14 Noiembrie în Istorie: România preia Dobrogea, iar NASA lansează a doua misiune spre Lună

În data de 14 noiembrie 565, împăratul Iustinian I a încetat din viață în palatul imperial de la Constantinopol, la vârsta de 83 de ani, după o domnie de aproape 39 de ani. A rămas în istorie pentru codificarea dreptului roman în monumentalul Corpus Juris Civilis, pentru ridicarea catedralei Hagia Sofia și pentru ambițioasa campanie de refacere a Imperiului Roman, dar și pentru restaurarea lanțului de cetăți și fortificații de la Dunărea de Jos, inclusiv pe teritoriul Dobrogei de astăzi. Originar din Tauresium, o așezare traco-romană din Balcani, Iustinian a fost ultimul împărat de la Constantinopol a cărui limbă maternă a fost latina, nu greaca — un paradox istoric în care suveranul unui imperiu tot mai elenizat a ordonat redactarea părților fundamentale ale marelui său cod de legi în limba vechii Rome, chiar înainte ca propria sa cancelarie să fie nevoită să emită noile legi curente (Novellae) în limba greacă.

La 14 noiembrie 1234, din Perugia, papa Grigore al IX-lea i-a trimis o scrisoare prințului Béla al Ungariei (viitorul rege Béla al IV-lea), în care vorbea despre populațiile numite „walati” (valahi) din cuprinsul Episcopiei Cumanilor, care aveau propriii lor episcopi de rit răsăritean, numiți de cancelaria pontificală „pseudo-episcopi ce țin ritul grecilor”. Documentul constituie una dintre cele mai importante mărturii medievale despre organizarea religioasă a românilor din spațiul extracarpatic în preajma marii invazii tătare. Ceea ce îl alarma cel mai mult pe suveranul pontif în această epistolă nu era doar refuzul valahilor de a recunoaște autoritatea episcopului catolic al cumanilor, ci faptul că ungurii și germanii catolici stabiliți în regiune treceau de bunăvoie la credința ortodoxă a românilor și ajungeau să formeze „un singur popor cu acești valahi” (populus unus facti cum eisdem Walathis).

Pe 14 noiembrie 1305, fostul arhiepiscop de Bordeaux, Bertrand de Got, a fost încoronat papă sub numele de Clement al V-lea în biserica Saint-Just din Lyon, în prezența regelui Filip al IV-lea cel Frumos al Franței, marcând începutul unui pontificat puternic influențat de monarhia franceză. Patru ani mai târziu, în 1309, Clement al V-lea a stabilit curtea papală la Avignon, deschizând o perioadă de aproape șapte decenii în care papii nu au mai avut reședința la Roma. Chiar în timpul procesiunii de încoronare pe străzile din Lyon, un zid vechi suprapopulat de privitori s-a prăbușit peste alaiul pontifical: regele Franței a fost rănit, ducele Ioan al II-lea de Bretania a fost strivit sub dărâmături (murind patru zile mai târziu), iar papa a fost trântit de pe cal, moment în care tiara i-a căzut de pe cap și a pierdut o piatră prețioasă de mare valoare — accident interpretat de cronicarii epocii drept un semn rău prevestitor pentru exilul papalității.

În data de 14 noiembrie 1497, potrivit cronologiilor istorice și pisaniei dăltuite în piatră, s-a încheiat zidirea bisericii „Înălțarea Domnului” de la Mănăstirea Neamț, ridicată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Edificiul este unul dintre monumentele reprezentative ale arhitecturii moldovenești medievale, remarcabil prin proporții, decorația cu discuri ceramice smălțuite și originalitatea stilului. Finalizarea lucrărilor a avut loc la nici trei săptămâni după marea victorie obținută de Ștefan cel Mare în Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) împotriva regelui Ioan Albert al Poloniei, transformând lăcașul nu doar în cea mai amplă ctitorie a domnitorului, ci și într-un monument al salvării Moldovei după cel mai primejdios asediu al Cetății de Scaun a Sucevei.

Pe 14 noiembrie 1650 (data din calendarul gregorian, corespunzătoare zilei de 4 noiembrie pe stil vechi), la Haga, s-a născut William al III-lea, din Casa de Orania-Nassau, descendent al dinastiei Stuart pe linie maternă. A devenit rege în 1689, alături de soția sa, Maria a II-a, în urma Glorioasei Revoluții, care a dus la înlăturarea lui Iacob al II-lea și a consolidat monarhia constituțională britanică. Pruncul a venit pe lume la doar opt zile după ce tatăl său, William al II-lea de Orania, murise subit de variolă la vârsta de 24 de ani; născut într-o cameră a palatului Binnenhof drapată complet în negru pentru doliu, William a devenit prinț suveran de Orania din chiar prima secundă a vieții sale.

În dimineața zilei de 14 noiembrie 1680, astronomul german Gottfried Kirch a descoperit la Coburg Marea Cometă din 1680 (desemnată astăzi C/1680 V1), prima cometă identificată vreodată cu ajutorul unui telescop și nu cu ochiul liber. Cunoscută și sub numele de Cometa lui Newton, observațiile asupra traiectoriei sale au contribuit direct la verificarea teoriilor gravitaționale ale lui Isaac Newton în Principia Mathematica, transformând fenomenul într-un moment important al revoluției științifice. La 18 decembrie 1680, cometa a trecut la doar 230.000 de kilometri de suprafața Soarelui — mai puțin de două treimi din distanța dintre Pământ și Lună —, iar reîntoarcerea ei strălucitoare din spatele discului solar a demonstrat că aparițiile de pe cerul de toamnă și de iarnă nu erau două comete diferite, cum crezuse inițial chiar Newton, ci un singur astru pe o orbită curbată de gravitație.

