În urmă cu aproximativ 7.000 de ani, diversitatea genetică a bărbaților a scăzut brusc în anumite regiuni din Africa, Europa și Asia. Analizând ADN-ul, mai exact cromozomul Y, oamenii de știință au găsit dovezi ale unui „gât de sticlă” dramatic, care a șters din fondul genetic uman numeroase linii genealogice paterne. Potrivit estimărilor, din diversitatea de dinainte a cromozomului Y a mai rămas doar circa 5%.
Pentru că trece de la tată la fiu, cromozomul Y este un instrument valoros pentru a urmări ascendența masculină de-a lungul timpului. Când i-au examinat variațiile, cercetătorii au descoperit un tipar surprinzător: diversitatea genetică feminină a rămas relativ stabilă, dar multe linii masculine păreau să fi dispărut, într-o perioadă în care societățile umane se schimbau rapid.
Fenomenul s-a produs la mii de ani după apariția agriculturii și este cunoscut sub numele de „gâtuirea” postneolitică a cromozomului Y (din englezescul bottleneck, „gâtul sticlei”, termen care descrie o îngustare bruscă a diversității genetice). Cercetătorii încă dezbat ce anume l-a provocat, dar mai multe studii indică schimbări majore în felul în care erau organizate comunitățile umane timpurii.
Ce arată cromozomul Y despre liniile paterne
Fiecare celulă umană conține 46 de cromozomi, grupați în 23 de perechi. Una dintre perechi cuprinde cromozomii X și Y, legați de sexul biologic. Cromozomul Y se găsește aproape exclusiv la bărbați și se moștenește pe linie paternă. Acest mod aparte de moștenire le permite oamenilor de știință să urmărească liniile genealogice masculine de-a lungul multor generații. Diferențele mărunte dintre cromozomii Y pot dezvălui cum s-au schimbat, s-au extins sau s-au restrâns populațiile în timp.
Un studiu publicat în 2015 a analizat sute de secvențe ale cromozomului Y din întreaga lume și a identificat o scădere bruscă a diversității genetice masculine, produsă acum circa 5.000–7.000 de ani.
Cercetătorii au estimat că diversitatea cromozomului Y a coborât la aproximativ 5% din nivelul anterior. Scăderea s-a regăsit în toată Afro-Eurasia, dar nu și la populațiile din America. La ADN-ul mitocondrial, care se moștenește pe linie maternă, oamenii de știință nu au constatat însă un declin similar. Diferența sugerează că un anumit factor a afectat tocmai ascendența masculină.
Clanurile patrilineare și ipoteza competiției
Ca să înțeleagă ce ar fi putut cauza această tendință genetică neobișnuită, oamenii de știință au analizat schimbările sociale din neolitic. Agricultura, apărută în Asia de Vest în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, se răspândise deja de acolo în alte părți ale Eurasiei și ale Africii. Pe măsură ce societățile se extindeau, comunitățile deveneau mai complexe. Unii cercetători au sugerat că multe grupuri erau organizate în jurul unor clanuri patrilineare, în care legăturile de familie, statutul social și moștenirea se transmiteau pe linie masculină.
Potrivit unui studiu din 2018, realizat de cercetători de la Universitatea Stanford, competiția dintre aceste clanuri ar fi putut juca un rol în scăderea diversității cromozomului Y. Echipa a folosit date de genetica populațiilor, cercetări antropologice și modele matematice ca să testeze cum s-ar fi putut produce un asemenea declin.
Ideea este că aceste conflictele dintre grupuri rivale ar fi putut stinge unele linii paterne, în timp ce altele au supraviețuit și s-au extins. În decursul multor generații, procesul ar fi putut lăsa în urmă doar câteva variante dominante ale cromozomului Y.
Cercetătorii au mai subliniat că acest „gât de sticlă” nu înseamnă că ar fi existat, la propriu, un singur bărbat la fiecare 17 femei. E posibil, în schimb, ca mulți bărbați să fi purtat același cromozom Y pentru că descindeau dintr-un strămoș masculin comun, a cărui linie s-a răspândit pe scară largă.
1Formarea satelor
2Migrația între sate
3Reproducerea
4Divizarea și dispariția grupurilor
O explicație alternativă: structura clanurilor
Nu toți cercetătorii sunt de acord că violența a fost principalul factor care a dus la declin. O altă posibilitate este ca schimbările sociale să fi produs singure același efect genetic.
Autorii unui studiu publicat în revista Nature Communications au constatat că structura clanurilor patrilineare ar putea genera un tipar asemănător fără să fie nevoie de conflicte la scară largă. Unele grupuri s-ar fi putut dezvolta pur și simplu mai repede decât altele, datorită unor avantaje sociale, unor evenimente întâmplătoare sau unui succes reproductiv inegal. Cu timpul, aceste diferențe ar fi putut permite anumitor linii masculine să domine, pe când altele au dispărut.
Cele două explicații pornesc de la același punct, clanurile patrilineare, și se despart în privința rolului violenței: conflictele dintre clanuri ar fi putut stinge linii paterne, dar același rezultat era posibil și fără ele. Cauza exactă a declinului rămâne, deocamdată, disputată.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
O relatare scrisă despre învierea lui Iisus din morți a fost descoperită într-un manuscris vechi de 2.000 de ani
Cum a învins NATO Serbia într-un război aerian de 78 de zile
Legenda jidovilor: mitul creat în jurul uriașilor care ar fi trăit pe teritoriul României
Rețeaua globală a vikingilor, întinsă pe patru continente: imperiu sau diasporă?
