În 1632, Țara Românească avea un domn nou, pe care Înalta Poartă, guvernul sultanului de la Constantinopol, încă nu-l confirmase. Fără această confirmare, domnia rămânea nesigură, așa că Matei Basarab a pornit spre capitala otomană, iar la București grija treburilor țării a rămas în seama soției lui. Elina, născută Năsturel, fusese măritată la 14 ani și era cunoscută pentru dragostea ei de biserică și de carte. Rămânea de văzut cum va face față acestei încercări și ce urme va lăsa în istoria țării.
Copilăria în casa postelnicului Năsturel
Elina venise pe lume în 1598, în familia boierului Radu Năsturel, postelnic la curte, și a doamnei Calea Calomfirescu. Despre copilăria ei, cronicarii au notat mai ales că a primit o educație îngrijită. Istoricul Constantin Gane, care i-a dedicat un portret în cartea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”, descrie și casa în care a crescut: „Elina îşi petrecu copilăria în Hierăşti, unde tatăl ei clădise o casă de ţară care nu mai era casă, ci palat.”.
Părinții ei prețuiau cultura și arta. Fata a învățat slavona și greaca și a prins drag de literatură și de istorie, dar și de artă. Alături de ea creștea fratele ei, Udriște Năsturel, pe care tradiția îl socotește primul cărturar român al veacului al XVII-lea și primul scriitor în limba română.
Nunta cu boierul din Brâncoveni
Tot Constantin Gane povestește cum s-a încheiat căutarea unui soț potrivit: „Trăită într-un astfel de mediu luxos și căpătând o atât de aleasă creștere, înțelegem că părinții ei căutară să-i dea de soț un om demn de ea. În 1612, la vârsta de 14 ani, o și măritară cu aga Matei, boierul din Brâncoveni, în vinele căruia curgea sângele lui Neagoe Basarab. Cu toate că între noii căsătoriți era o deosebire de 19 ani, ei se înțeleseră și se iubiră. Au dus în boierie un trai de oameni înțelegători a tot ce e românesc; el, patriot, luptător împotriva cotropitorilor străini; ea, liniștită culegătoare de datini, ocrotitoarea bisericii, a literaturii și a artei.”.
Boierul din Brâncoveni era chiar viitorul domn Matei Basarab. Descindea, pe linia bunicului patern, din familia marelui vornic Pârvu Craiovescu, al cărui nume era legat de cel al lui Neagoe Basarab, iar această genealogie l-a făcut, după Gane, să-și schimbe numele de Brâncoveanu cu cel de Basarab. Când a ajuns domn, în 1632, cei doi erau căsătoriți de două decenii, iar căsnicia lor avea să dureze 40 de ani. Profesorul de istorie Constantin Vasilescu o socotește cea mai lungă căsnicie a unui domnitor din cele trei țări române.
Regentă într-o domnie fără confirmare
Absența soțului a scos la iveală o altă latură a Elinei. Femeia știută până atunci pentru cultura ei s-a dovedit și o politiciană abilă, după cum notează Gane: „Când, în 1632, soțul ei plecă la Constantinopol să ceară de la Poartă confirmarea domniei, iar ea rămase singură în București să ducă trebile țării, regenta se dezvălui deodată o bună politiciană. Printre încurcăturile delicatei situații a unei domnii neconfirmate, a știut să se strecoare cu dibăcie.”.
46 de lăcașuri de cult
Ajunsă doamnă a Țării Românești, Elina și-a continuat preocupările din anii de boierie, acum cu mijloacele unei curți domnești. Mari iubitori de biserici, ea și Matei Basarab au ridicat împreună 46 de lăcașuri de cult, de la mănăstiri și schituri până la o catedrală episcopală.
Gane observă că noul rang nu i-a schimbat obiceiurile de jupâneasă, cum erau numite soțiile de boieri: „Ce făcuse ca jupâneasă, făcea și ca doamnă, însă cu mai mult spor. La Fierești și la Negoești, clădi două frumoase biserici, din care cea din urmă se mai vede și azi. Țesea, împletea, broda și pentru a culege cele mai alese modele, scria și prin vecini.”