În data de 14 noiembrie 1716, filozoful, diplomatul și matematicianul german Gottfried Wilhelm Leibniz a murit la Hanovra, la vârsta de 70 de ani. Considerat, alături de Isaac Newton, unul dintre creatorii calculului infinitezimal — și autorul notațiilor matematice pentru diferențială și integrală folosite și astăzi —, Leibniz a contribuit și la dezvoltarea sistemului binar, fundamental pentru calculatoarele moderne. Deși fusese consilierul mai multor curți europene și fondatorul Academiei de Științe din Berlin, ultimele sale luni au fost umbrite de dizgrația politică și de disputa acerbă cu Societatea Regală din Londra privind paternitatea calculului infinitezimal: la înmormântarea sa nu a participat niciun membru al curții din Hanovra și niciun reprezentant al academiei pe care o întemeiase, singurul om care i-a însoțit sicriul fiind secretarul său personal, Johann Georg von Eckhart.

La 14 noiembrie 1765, într-o fermă din comitatul Lancaster, Pennsylvania, s-a născut inginerul și inventatorul american Robert Fulton. A devenit celebru pentru dezvoltarea și exploatarea comercială a navelor cu aburi, inaugurând în 1807 prima linie regulată rentabilă pe râul Hudson, între New York și Albany, și contribuind decisiv la transformarea transporturilor fluviale și maritime în secolul al XIX-lea. Înainte de a se dedica ingineriei navale, Fulton a lucrat la Londra ca pictor de portrete și miniaturi, iar în 1800 a proiectat în Franța, cu aprobarea lui Napoleon Bonaparte, primul submarin practic de concepție modernă — Nautilus —, o ambarcațiune cu carcasă metalică și tancuri de balast, pe care amiralitățile franceză și britanică au refuzat însă să o adopte în luptă, considerând atacul subacvatic o metodă de război necavalerească.

Pe 14 noiembrie 1797, la Kinnordy House, în comitatul scoțian Forfarshire, s-a născut geologul Charles Lyell. Prin lucrarea sa în trei volume Principles of Geology (1830–1833), a popularizat ideea că Pământul a fost modelat, de-a lungul unor perioade imense, de procese naturale lente — eroziune, sedimentare, cutremure și erupții vulcanice — care continuă și în prezent, influențând profund gândirea lui Charles Darwin. Când tânărul Darwin s-a îmbarcat pe vasul HMS Beagle în decembrie 1831, a primit în dar primul volum al cărții lui Lyell chiar de la căpitanul navei, Robert FitzRoy, în timp ce mentorul său de la Cambridge, profesorul și clericul John Stevens Henslow, îl îndemnase să citească lucrarea pentru observațiile ei geologice, dar „sub nicio formă să nu accepte teoriile susținute în ea”; lectura cărții în timpul expediției i-a oferit însă lui Darwin tocmai scara temporală de milioane de ani fără de care teoria evoluției prin selecție naturală nu ar fi putut fi formulată.

În data de 14 noiembrie 1831, filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel a murit la Berlin, la vârsta de 61 de ani. Ideile sale despre istorie, dialectică, stat și libertate au influențat profund filozofia modernă, inclusiv gândirea lui Karl Marx și numeroase curente politice și intelectuale din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Deși medicii epocii au pus decesul său fulgerător pe seama epidemiei de holeră care lovise Berlinul în acel an, consemnările clinice arată că Hegel nu a prezentat simptomele specifice ale bolii, iar reanalizarea medicală modernă indică drept cauză probabilă o criză acută provocată de o afecțiune gastrointestinală cronică; potrivit dorinței sale, a fost înmormântat în cimitirul Dorotheenstadt chiar lângă mormântul filozofului Johann Gottlieb Fichte.

Pe 14 noiembrie 1832, pe străzile orașului New York a intrat în serviciu primul tramvai urban din Statele Unite, tras de cai, operat de compania New York and Harlem Railroad pe traseul dintre Prince Street și strada 14. Momentul a marcat începutul dezvoltării transportului public urban pe șine îngropate în pavaj în Statele Unite, cu peste o jumătate de secol înaintea apariției tramvaielor electrice. Cursa inaugurală a fost efectuată cu două vagoane — primul numit John Mason, după bancherul care finanțase proiectul — având la bord primarul și oficialitățile orașului; când convoiul a oprit pentru o demonstrație, cele două vehicule s-au tamponat deoarece vizitiii, deprinși cu frânarea diligențelor pe drumurile de pământ, nu au ținut cont că roțile de fier alunecă mult mai ușor pe șinele metalice, consemnând astfel în aceeași zi și primul accident de tramvai din istorie.

În data de 14 noiembrie 1840, la Paris, s-a născut pictorul Claude Monet, care a revoluționat arta prin modul în care a surprins lumina, culoarea și schimbările atmosferei în aer liber. Celebrul său tablou Impression, soleil levant (1872), expus la Paris în 1874, a inspirat denumirea impresionismului — inițial o ironie a criticului Louis Leroy, devenită apoi numele unuia dintre cele mai influente curente artistice din istorie. Părinții l-au botezat în realitate Oscar-Claude Monet și i-au spus toată copilăria „Oscar”, nume cu care adolescentul și-a semnat primele caricaturi vândute în portul Le Havre; abia după vârsta de 20 de ani s-a impus ca Claude Monet, iar titlul Impression, soleil levant a fost ales pe loc înaintea tipăririi catalogului din 1874, fiindcă artistul a considerat că pânza portului învăluit în ceață era prea schițată pentru a se numi simplu „Vedere din Le Havre”.

