Mononucleoza, o infecție care poate provoca oboseală extremă, febră, dureri în gât și ganglioni limfatici umflați, poartă de mult timp porecla de „boala sărutului”: virusul Epstein-Barr, responsabil de cele mai multe cazuri, se poate transmite prin salivă. Oamenii de știință sunt însă din ce în ce mai interesați de altceva: ce urmări ar putea avea virusul la ani buni după ce infecția inițială a trecut.
Tot mai multe studii leagă virusul Epstein-Barr (EBV) de scleroza multiplă, o boală cronică în care sistemul imunitar atacă învelișul protector al nervilor. Legătura este remarcabil de puternică, chiar dacă cercetătorii încă încearcă să afle cum anume contribuie un virus atât de răspândit la o boală pe care, în cele din urmă, o dezvoltă doar o mică parte dintre cei infectați.
Un virus care nu mai pleacă
EBV este unul dintre cele mai răspândite virusuri umane din lume și e cunoscut mai ales drept principala cauză a mononucleozei infecțioase. Se transmite de obicei prin salivă, deși sărutul e departe de a fi singura cale de infectare. Mulți oameni intră în contact cu virusul încă din copilărie și au puține simptome vizibile sau chiar deloc. Când infecția apare în adolescență sau la începutul vieții adulte, e mai probabil să ducă la o mononucleoză care să fie recunoscută ca atare.
Spre deosebire de o infecție respiratorie obișnuită, pe care organismul o elimină complet, EBV rămâne în corp toată viața după prima expunere. De obicei devine latent în anumite celule imune: virusul e în continuare prezent, dar nu mai provoacă în permanență simptomele bolii inițiale. Din când în când se poate reactiva, adesea fără ca persoana să se simtă cu adevărat bolnavă. Cercetătorii încearcă să afle dacă această relație de o viață cu sistemul imunitar ajută să explice de ce virusul e legat de afecțiuni care apar mulți ani mai târziu.
O boală care lovește creierul și măduva spinării
Scleroza multiplă, prescurtată de obicei SM, este o boală neurologică cronică în care sistemul imunitar atacă din greșeală mielina, stratul protector care învelește fibrele nervoase din sistemul nervos central. Leziunile astfel produse pot perturba comunicarea dintre creier și restul corpului și pot da simptome legate de vedere, mișcare, sensibilitate, echilibru și oboseală.
Severitatea și evoluția bolii diferă mult de la un om la altul. Potrivit cercetătorilor, cine ajunge în cele din urmă să facă boala depinde atât de predispoziția genetică, cât și de expunerea la factori de mediu.
Peste 10 milioane de militari și un risc de 32 de ori mai mare
Una dintre cele mai influente dovezi a venit dintr-un studiu coordonat de Universitatea Harvard și publicat în 2022 în revista Science. Cercetarea a cuprins peste 10 milioane de militari americani în serviciu activ, ale căror probe de sânge fuseseră recoltate de-a lungul a aproximativ 20 de ani.
Dintre aceștia, 955 au fost diagnosticați, în cele din urmă, cu scleroză multiplă. Cercetătorii au analizat 801 dintre aceste cazuri și au constatat că riscul de a face boala a crescut de aproximativ 32 de ori după infectarea cu EBV.
Echipa a găsit și dovezi că infecția cu EBV a apărut, în general, înaintea semnelor biologice ale leziunilor nervoase asociate cu SM. Ordinea aceasta întărește argumentul că virusul ar putea juca un rol în declanșarea bolii și că nu apare pur și simplu în același timp cu ea.
Anticorpi care își confundă ținta
Una dintre explicațiile posibile pe care le investighează cercetătorii este un proces numit mimetism molecular. Studiile au arătat că unii anticorpi produși împotriva unei proteine a EBV, numită EBNA1, pot recunoaște și proteine din creier și din sistemul nervos central. Astfel, un răspuns imunitar îndreptat inițial împotriva virusului ar putea ajunge să țintească din greșeală propriile țesuturi ale organismului.
Mecanismul este încă intens cercetat, dar le oferă oamenilor de știință o explicație biologică pentru felul în care o infecție petrecută cu ani în urmă ar putea contribui, mai târziu, la apariția leziunilor autoimune.
O mononucleoză nu înseamnă automat SM
Asocierea sună alarmant doar până când intră în calcul un fapt important: EBV infectează marea majoritate a adulților, în timp ce scleroza multiplă (SM) rămâne relativ rară. Prin urmare, o infecție cu EBV, inclusiv un episod de mononucleoză, nu înseamnă că persoana respectivă e sortită să facă SM.
Cercetătorii văd tot mai des EBV ca pe o piesă importantă dintr-un puzzle mult mai mare. Celelalte piese pot include factori genetici, diferențe ale sistemului imunitar, fumatul, nivelul de vitamina D, obezitatea din adolescență și alți factori de mediu sau biologici.
Virusul devine o țintă
Dacă EBV contribuie direct la apariția sclerozei multiple, prevenirea sau controlul virusului ar putea deschide, în cele din urmă, căi cu totul noi de a reduce riscul. Oamenii de știință studiază atât vaccinuri gândite să prevină infecția cu EBV, cât și terapii care ar putea ține virusul mai bine sub control după ce s-a instalat deja în organism.
Deocamdată nu există niciun vaccin aprobat împotriva EBV, iar cercetătorii au nevoie în continuare de studii clinice ca să afle dacă prevenirea infecției ar reduce efectiv numărul viitoarelor cazuri de SM. Chiar și așa, această posibilitate a făcut din EBV o țintă din ce în ce mai importantă pentru cercetarea neurologică.
Ce schimbă, de fapt, legătura cu EBV
De zeci de ani, cercetătorii știu că SM apare dintr-o interacțiune complexă între sistemul imunitar al fiecărui om, factorii genetici și mediu. Dacă s-ar confirma că boala e declanșată de o infecție anume, felul în care este studiată s-ar putea schimba. Dovezile tot mai numeroase despre EBV le oferă oamenilor de știință o țintă mai precisă pentru a afla de ce sistemul imunitar începe să atace țesutul nervos și de ce se întâmplă asta doar la unii oameni.
Relația dintre virusul Epstein-Barr și scleroza multiplă este una dintre cele mai convingătoare evoluții din cercetarea SM, dar nu e un motiv de panică și n-ar trebui să transforme fiecare mononucleoză din trecut într-o sursă de teamă. Virusul e extrem de răspândit, iar SM apare doar la o mică parte dintre cei infectați, ceea ce arată că EBV, de unul singur, nu e de ajuns ca să decidă cum va arăta sănătatea cuiva în viitor.
Cercetarea oferă, în schimb, o direcție promițătoare: o infecție pe care mulți oameni o iau încă de mici ar putea, odată înțeleasă, să ajute în cele din urmă la prevenirea sau la tratarea mai eficientă a unei boli neurologice grave care apare zeci de ani mai târziu. Studiile viitoare ar putea stabili dacă oprirea infecției cu EBV, controlul activității virusului sau întreruperea răspunsului imun pe care îl declanșează pot reduce în mod semnificativ riscul de SM sau pot îmbunătăți tratamentul.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Oamenii au făcut duș cu apă rece în cadrul unui experiment. Apoi s-a întâmplat ceva ciudat
În haosul cuantic se ascunde ordine, iar fizicienii au găsit o cale să o scoată la iveală
Marele Accelerator de Hadroni a găsit dovezi ale materiei din Big Bang în ciocniri surprinzător de mici
Ce se întâmplă cu tensiunea arterială atunci când iei vitamina D