Tipare și cărți pentru Țara Românească
Cu aceeași dăruire s-a ocupat și de carte. Cu sprijinul ei și al lui Udriște, tiparul a repornit în Țara Românească, unde primele cărți apăruseră încă din 1508, dar tiparnițele se opriseră între timp. Elinei i se atribuie și apariția celor trei tipografii de la mănăstirile Govora, Câmpulung și Dealu. Una dintre ele a scos, în 1640, prima carte de legi tipărită în limba română, Pravila de la Govora.
Udriște a găsit în sora lui un sprijin la scris și la traduceri, iar tipăriturile vremii s-au bucurat de ajutorul ei bănesc. Cei doi au tradus împreună din latină în slavonă „Urmarea lui Hristos”, tratatul ascetic scris de Thomas de Kempis, iar volumul a apărut la 15 aprilie 1647. În prefață, doamna apărea drept stăpână a Ungrovlahiei, cum era numită oficial Țara Românească: „Doamnei Elena, stapana Ungrovlahiei, soţia prealuminatului domn şi voievod Io Matei Basarab“.
Un fiu pierdut și un moștenitor înfiat
Cronicarii epocii i-au spus „Înţeleapta doamnă Elina”, dar ca mamă nu a avut noroc. Singurul ei fiu, Matei, a murit de mic. În amintirea lui, doamna l-a botezat Mateiaș pe nepotul ei, fiul lui Udriște. După ce mama băiatului a murit, în 1635, Elina l-a înfiat și l-a crescut ca pe propriul copil.
Mateiaș a ajuns să fie privit drept moștenitorul tronului lui Matei Basarab, însă a murit și el, la numai 17 ani, în 1652. Elina nu a mai avut niciodată alți copii, iar cei doi soți au rămas fără urmaș.
Lespedea de la Târgoviște
În 1653, inima doamnei a cedat. A fost îngropată lângă Mateiaș, în Biserica Domnească din Târgoviște, iar Matei Basarab a cerut ca piatra ei funerară să pomenească anii lungi trăiți împreună. Lespedea, comandată de domnitor și sculptată de Elias Nicolai, meșter sibian renumit pe atunci, se află și astăzi în pronaos, încăperea de la intrarea bisericii. Gane redă ce a pus domnul să se scrie pe ea: „Pe piatra ei de mormânt în biserica în Biserica Domnească a Târgoviştei a pus să i se sape înduioşătoarele cuvinte, că au trăit împreuna de două ori 20 de ani”.
Domnitorul i-a supraviețuit doar un an. A murit bolnav și a fost înmormântat lângă ea.
Mormintele domnești nu au rămas neatinse, iar relatările despre cei care le-au pângărit diferă. Unele îi indică pe turci, veniți asupra Țării Românești la scurtă vreme după moartea domnitorului. Stareța Mănăstirii Arnota, Ambrozia Rucăreanu, pune însă profanarea pe seama unei răscoale a seimenilor, soldații mercenari ai domniei, în timpul căreia osemintele au fost aruncate în piața Târgoviștei. Rămășițele lui Matei Basarab au ajuns la Arnota, mănăstirea pe care și-o dorise loc de veci pentru familie, abia la patru ani de la moarte, în timpul domniei lui Mihnea al III-lea.
Patroana literară din articolul lui Iorga
În 1932, istoricul Nicolae Iorga a fost cel care i-a dat titlul sub care a rămas în istorie, într-un articol intitulat chiar așa: „Doamna Elina a Ţării Româneşti ca patroană literară”. Regenta din 1632 se descurcase bine, după aprecierea lui Gane, dar faima ei s-a sprijinit pe altceva. Rămasă fără urmaș, Elina a lăsat în urmă bisericile ridicate alături de Matei Basarab și cărțile pe care le-a sprijinit, iar posteritatea a văzut adesea în ea cea mai cultivată și mai erudită doamnă a Țării Românești. La Târgoviște, lespedea comandată de soțul ei mai poartă amintirea celor 40 de ani petrecuți împreună.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Acum circa 7.000 de ani, s-a întâmplat ceva ciudat cu ADN-ul bărbaților, iar oamenii de știință încearcă și astăzi să explice de ce
O relatare scrisă despre învierea lui Iisus din morți a fost descoperită într-un manuscris vechi de 2.000 de ani
Cum a învins NATO Serbia într-un război aerian de 78 de zile
Legenda jidovilor: mitul creat în jurul uriașilor care ar fi trăit pe teritoriul României