La 14 noiembrie 1851, editura Harper & Brothers a publicat în Statele Unite romanul Moby-Dick; or, The Whale de Herman Melville, povestea obsesiei căpitanului Ahab pentru o uriașă balenă albă. Deși nu a avut inițial succesul pe care autorul îl spera, cartea a devenit în secolul următor una dintre operele fundamentale ale literaturii universale. Cu o lună înainte, în octombrie 1851, romanul apăruse la Londra sub titlul The Whale, însă dintr-o eroare a tipografilor britanici fusese omis întregul epilog în care naratorul Ishmael explica modul în care supraviețuise naufragiului, lăsând criticii englezi să îl ironizeze pe Melville pentru că a scris o poveste la persoana întâi în care toți participanții mor; ediția americană din 14 noiembrie a restabilit finalul, dar un incendiu izbucnit în depozitul editurii în 1853 a distrus aproape toate exemplarele rămase în stoc.

Pe 14 noiembrie 1863, la Gent, în Belgia, s-a născut chimistul belgiano-american Leo Hendrik Baekeland. În 1907, în laboratorul său din Yonkers, New York, a inventat bachelita, primul material plastic complet sintetic, deschizând drumul utilizării industriale a maselor plastice în aparate electrice, comunicații și nenumărate obiecte cotidiene. Baekeland nu căuta însă să creeze un material pentru carcase de aparate, ci încerca să obțină un înlocuitor chimic pentru șelac — o rășină naturală folosită atunci ca izolator pentru cablurile electrice, care devenise tot mai rară și mai scumpă deoarece era secretată de o mică insectă din pădurile Asiei de Sud (Kerria lacca), fiind necesare aproximativ 150.000 de insecte pentru a produce un singur kilogram de rășină.

În data de 14 noiembrie 1869 (2 noiembrie pe stil vechi), la București, s-a născut Iulia Hasdeu, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu, o tânără de o precocitate intelectuală excepțională. A studiat la Sorbona, a scris poezie, proză și teatru în mai multe limbi, însă a murit de tuberculoză în septembrie 1888, la numai 18 ani; în memoria ei, tatăl său a ridicat celebrul castel de la Câmpina, după schițe despre care savantul afirma că i-au fost transmise de spiritul fiicei. La vârsta de doar 11 ani, Iulia absolvise în paralel Gimnaziul „Sfântul Sava” din București și Conservatorul de Muzică, iar în 1886, la 16 ani, a devenit prima româncă din istorie înscrisă ca studentă la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității Sorbona din Paris.

La 14 noiembrie 1872 pe stil vechi (26 noiembrie pe stil nou), generalul și diplomatul rus Pavel Dmitrievici Kiseleff a murit la Paris. Între 1829 și 1834 a condus administrația rusă din Moldova și Țara Românească, perioadă în care au fost elaborate și aplicate Regulamentele Organice, documente cu rol cvasiconstituțional importante pentru modernizarea instituțiilor românești. În 1834, când Adunarea Obștească de la București a votat să îi ofere o sumă consistentă de bani în semn de recunoștință pentru măsurile luate în timpul epidemiei de holeră și al foametei, Kiseleff a refuzat fondurile pentru sine și a cerut ca banii să fie folosiți pentru înfrumusețarea orașului și amenajarea parcului de-a lungul marii artere de la intrarea de nord a capitalei — actuala Șosea Kiseleff, trasată în 1832, cu două decenii înainte ca baronul Haussmann să deschidă marile bulevarde ale Parisului.

În data de 14 noiembrie 1878 (consemnată pe stil vechi), în urma Tratatului de la Berlin, România a început preluarea oficială a administrației Dobrogei de Nord, alături de Delta Dunării și Insula Șerpilor. Domnitorul Carol I a adresat la Brăila o proclamație locuitorilor provinciei și ordinul de zi către oștire, după care trupele române au trecut Dunărea; această dată este sărbătorită astăzi drept Ziua Dobrogei, unul dintre momentele decisive ale formării României moderne. Textul Proclamației către dobrogeni, redactat de Mihail Kogălniceanu, a fost tipărit și distribuit simultan în patru limbi — română, turcă, greacă și bulgară — și garanta solemn că armata română nu intră în provincie drept cuceritoare, că dijma otomană este desființată și că credința, familia și proprietatea locuitorilor musulmani și de orice altă etnie vor fi ocrotite întocmai ca în restul țării.

Pe 14 noiembrie 1885 (2 noiembrie pe stil vechi), regele Milan Obrenović al Serbiei a declarat război Bulgariei, după unirea acesteia cu Rumelia Orientală realizată în toamna aceluiași an. Conflictul s-a încheiat după două săptămâni cu victoria bulgară și ulterior cu semnarea Păcii de la București (martie 1886), consolidând schimbările teritoriale din Balcani într-o perioadă în care România urmărea atent echilibrul de putere din regiune. Confruntarea a rămas cunoscută în istoria militară drept „războiul căpitanilor împotriva generalilor”: nemulțumit că unificarea bulgară se făcuse fără acordul Sankt Petersburgului, țarul Alexandru al III-lea își rechemase toți generalii și ofițerii superiori ruși care comandau tânăra armată bulgară, astfel încât apărarea țării a fost condusă spre victorie de tineri ofițeri bulgari al căror grad cel mai înalt era cel de căpitan.

