Potrivit unui studiu amplu, publicat în revista Nature, nu doar somnul prea scurt, ci și cel prea lung ar putea fi asociat cu o îmbătrânire biologică accelerată în mai multe părți ale corpului. Cele mai scăzute valori ale îmbătrânirii au apărut, în general, la persoanele care au declarat că dorm între 5 și 8 ore pe noapte.

durata somnului și îmbătrânirea biologică
Atât somnul prea scurt, cât și cel prea lung au fost asociate cu o îmbătrânire biologică accelerată

Ambele extreme au fost asociate și cu un risc crescut de deces din orice cauză, comparativ cu somnul de 6 până la 8 ore: cu 50% în cazul somnului scurt și cu 40% în cazul celui lung.

Pe baza datelor din UK Biobank, cercetătorii au examinat relația dintre durata somnului declarată de participanți și 23 de „ceasuri” ale îmbătrânirii biologice. Acești indicatori folosesc informații din imagistica medicală, din sânge, din proteine și din metaboliți ca să estimeze cât de mult au îmbătrânit, din punct de vedere biologic, diferitele organe și sisteme.

9 „ceasuri”, aceeași curbă în U

La nouă dintre cei 23 de indicatori, cercetătorii au identificat o relație în formă de U cu durata somnului: valorile tindeau să fie mai puțin favorabile la cei care dormeau fie prea puțin, fie prea mult.

Cele mai mici diferențe dintre vârsta biologică și cea din buletin au apărut între aproximativ 6,4 și 7,8 ore de somn, deși durata exactă a variat. Studiul i-a împărțit pe participanți în trei grupe, după durata de somn declarată: somn scurt, sub 6 ore; somn normal, între 6 și 8 ore; somn lung, peste 8 ore.

Somnul scurt: boli de la diabet la astm

Somnul scurt a fost asociat și cu un spectru deosebit de larg de boli. Legăturile găsite de cercetători privesc afecțiuni din numeroase părți ale corpului, printre care diabetul de tip 2, obezitatea, hipertensiunea arterială, boala cardiacă ischemică, depresia, anxietatea, astmul și boala pulmonară obstructivă cronică.

Somnul lung, legat mai ales de afecțiuni ale creierului

Somnul lung a avut, în schimb, un tipar mai restrâns în analiza genetică a cercetătorilor. Asocierile s-au concentrat mai puternic asupra afecțiunilor cerebrale și psihiatrice, printre care tulburarea depresivă majoră, schizofrenia, tulburarea bipolară, TDAH și migrena.

Echipa s-a oprit și asupra depresiei la vârste înaintate și a găsit indicii că somnul scurt și cel lung ar putea fi asociate cu aceasta pe căi biologice diferite. Legătura cu somnul scurt părea mai directă. În cazul somnului lung, relația părea să fie parțial mediată de indicatorii de îmbătrânire biologică, mai ales de cei ai creierului și ai țesutului adipos, adică să treacă, în parte, prin ei.

Ce rămâne de demonstrat

Cine a declarat între 6 și 8 ore de somn pe noapte a avut, în general, cele mai scăzute valori ale îmbătrânirii. La ambele extreme, valorile tindeau să fie mai puțin favorabile și riscul de deces era mai mare, iar tiparul bolilor asociate diferea de la somnul scurt la cel lung. Studiul nu stabilește însă că dormitul sub 6 ore sau peste 8 ore cauzează direct îmbătrânirea accelerată, bolile ori moartea prematură.

Autorii au menționat câteva limitări, printre care faptul că s-au bazat pe durata somnului declarată de participanți, dar și posibilitatea unei cauzalități inverse. De exemplu, somnul prelungit ar putea fi urmarea unei afecțiuni de fond, nu cauza ei.

Cercetătorii au afirmat că sunt necesare studii suplimentare, cu măsurători obiective ale somnului și cu monitorizare pe termen lung, pentru a afla dacă schimbarea duratei somnului poate, în sine, să reducă îmbătrânirea biologică și riscul de îmbolnăvire.

Detalii despre studiuSleep chart of biological ageing clocks in middle and late lifeCliodhna Kate O’Toole; Zhiyuan Song; Filippos Anagnostakis et al.·Nature, 2026

Merită să știe și alții asta?
Votează dacă ți-a plăcut articolul.
Jocurile DescopeririCuvinte · logică · quizPune-ți curiozitatea la încercare.Vezi jocurile