unor ritualuri strâns legate de fluviu. Chiar și numele zeului, Pelusius — derivat dintr-un termen grecesc care se traduce prin „noroi” sau „argilă” — consolidează această conexiune profundă cu pământul roditor al zonei.
Un punct de întâlnire al culturilor antice
Analiza stratigrafică a sitului a dezvăluit o istorie remarcabil de îndelungată: templul a fost ridicat în secolul al II-lea î.Hr. și a rămas în uz neîntrerupt până târziu, în secolul al VI-lea d.Hr. Această longevivitate acoperă perioade de transformări istorice majore, suprapunându-se peste erele de maximă influență greacă și romană din Egipt.
Hisham El-Leithy, secretarul general interimar al Consiliului Suprem al Antichităților din Egipt, a subliniat că arhitectura edificiului împletește armonios elemente egiptene, grecești și romane. Această fuziune arhitecturală demonstrează clar capacitatea orașului Pelusium de a reuni diferite culturi într-un creuzet istoric unic. Pe baza datelor publicate, reevaluarea finală a destinației clădirii a fost rezultatul unui efort colaborativ științific, detaliat în comunicatul oficial:
„După o serie de discuții științifice cu mai mulți profesori de arheologie, inclusiv Jean-Yves Carrez-Maratray, profesor de arheologie clasică la Universitatea Sorbona din Paris, clădirea a fost reinterpretată. S-a stabilit că nu putea fi o clădire a consiliului civic, ci mai degrabă o instalație de apă sacră asociată cu ritualuri religioase.”
Dezgroparea acestui sanctuar hidraulic la Pelusium demonstrează că împletirea dintre ingeniozitatea greco-romană și venerarea naturii a lăsat în urmă monumente complexe, ale căror secrete continuă să iasă la lumină.