În data de 14 noiembrie 1889, la Allahabad, s-a născut Jawaharlal Nehru, unul dintre principalii lideri ai luptei pentru independența Indiei față de Imperiul Britanic și colaborator apropiat al lui Mahatma Gandhi. În august 1947 a devenit primul prim-ministru al Indiei independente — funcție pe care a deținut-o timp de aproape 17 ani — și a jucat un rol esențial în afirmarea Mișcării de Nealiniere în timpul Războiului Rece. În India, ziua de 14 noiembrie este sărbătorită în fiecare an ca Bal Divas (Ziua Națională a Copilului), în amintirea afecțiunii pe care „Chacha Nehru” („Unchiul Nehru”) le-o purta copiilor și a convingerii sale că educația și știința reprezintă temelia modernizării națiunii.

Tot pe 14 noiembrie 1889, la ora 9:40 dimineața, jurnalista americană Nellie Bly (Elizabeth Jane Cochran) a plecat din portul Hoboken, lângă New York, la bordul vaporului Augusta Victoria, într-o călătorie în jurul lumii inspirată de romanul Ocolul Pământului în 80 de zile de Jules Verne și finanțată de ziarul New York World. A revenit la New York după numai 72 de zile, 6 ore și 11 minute, demonstrând că performanța personajului fictiv Phileas Fogg putea fi depășită în realitate și transformând aventura într-un moment memorabil al jurnalismului modern. Bly a călătorit singură și a luat cu ea doar o mică geantă de mână pentru a nu pierde timp cu transferul bagajelor în gări și porturi, iar la traversarea Franței a făcut un ocol la Amiens pentru a-l intervieva chiar pe Jules Verne, care a întâmpinat-o personal și i-a urat să îi doboare recordul literar.

La 14 noiembrie 1891, la Alliston, în provincia canadiană Ontario, s-a născut medicul și cercetătorul Frederick Grant Banting, recompensat în 1923 (la numai 32 de ani, rămânând până astăzi cel mai tânăr laureat din istoria domeniului) cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru contribuția sa decisivă la descoperirea insulinei. În cinstea sa, ziua de 14 noiembrie a fost aleasă drept Ziua Mondială a Diabetului, amintind una dintre cele mai importante descoperiri medicale ale secolului al XX-lea. După izolarea insulinei la Universitatea din Toronto, Banting — considerând că jurământul lui Hippocrate îi interzice unui medic să profite financiar de pe urma unei descoperiri care salvează vieți („Insulina nu îmi aparține mie, ci lumii întregi”) — și colaboratorii săi, Charles Best și James Collip, au cedat universității drepturile asupra brevetului de invenție pentru suma simbolică de câte un dolar fiecare, astfel încât tratamentul să poată fi produs la scară largă pentru bolnavii din întreaga lume.

În data de 14 noiembrie 1898 (dată consemnată de actele de stare civilă și de Memorialul Shoah, deși unele cronologii literare indică 15 noiembrie), s-a născut într-o familie evreiască din Iași Benjamin Wechsler, cunoscut în literatura română sub pseudonimul B. Fundoianu și în cea franceză ca Benjamin Fondane. Poet, filozof existențialist, dramaturg și cineast stabilit în 1923 în Franța, a devenit o personalitate a avangardei europene, înainte de a fi deportat și ucis la Auschwitz, în octombrie 1944. Arestat la Paris în martie 1944 împreună cu sora sa, Line, și internat în lagărul de tranzit de la Drancy, Fondane a obținut un ordin de eliberare grație intervenției prietenilor săi — printre care Emil Cioran, Jean Paulhan și Stéphane Lupasco —, însă a refuzat să iasă pe poarta lagărului atunci când a aflat că biletul de salvare fusese emis doar pe numele lui, nu și pentru sora sa, alegând să rămână alături de ea până la capăt.

Pe 14 noiembrie 1899, arheologa Sofia Torma (Zsófia Torma) a murit la Orăștie, după o activitate remarcabilă dedicată cercetării preistoriei Transilvaniei. Începând din octombrie 1875, a investigat sistematic situl neolitic de la Turdaș, pe malul Mureșului, contribuind la descoperirea și studierea uneia dintre cele mai importante culturi preistorice de pe teritoriul României, cunoscută în arheologie drept cultura Turdaș-Vinča. Analizând peste 10.000 de fragmente ceramice, idoli și fusaiole scoase la lumină la Turdaș, Sofia Torma a observat că semnele geometrice incizate pe fundul vaselor se repetau după o logică internă și a formulat — cu peste opt decenii înaintea descoperirii tăblițelor de la Tărtăria (1961) — ipoteza că aceste simboluri neolitice reprezintă o formă arhaică de scriere, mai veche decât alfabetele orientale cunoscute în epocă.

La 14 noiembrie 1908, în localitatea Grand Chute din statul Wisconsin, s-a născut Joseph Raymond McCarthy, viitor senator american și protagonist al campaniilor anticomuniste din Statele Unite în anii 1950, în perioada celei de-a doua „Spaime Roșii” (Red Scare). Termenul „mccarthyism” a ajuns să desemneze acuzațiile politice lipsite de dovezi suficiente, suspiciunea generalizată și persecutarea persoanelor pentru presupusele lor convingeri ideologice. Ascensiunea sa publică a început în februarie 1950, în timpul unui discurs rostit în Wheeling, Virginia de Vest, când McCarthy a ridicat în aer o foaie de hârtie declarând că are în mână lista a 205 membri ai Partidului Comunist care lucrau în Departamentul de Stat — o listă pe care nu a permis însă niciunui jurnalist sau coleg din Senat să o vadă vreodată și al cărei număr de presupuși infiltrați l-a schimbat în zilele următoare la 57, iar apoi la 81.

