Un tratament dat unui pacient aflat pe moarte nu pentru confortul lui, ci ca să-i ajute creierul să se conserve mai bine, pentru o posibilă reanimare în viitor. Majoritatea medicilor chestionați într-un nou sondaj susțin ideea.
Rezultatele, publicate în revista PLOS One, provin din primul sondaj sistematic în care medicii din SUA au fost întrebați ce cred despre conservarea pacienților aflați pe moarte pentru o eventuală reanimare, atunci când va fi posibilă această procedură controversată. Ideea ridică întrebări atât despre limitele neuroștiinței, cât și despre o posibilă ramură nouă a medicinei, în care îngrijirea de la sfârșitul vieții nu urmărește vindecarea, ci doar conservarea.
Readucerea la viață a unui creier ținea cândva strict de science-fiction. În ultimii ani însă, se aud tot mai multe voci care cred că ar putea deveni realitate într-o bună zi. În 2025, un sondaj printre specialiștii în neuroștiințe a indicat o probabilitate de 40% ca așa ceva să funcționeze, cifră descrisă drept „surprinzătoare”. Medicii au ajuns, în ansamblu, la o estimare de 25,5%, în condiții ideale de conservare.
334 de medici, un singur scenariu
Medicilor li s-a prezentat cazul unui pacient care a suferit un stop cardiac, dar ale cărui structuri cerebrale au rămas intacte până la nivel sinaptic. Ei trebuiau să estimeze cât de probabil este ca acel creier să păstreze suficientă informație pentru a putea fi reanimat în viitor.
La sondaj au participat 334 de medici: 150 de medici de familie (din medicină generală, medicină internă și medicină de familie) și 184 din alte specialități, printre care neurologie, psihiatrie, terapie intensivă, anestezie, medicină de urgență, îngrijiri paliative și patologie.
Cifra de 25,5% este o probabilitate estimată, nu o proporție de medici. Proporția celor care au considerat oarecum sau foarte plauzibil ca, prin conservare, creierul să poată fi reactivat în viitor a fost de 27,9%.
Anticoagulante pentru creier și conservare înainte de stopul cardiac
Dacă pacienții vor începe să ceară conservarea ca parte din îngrijirile de la sfârșitul vieții, medicii și reprezentanții legali vor avea nevoie de un cadru comun, care să precizeze ce intervenții sunt justificate și când. Pornind de la estimarea de 25,5%, autorii sugerează că a venit momentul ca lumea medicală și cea juridică să elaboreze linii directoare pentru pacienții care solicită acest tip de îngrijire după deces.
Una dintre aceste intervenții ar putea fi chiar tratamentul pomenit la început: anticoagulantele, care împiedică coagularea. Le susțin 70,7% dintre medicii chestionați.
În cazul morții asistate medical, 44,3% dintre medici s-au declarat de acord ca procedurile de conservare să înceapă după ce pacientul și-a pierdut cunoștința, dar înainte de stopul cardiac. Alegerea momentului contează: potrivit autorilor, studiile pe animale au sugerat că așa se poate îmbunătăți calitatea conservării.
Autorii au mai observat că medicii mai deschiși față de conservare erau adesea și cei mai familiarizați cu practicile propuse.
„Asta sugerează că o mare parte din ezitarea medicilor poate veni pur și simplu din faptul că nu cunosc bazele științifice ale metodelor moderne de conservare. Medicii care chiar s-au gândit la asta – și care sunt frecvent alături de pacienți aflați pe moarte – tind să fie mai receptivi, nu mai reticenți”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Ariel Zeleznikow-Johnston, într-un comunicat.
Totul ține de conectom
Întreaga idee se sprijină, în mare măsură, pe ceea ce se numește conectom. Termenul este inspirat de „genom”, iar conceptul pornește de la premisa că fiecare dintre noi are un ansamblu unic de conexiuni între celulele creierului, în care sunt codificate amintirile și personalitatea noastră.
Dacă am reuși să surprindem conectomul fără să sfâșiem țesutul moale al creierului, cum fac cristalele care se formează atunci când înghețăm ceva, am putea, în principiu, să căutăm în el acele trăsături structurale și să decodăm amintirile unei persoane. În locul simplei înghețări ar putea fi folosite tehnici avansate precum crioconservarea stabilizată cu aldehidă, care combină fixatori chimici cu vitrificarea.
Nu se știe încă dacă o asemenea tehnică ar face posibilă, fie și teoretic, decodarea amintirilor dintr-un creier conservat. Specialiștii în neuroștiințe și medicii și-au spus părerea, dar răspunsul nu-l vor da sondajele, ci creierul însuși.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Cercetătorii au încercat să provoace întâlniri cu fantome într-o cameră special amenajată. Apoi lucrurile au luat o întorsătură ciudată
„Nu murim de bătrânețe”. Oamenii de știință dezvăluie adevăratele cauze ale morții
„Boala sărutului” ar putea fi legată de un risc pentru sănătate mult mai mare decât cred cei mai mulți oameni
Oamenii au făcut duș cu apă rece în cadrul unui experiment. Apoi s-a întâmplat ceva ciudat
