Când cineva moare la o vârstă foarte înaintată, explicația pare la îndemână: bătrânețea. În viziunea tradițională, pe măsură ce omul îmbătrânește, funcțiile organismului slăbesc treptat, până la moarte.
Maryam Keshavarz și Dan Ehninger, cercetători la Centrul German pentru Boli Neurodegenerative, contrazic această idee într-o lucrare de sinteză publicată în revista Genomic Psychiatry. Ei susțin că nimeni nu moare, de fapt, de bătrânețe, nici măcar centenarii. Bătrânețea nu ar fi o cauză reală a morții, ci doar momentul de pe ceasul biologic în care anumite boli ajung să copleșească organismul.
Sistemul circulator, punctul slab al organismului
O analiză a 2.410 rapoarte de autopsie umană a identificat sistemul circulator drept principalul punct în care organismul cedează. Cauza predominantă de deces au fost bolile cardiovasculare. Pe primul loc s-a aflat infarctul miocardic, responsabil pentru 39% din totalul cazurilor și, de multe ori, nediagnosticat până la autopsie.
Infarctul a fost însă doar o parte din tablou. Insuficiența cardiacă sau pulmonară generală a stat la baza a 38% din decese, accidentul vascular cerebral la aproape 18%, cheagurile de sânge din plămâni la 10%, iar ruptura unei artere majore la puțin sub 10%. Procentele însumează mai mult de 100% pentru că multe persoane aveau mai multe dintre aceste afecțiuni deodată: un infarct ducea, de exemplu, la insuficiență cardiacă.
Nici centenarii nu fac excepție. Persoanele de 100 de ani și peste sunt considerate în general sănătoase, însă autopsiile au arătat că nu muriseră de „bătrânețe”. Aproape 70% dintre ele au murit din cauze cardiovasculare, un sfert de insuficiență respiratorie, iar altele, în proporții mai mici, de insuficiența altor organe.
Pentru oameni, așadar, călcâiul lui Ahile nu este îmbătrânirea, ci disfuncția sistemului circulator.
Rămân celebrele „semne distinctive ale îmbătrânirii”: celulele deteriorate care persistă în organism, ADN-ul afectat și capetele uzate ale cromozomilor. Cercetătorii sugerează că ele n-ar fi cauzele directe ale morții, ci mai degrabă simptomele unui proces de îmbătrânire mai profund și ale unei vulnerabilități crescute la boli mortale, precum insuficiența cardiacă.
Pe certificatul de deces, aceste semne nu apar drept cauză directă a morții. Ele indică, în schimb, un organism slăbit, mai predispus să cedeze în fața unei boli fatale care poate fi diagnosticată: un infarct, un accident vascular cerebral, insuficiența unui organ.
Viață mai lungă nu înseamnă îmbătrânire mai lentă
Teoria lovește din plin industria longevității. Potrivit ei, medicamentele „anti-îmbătrânire”, tot mai populare, nu încetinesc îmbătrânirea, ci doar amână apariția unei anumite boli.
„Cercetarea în domeniul îmbătrânirii a fost multă vreme influențată de ipoteze care s-ar putea să nu țină seama pe deplin de complexitatea (…) procesului de îmbătrânire. Una dintre cele mai persistente este aceea că prelungirea duratei de viață echivalează cu încetinirea îmbătrânirii. Cu toate acestea, (…) mortalitatea legată de vârstă este adesea determinată de un set restrâns de patologii care limitează durata de viață, mai degrabă decât de un proces de îmbătrânire generalizat și sistemic. Prin urmare, prelungirea duratei de viață reflectă frecvent apariția mai târzie a unor boli specifice, nu o încetinire a îmbătrânirii în sine”, au afirmat cercetătorii.
Autorii au susținut că știința anti-îmbătrânire e clădită pe o logică greșită. Au analizat studiile-cheie folosite pentru a valida semnele distinctive ale îmbătrânirii și au constatat că între 57% și 100% dintre experimente fuseseră făcute doar pe animale deja în vârstă. Rămâne astfel o lacună majoră: lipsește dovada că o intervenție asupra acestor semne poate încetini efectiv îmbătrânirea încă de la început.
Pe animale deja bătrâne, au argumentat autorii, oamenii de știință nu pot stabili dacă un tratament încetinește îmbătrânirea sau doar îi tratează simptomele. Cum majoritatea studiilor se limitează la animale în vârstă, tratarea bolilor ajunge să fie confundată cu modificarea procesului de îmbătrânire.
Doar puține studii au inclus și animale tinere. În 72% din cazuri, tratamentul le-a ajutat la fel de mult ca pe cele bătrâne. Asta înseamnă că a fost vorba doar de o îmbunătățire generală a stării de sănătate, nu de ceva care să schimbe ritmul îmbătrânirii.
Un exemplu îl oferă celulele zombi, unul dintre principalele semne distinctive ale îmbătrânirii. Acestea sunt celule deteriorate care încetează să se mai dividă, dar nu mor. Ele rămân în organism și eliberează substanțe chimice inflamatorii, contribuind la îmbătrânire și la boli precum Alzheimer, artrita, cancerul și diabetul. Se susține că sunt unul dintre principalii motori ai îmbătrânirii înseși. Dacă e așa, eliminarea lor nu ar trebui doar să facă organismele în vârstă mai puțin bolnave, ci să încetinească fundamental ritmul în care mai multe organe se deteriorează în timp.
Un obiectiv este să se studieze eficient dacă astfel de intervenții pot încetini deteriorarea generală care duce la decesele cauzate de boli. Pentru asta, cercetătorii susțin că tratamentele experimentale ar trebui administrate animalelor de vârstă mijlocie. Astfel, declinul poate fi urmărit pe măsură ce animalele îmbătrânesc, nu doar atunci când sunt deja bătrâne și fragile.
Un ceas biologic măsoară semnele îmbătrânirii, nu neapărat cauza ei
Din același domeniu au apărut și „ceasurile biologice”, care promit să prezică vârsta biologică a oamenilor și riscul de mortalitate pe baza unor tipare din date. Printre acestea se numără modificările ADN-ului care pornesc sau opresc anumite gene și care sunt corelate cu vârsta.
Cercetătorii atrag însă atenția că aceste ceasuri urmăresc biomarkeri care se schimbă odată cu îmbătrânirea, nu neapărat pe cei care o provoacă.
Diferența dintre semn și cauză străbate întreaga cercetare. La vârste înaintate, potrivit autorilor, nu bătrânețea în sine ucide, ci o boală concretă, cel mai des una a inimii sau a vaselor de sânge. Un tratament care prelungește viața o face, de multe ori, amânând o astfel de boală, nu încetinind îmbătrânirea. La fel, schimbarea scorului unui ceas biologic ar putea însemna că s-a modificat un semn al îmbătrânirii, dar nu neapărat procesul care stă la baza lui.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
„Boala sărutului” ar putea fi legată de un risc pentru sănătate mult mai mare decât cred cei mai mulți oameni
Oamenii au făcut duș cu apă rece în cadrul unui experiment. Apoi s-a întâmplat ceva ciudat
În haosul cuantic se ascunde ordine, iar fizicienii au găsit o cale să o scoată la iveală
Marele Accelerator de Hadroni a găsit dovezi ale materiei din Big Bang în ciocniri surprinzător de mici