Tot în data de 14 noiembrie 1908, la Beijing, a murit la numai 37 de ani împăratul Guangxu al Chinei, unul dintre ultimii conducători ai dinastiei Qing, cu doar o zi înaintea împărătesei-văduve Cixi, care exercitase controlul efectiv asupra puterii imperiale timp de aproape cinci decenii. Susținător al unor reforme radicale de modernizare a Chinei în 1898 („Reforma celor O Sută de Zile”), Guangxu fusese înlăturat de la putere și ținut un deceniu în arest la domiciliu în Orașul Interzis, moartea sa în împrejurări controversate deschizând calea urcării pe tron a copilului Puyi, ultimul împărat al Chinei. La exact un secol de la deces, în anul 2008, testele criminalistice și analizele fizico-chimice efectuate de cercetătorii chinezi asupra firelor de păr și a rămășițelor împăratului au relevat o concentrație de arsenic de 2.000 de ori mai mare decât nivelul normal, demonstrând științific că Guangxu nu a murit din cauze naturale, ci a fost ucis printr-o doză unică, letală, de otravă, chiar înaintea morții împărătesei Cixi.

Pe 14 noiembrie 1910, în rada portului Hampton Roads, în apropiere de Norfolk, Virginia, aviatorul american Eugene Burton Ely a decolat cu un biplan Curtiss de pe o platformă din lemn instalată pe prova crucișătorului USS Birmingham. Experimentul a demonstrat pentru prima dată că avioanele pot opera de pe nave militare, deschizând drumul apariției portavioanelor moderne și transformării războiului naval. Rampa improvizată pe crucișător măsura doar 25 de metri lungime, iar la capătul ei, pe o vreme ploioasă, avionul a pierdut brusc din înălțime și a atins cu roțile și cu vârfurile elicei suprafața oceanului; cu ochelarii acoperiți de stropii de apă sărată și cu elicea ciobită de impact, Ely a reușit să redreseze aparatul în ultima clipă și a aterizat în siguranță pe prima fâșie de nisip zărită pe țărm, la Willoughby Spit.

În data de 14 noiembrie 1914, la Constantinopol, în fața mulțimii adunate la Moscheea Fatih, autoritatea religioasă supremă a Imperiului Otoman a proclamat oficial jihadul (războiul sfânt) în numele sultanului-calif Mehmed al V-lea împotriva puterilor Antantei — Marea Britanie, Franța, Rusia, Serbia și Muntenegru — și a aliaților acestora. Evenimentul a marcat mobilizarea religioasă și politică a imperiului în Primul Război Mondial, care avea să afecteze profund și spațiul balcanic, inclusiv Dobrogea după intrarea României în conflict în 1916. În culise însă, proclamarea „războiului sfânt” fusese intens cerută, pregătită și finanțată de diplomații și serviciile de informații ale Germaniei imperiale, ceea ce i-a obligat pe teologii otomani să formuleze cele cinci fetvale astfel încât musulmanii din întreaga lume să fie chemați la război sfânt împotriva unor puteri creștine, dar luptând în alianță militară directă cu alte două imperii creștine: Germania și Austro-Ungaria.

Pe 14 noiembrie 1918 s-au încheiat fără acord negocierile desfășurate la Arad (începute pe 13 noiembrie) dintre delegația guvernului maghiar, condusă de ministrul naționalităților Oszkár Jászi, și reprezentanții Consiliului Național Român Central. Românii au respins soluția autonomiei cantonale în cadrul Ungariei și au insistat asupra dreptului națiunii române de a-și decide singură viitorul politic, deschizând astfel calea către Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Momentul decisiv al zilei de 14 noiembrie s-a consumat după intrarea în sala de tratative a lui Iuliu Maniu: când ministrul Oszkár Jászi a întrebat direct ce doresc, în ultimă instanță, românii transilvăneni, Maniu a rostit celebra formulă de două cuvinte — „Ruperea totală!” (Teljes elszakadást!) — care a consfințit separarea politică de Budapesta.

În seara zilei de 14 noiembrie 1922, la ora 18:00, British Broadcasting Company — viitoarea corporație publică BBC — a început transmisiunile radio zilnice regulate de la stația 2LO, amplasată la ultimul etaj al clădirii Marconi House din Londra. Instituția a devenit ulterior unul dintre cele mai influente servicii publice de radio și televiziune din lume, oferind un model editorial și organizatoric pentru dezvoltarea radiodifuziunii europene. În acea seară inaugurală, directorul de programe Arthur Burrows a citit la microfon primul buletin de știri de două ori la rând — mai întâi în ritm rapid, iar a doua oară rar —, rugându-i pe ascultători să îi scrie ce viteză de lectură preferă pe viitor, într-un moment în care compania fusese înființată de un consorțiu de șase producători de aparate electrice cu scopul practic de a încuraja vânzarea receptoarelor radio în Marea Britanie.

La 14 noiembrie 1932, în comuna Prisăceaua din județul Mehedinți, s-a născut regizorul, scenaristul, profesorul și actorul Geo Saizescu. A semnat comedii celebre precum Un surâs în plină vară (1963), Astă seară dansăm în familie (1972), Păcală (1974), Grăbește-te încet (1982) și Secretul lui Bachus (1984), contribuind decisiv la popularitatea cinematografiei românești în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Lungmetrajul său Păcală, cu Sebastian Papaiani în rolul titular, a înregistrat în sălile de cinema din România peste 14,6 milioane de spectatori, ocupând locul al doilea în clasamentul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile — depășit doar de Nea Mărin miliardar —, raportat la o populație a României care în 1974 număra 21 de milioane de locuitori.

