Adolf Hitler și-a pus capăt zilelor în aprilie 1945, în buncărul său din Berlin, iar sângele lui a îmbibat țesătura canapelei din interior. Mai târziu, un soldat american a tăiat o bucată din tapițeria pătată, care a fost apoi păstrată într-un muzeu din Statele Unite. Abia după câteva decenii proba a putut fi extrasă și studiată, cu ajutorul instrumentelor moderne.
Cercetarea a fost condusă de profesoara Turi King, de la Universitatea din Bath, Marea Britanie, care a comparat proba cu una prelevată de la o rudă cunoscută a lui Adolf Hitler, aflată în viață. Testul a confirmat că sângele îi aparținea aproape sigur.
Pornind de aici, prof. King și echipa ei au cartografiat codul genetic al dictatorului și au dat peste mai mulți markeri medicali neașteptați. Cercetătorii s-au aplecat și asupra unui vechi zvon istoric, scrie site-ul științific Forskning. Analiza nu a găsit nicio dovadă pentru afirmația, care circulă de multă vreme, conform căreia Adolf Hitler ar fi avut strămoși evrei.
Descoperirile au fost făcute publice în noiembrie 2025, într-un documentar al televiziunii britanice Channel 4. Studiul nu a apărut însă, deocamdată, într-o revistă științifică evaluată colegial, adică inter pares, așa că cercetătorii independenți au posibilități limitate să-i verifice metodele și rezultatele.
Indiciile unei tulburări hormonale rare
Harta genetică nu a demontat doar mitul strămoșilor evrei, ci a scos la iveală și o mutație în gena PROK2. Variația respectivă indică sindromul Kallmann, o afecțiune rară care dereglează producția de hormoni și scade nivelul de testosteron.
Sindromul întârzie adesea pubertatea și poate afecta dezvoltarea organelor genitale, iar la unii bărbați duce la un testicul nedescendent. Aceeași problemă e consemnată într-un dosar medical din 1923, din perioada în care Adolf Hitler se afla în închisoare.
Experții au atras totuși atenția că dosarul în sine nu dovedește diagnosticul și nici nu confirmă speculațiile istorice despre un micropenis. În schimb, markerul biologic le oferă un context nou istoricilor care studiază relațiile dificile ale lui Hitler cu femeile.
Risc genetic ridicat pentru trei tulburări psihiatrice
O echip de cercetători din Danemarca a comparat apoi ADN-ul lui Hitler cu o bază de date modernă a populației. Profesoara Ditte Demontis, de la Universitatea din Aarhus, i-a pus profilul alături de datele genetice a 37.000 de danezi, ca să calculeze scorurile de risc poligenic.
Pentru autism, schizofrenie și tulburare bipolară, Adolf Hitler s-a numărat printre cei 1% cu scorurile cele mai mari. La fiecare afecțiune luată separat, în acest procent de 1% intră, prin definiție, un om din 100. Ce iese din comun e combinația: dintre cei 37.000 de oameni ai grupului de comparație, niciunul nu a avut scoruri atât de ridicate la toate cele trei deodată.
„Prin urmare, se deosebește extrem de mult de populația generală”, a declarat Demontis pe site-ul universității.
Demontis a îndemnat totuși la prudență. În populațiile de azi, oamenii cu un profil genetic asemănător au o șansă de doar 5% să dezvolte aceste boli, așa că un scor mare descrie un risc, nu o boală. Cercetătoarea a subliniat și că scorurile poligenice nu spun nimic despre morala sau faptele cuiva, iar o asemenea legătură nu are temei științific. Riscul genetic nu scuză și nici nu explică niciodată atrocitățile comise de Adolf Hitler.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Cafeaua are un efect surprinzător asupra îmbătrânirii, arată un nou studiu
Oamenii de știință au calculat vârsta maximă până la care poate trăi un om
Un studiu arată cele două vârste la care organismul nostru începe să se deterioreze – și nu este un proces treptat
2-3 cești de cafea pe zi, asociate cu un risc semnificativ mai mic de demență