În data de 14 noiembrie 1937, la capătul mandatului parlamentar de patru ani, guvernul liberal condus de Gheorghe Tătărescu și-a depus demisia, însă regele Carol al II-lea l-a însărcinat după trei zile pe același politician să formeze un nou cabinet pentru organizarea alegerilor generale. Alegerile din decembrie 1937 au produs o situație politică fără precedent în perioada interbelică, urmată de guvernarea Goga-Cuza și de instaurarea regimului de autoritate monarhică al lui Carol al II-lea în februarie 1938. Scrutinul organizat de noul cabinet Tătărescu în decembrie 1937 a rămas unic în istoria parlamentară a României interbelice: deși dispunea de întregul aparat administrativ pentru a-și asigura victoria, guvernul Tătărescu a fost singurul guvern organizator de alegeri din perioada interbelică ce nu a reușit să atingă pragul de 40% din voturi (oprindu-se la 35,92%), pierzând astfel „prima electorală” care i-ar fi oferit automat jumătate din mandatele Parlamentului.

Pe 14 noiembrie 1948, la ora 21:14, la Palatul Buckingham din Londra, s-a născut Charles Philip Arthur George, primul copil al prințesei Elisabeta (viitoarea regină Elisabeta a II-a) și al prințului Philip, duce de Edinburgh. După șapte decenii petrecute ca moștenitor aparent al tronului — cel mai îndelungat mandat din istoria monarhiei britanice —, a devenit rege la 8 septembrie 2022, la moartea mamei sale. Potrivit regulilor dinastice stabilite în 1917 de străbunicul său, regele George al V-lea, care acordau titlul de prinț doar copiilor suveranului și nepoților pe linie masculină, fiul prințesei Elisabeta s-ar fi născut fără rang princiar, doar cu titlul de curtoazie de „Conte de Merioneth”; pentru a evita această situație, bunicul său, regele George al VI-lea, a emis un decret special (Letters Patent) cu doar trei săptămâni înainte de naștere, pe 22 octombrie 1948, conferindu-le copiilor Elisabetei titlul de prinț și statutul de Alteță Regală din clipa venirii pe lume.

În data de 14 noiembrie 1951, în baza politicii promovate de președintele american Harry S. Truman în fața Congresului pentru acordarea de ajutor economic și militar Iugoslaviei conduse de Iosip Broz Tito, la Belgrad a fost semnat acordul bilateral de asistență militară dintre Statele Unite și Republica Federativă Populară Iugoslavia. Gestul a fost remarcabil pentru că Washingtonul sprijinea direct un stat comunist, încercând să consolideze ruptura acestuia de Iosif Stalin din 1948, într-o evoluție geopolitică importantă pentru Balcani și pentru România. Consecința practică a acestui acord a creat unul dintre cele mai neobișnuite paradoxuri ale Războiului Rece: în anii ’50, Armata Populară Iugoslavă — forța armată a unui regim socialist cu stea roșie pe drapel — a fost dotată de Pentagon cu sute de tancuri americane M4 Sherman și M47 Patton, artilerie grea și sute de avioane de vânătoare cu reacție F-84 Thunderjet și F-86 Sabre, menite să descurajeze o eventuală invazie sovietică lansată dinspre Ungaria, România și Bulgaria.

În dimineața zilei de 14 noiembrie 1960, însoțită de patru agenți federali (U.S. Marshals), fetița de șase ani Ruby Bridges a intrat la școala primară William Frantz din New Orleans, devenind primul copil afro-american care a frecventat instituția după desegregarea școlilor din Sudul american prin ordin judecătoresc. Momentul, desfășurat în mijlocul unor proteste rasiste vehemente și imortalizat ulterior de Norman Rockwell în tabloul The Problem We All Live With, a devenit una dintre imaginile reprezentative ale luptei pentru drepturi civile din Statele Unite. Din acea primă zi, părinții albi și-au retras copiii din școală, iar toate cadrele didactice locale au refuzat să îi predea, cu o singură excepție: Barbara Henry, o profesoară tânără venită din Boston, care pe tot parcursul acelui an școlar a ținut orele într-o sală în care Ruby Bridges a fost unica sa elevă — fără ca fetița să lipsească vreo singură zi de la cursuri.

Pe 14 noiembrie 1963, la ora 7:15 dimineața, la 32 de kilometri sud de Islanda, o erupție vulcanică submarină declanșată la 130 de metri adâncime a devenit vizibilă la suprafața Oceanului Atlantic, iar în ziua următoare din valuri s-a ridicat noua insulă Surtsey, numită după gigantul focului din mitologia nordică. Protejată strict de intervenția umană și inclusă ulterior în patrimoniul mondial UNESCO, insula s-a transformat într-un laborator natural unic, unde biologii studiază felul în care viața colonizează de la zero un teritoriu complet steril. Primul martor al nașterii insulei a fost bucătarul traulerului pescăresc Ísleifur II, care a zărit coloana de fum negru ieșind din ocean și a dat alarma crezând că arde un vapor; de atunci, regulile de carantină biologică sunt atât de severe încât, în 1969, când cercetătorii au descoperit pe solul vulcanic un răsad de roșie crescut din dejecțiile lăsate accidental de un vizitator, planta a fost smulsă și distrusă imediat pentru a nu altera evoluția naturală a ecosistemului.

În data de 14 noiembrie 1965, la ora 10:48 dimineața, în Valea Ia Drang din Podișul Central al Vietnamului de Sud, odată cu debarcarea în zona X-Ray a Batalionului 1 din Regimentul 7 Cavalerie (comandat de locotenent-colonelul Hal Moore), a început prima confruntare majoră dintre unități regulate americane și nord-vietnameze. Bătălia a demonstrat atât forța noilor tactici americane de mobilitate aeriană bazate pe transportul cu elicopterele Huey, cât și dificultățile unui război care avea să devină unul dintre cele mai lungi și controversate conflicte ale secolului al XX-lea. Lupta din Ia Drang a generat o dublă concluzie strategică ce a prelungit războiul: comandamentul american a văzut în raportul disproporționat al pierderilor dovada că adversarul poate fi înfrânt printr-un război de uzură, în timp ce comandanții nord-vietnamezi au descoperit că, dacă își mențin trupele în luptă la doar câțiva zeci de metri de liniile americane — tactică numită de ei „prinderea inamicului de centură” —, aviația și artileria Statelor Unite nu mai pot bombarda fără riscul de a-și lovi propriii soldați.

La 14 noiembrie 1967, la București, a murit, la vârsta de 67 de ani, istoricul și filologul slavist Petre P. Panaitescu, membru corespondent al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. Specialist de prim rang în istoria medievală a românilor și în relațiile culturale româno-slave, a publicat lucrări fundamentale despre Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, cronicarii moldoveni și istoria Țării Românești, contribuind semnificativ la dezvoltarea istoriografiei românești moderne. Prin cercetarea documentelor de cancelarie și a manuscriselor vechi, Panaitescu a demonstrat istoric și filologic procesul prin care limba română a înlocuit limba slavonă în biserică și în administrație începând din secolul al XVI-lea și a argumentat că marile letopisețe ale lui Grigore Ureche și Miron Costin nu au fost simple cronici de curte, ci expresia politică și culturală a marii boierimi pământene.

Pe 14 noiembrie 1969, de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, a fost lansată misiunea Apollo 12, avându-i la bord pe astronauții Charles „Pete” Conrad, Richard Gordon și Alan Bean. Racheta Saturn V a fost lovită de două ori de trăsnet imediat după decolare (la 36,5 și la 52 de secunde de la desprinderea de rampă), dar echipajul a reușit să restabilească sistemele și să continue misiunea, iar la 19 noiembrie Conrad și Bean au realizat în Oceanul Furtunilor a doua aselenizare cu echipaj uman din istorie. Cele două descărcări electrice au deconectat pilele de combustie ale navei și au blocat telemetria de pe ecranele centrului de control din Houston; misiunea a fost salvată de la anularea de urgență de un inginer de numai 26 de ani, John Aaron, care a recunoscut o anomalie întâlnită cu un an înainte la o simulare și a rostit comanda rămasă celebră în istoria NASA — „Flight, try SCE to Aux” (trecerea sistemului de condiționare a semnalului pe alimentarea auxiliară) —, comutator pe care doar astronautul Alan Bean a știut unde să îl găsească pe panoul de bord, repornind instantaneu instrumentele capsulei.

Tot în data de 14 noiembrie 1969, la București, a fost înființată Academia de Științe Agricole și Silvice, devenită ulterior, din 1992, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. Instituția a primit un rol central în coordonarea cercetărilor științifice românești în agricultură, horticultură, viticultură, zootehnie, silvicultură și industria alimentară. Înființarea academiei în 1969 a însemnat, în fapt, recuperarea unei tradiții științifice interbelice de elită: noua instituție reunea rețeaua de stațiuni și laboratoare a vechiului Institut de Cercetări Agronomice al României (ICAR), fondat în 1927 de savantul Gheorghe Ionescu-Șișești și desființat abuziv în anii ’50, în perioada în care genetica clasică fusese interzisă și înlocuită cu dogmele agronomiei sovietice ale lui Trofim Lîsenko.

La 14 noiembrie 1971, la ora 00:18 în timp universal coordonat (UTC, dar pe 13 noiembrie, ora 16:18, după ora locală din California, unde funcționa centrul de comandă de la Jet Propulsion Laboratory), sonda americană Mariner 9 a intrat pe orbita planetei Marte, realizând o premieră absolută în explorarea spațiului cosmic. Misiunea a transmis ulterior peste 7.300 de fotografii care au dezvăluit vulcani uriași, canioane colosale (precum sistemul Valles Marineris, numit în onoarea sondei) și urme ale unor vechi cursuri de apă, schimbând fundamental imaginea oamenilor de știință despre Planeta Roșie. Când Mariner 9 a ajuns la Marte — cu doar două săptămâni înaintea sondelor sovietice Mars 2 și Mars 3 —, întreaga planetă era învăluită în cea mai mare furtună globală de praf observată vreodată cu telescoape moderne; în timp ce sondele sovietice, având computerele programate rigid să fotografieze automat la sosire, și-au irosit filmul pe imagini uniforme ale păturii de praf, inginerii NASA au putut reprograma de la distanță sonda Mariner 9 să aștepte aproape două luni până la limpezirea atmosferei, când din nori s-a ivit vârful vulcanului Olympus Mons, înalt de peste 21 de kilometri.

În data de 14 noiembrie 1975, la Bistrița, s-a născut Gabriela Szabo, viitoare campioană olimpică și multiplă campioană mondială în aer liber și în sală la atletism. A câștigat medalia de aur la 5.000 de metri la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000 și, alături de argintul de la 1.500 m din 1996 (Atlanta) și bronzul de la 1.500 m din 2000 (Sydney), a devenit una dintre puținele sportive române care au cucerit medalii olimpice de toate cele trei culori, fiind desemnată în 1999 cea mai bună atletă a lumii. Descoperită la vârsta de 12 ani la un cros școlar în Bistrița de antrenorul Zsolt Gyöngyössy — care i-a rămas singurul antrenor pe parcursul întregii cariere și, ulterior, i-a devenit soț —, Gabriela Szabo a câștigat finala de 5.000 m de la Sydney cu timpul de 14 minute, 40 de secunde și 79 de sutimi, stabilind un record olimpic ce a rezistat timp de 16 ani, până la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro din 2016.

În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, la intrarea în schimbul de noapte de la Secția 440 Matrițe, muncitorii de la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roșu” din Brașov au oprit lucrul și și-au manifestat nemulțumirea față de reducerile salariale abuzive și condițiile grele de trai. Protestul s-a transformat în dimineața de 15 noiembrie într-un marș prin oraș și într-o demonstrație deschisă împotriva regimului Nicolae Ceaușescu, la care s-a cântat Deșteaptă-te, române! și s-a scandat „Jos comunismul!”, prefigurând revolta populară care avea să ducă la prăbușirea dictaturii în decembrie 1989. Izbucnirea grevei în noaptea de 14 noiembrie s-a produs chiar în ajunul alegerilor locale formale organizate de regim în duminica de 15 noiembrie: când coloana de muncitori flămânzi a pătruns în sediul Comitetului Județean de Partid, protestatarii au descoperit mesele întinse pentru banchetul activiștilor de partid — încărcate cu salam de Sibiu, roți de cașcaval, ciocolată, banane, portocale și băuturi străine, produse imposibil de găsit în comerțul obișnuit — și le-au aruncat în stradă pe ferestre, alături de portretele oficiale, dezvăluind întregului oraș prăpastia dintre privațiunile impuse populației și privilegiile nomenclaturii.

Pe 14 noiembrie 1990, la Varșovia, miniștrii de externe Hans-Dietrich Genscher și Krzysztof Skubiszewski au semnat tratatul germano-polonez care a confirmat definitiv frontiera de-a lungul râurilor Oder și Neisse. Acordul a eliminat unul dintre marile litigii teritoriale moștenite din Al Doilea Război Mondial și a contribuit decisiv la stabilizarea Europei după căderea Cortinei de Fier. Prin acest tratat, semnat la doar șase săptămâni după reunificarea Germaniei (3 octombrie 1990), statul german a renunțat oficial și pentru totdeauna la orice pretenție juridică asupra aproximativ unei pătrimi din teritoriul pe care Germania îl avusese în granițele din 1937 (Silezia, Pomerania Orientală și sudul Prusiei Orientale) — recunoaștere pe care cele patru puteri învingătoare în Al Doilea Război Mondial (SUA, URSS, Marea Britanie și Franța) o impuseseră drept condiție obligatorie cancelarului Helmut Kohl pentru a consimți la reunificarea țării.

În data de 14 noiembrie 1991, scriitorul român Constantin Chiriță a murit la Königswinter, lângă Bonn, în Germania, la vârsta de 66 de ani. Romanele sale din pentalogia Cireșarii (Cavalerii florii de cireș, Castelul fetei în alb, Roata norocului, Teroarea albă și Drum bun, Cireșari!), dedicate aventurilor unui grup de șapte adolescenți, au devenit unele dintre cele mai populare cărți pentru tineri din literatura română, fiind citite de generații întregi. Publicat pentru prima oară în 1956 sub titlul Teroarea neagră (devenit ulterior Cavalerii florii de cireș), ciclul Cireșarii a reușit performanța rară ca, în plină epocă a realismului socialist și a cenzurii ideologice, să ofere tinerilor cititori cinci volume de aventură și explorare științifică din care lipseau complet lozincile politice sau ședințele de partid, construind un univers al prieteniei, al curiozității intelectuale și al libertății de gândire.

La 14 noiembrie 2010, pilotul german al echipei Red Bull Racing, Sebastian Vettel, a câștigat Marele Premiu de la Abu Dhabi, ultima etapă a sezonului, și a cucerit primul său titlu mondial la vârsta de numai 23 de ani și 134 de zile. Victoria obținută în fața rivalilor la titlu Fernando Alonso, Mark Webber și Lewis Hamilton a marcat începutul unei perioade de dominație în care Vettel a câștigat patru campionate mondiale consecutive (2010–2013). Cea mai spectaculoasă particularitate statistică a acelui sezon a fost faptul că Sebastian Vettel nu a condus clasamentul general al piloților nici măcar o singură zi pe parcursul întregului an 2010: a luat startul în cursa finală de la Abu Dhabi de pe locul al treilea în clasament, la 15 puncte în urma liderului Fernando Alonso, și a urcat pe prima poziție a ierarhiei mondiale pentru prima și singura dată în acel campionat exact în clipa în care a trecut linia de sosire.

În seara zilei de 14 noiembrie 2020, un incendiu violent izbucnit în secția de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, destinată bolnavilor de COVID-19 aflați în stare critică, a provocat moartea a 10 pacienți în acea seară, în timp ce medicul de gardă Cătălin Denciu a suferit arsuri grave pe 40% din suprafața corpului încercând să salveze bolnavii din flăcări. Tragedia a readus în prim-plan vulnerabilitățile majore ale infrastructurii spitalicești românești, suprasolicitarea rețelelor electrice în secțiile cu atmosferă îmbogățită cu oxigen și necesitatea unor măsuri stricte de prevenire a incendiilor în unitățile sanitare. Ancheta deschisă după catastrofă a relevat faptul că, în chiar ziua de 14 noiembrie, cu doar câteva ore înainte de izbucnirea focului, salonul ATI fusese mutat de la etajul al treilea la etajul al doilea al spitalului fără avizul Direcției de Sănătate Publică și fără verificarea prealabilă a instalației electrice, într-o instituție medicală la conducerea căreia se perindaseră opt directori în decursul unui singur an.