Pe modelul 3D reconstruit din tomografie, medicii au văzut un craniu și o coloană vertebrală. Aparțineau unui făt calcificat, aflat în abdomenul unei femei de 42 de ani din Somaliland, în Africa, deși uterul ei era gol. Diagnosticul a fost litopedion, cunoscut și drept „copil de piatră”, iar femeia îl purta de 3 ani.

Ajunsese la spital din cauza unor dureri cronice și surde în partea de jos a abdomenului, pe care le avea de tot atâta timp. Le însoțea o senzație de greutate tot mai apăsătoare, care se agravase în ultimele luni.
Abia când i-au reconstituit istoricul medical, medicii au aflat ce se întâmplase cu trei ani în urmă. Femeia avusese atunci o serie de simptome care păreau să indice o sarcină: abdomenul i se mărise treptat și simțise „mișcări fetale”, au notat medicii în raportul de caz. Apoi mișcările au încetat, abdomenul nu a mai crescut și s-a micșorat încet-încet. Nici în timpul acestei aparente sarcini, nici după, femeia nu a cerut ajutor medical.
La examinarea abdomenului, medicii au găsit o masă dură și neregulată, care urca până la buric și abia se clintea la atingere. Analizele de sânge au arătat o anemie ușoară, adică un număr de globule roșii sănătoase mai mic decât în mod normal. Numărul de globule albe și analizele pentru rinichi și ficat au ieșit normale, iar testul de sarcină a fost negativ.
Ecografia a arătat o masă calcificată și un uter gol. Calcificarea este o acumulare de calciu care întărește țesutul și îl transformă într-o masă solidă. Pentru a vedea mai bine masa, care ocupa partea de jos a abdomenului și pelvisul, medicii au cerut o tomografie computerizată avansată, din care să construiască un model 3D. Imaginile au arătat că masa, de aproximativ 18 pe 13 centimetri, conținea structuri scheletice fetale ușor de recunoscut: craniul, coloana vertebrală, coastele și oasele brațelor și ale picioarelor.
O sarcină fixată în afara uterului
Termenul de litopedion vine din grecește, din lithos, „piatră”, și paidion, „copil”. Într-o sarcină obișnuită, ovulul este fecundat în trompa uterină, structura situată între ovare și uter, apoi coboară în uter și se implantează în mucoasa uterină. Un litopedion începe însă, de cele mai multe ori, ca sarcină abdominală, o formă de sarcină extrauterină în care embrionul se implantează pe mucoasa cavității abdominale. Acolo împarte spațiul cu organe precum stomacul, rinichii și apendicele.
Sarcinile de acest fel, implantate în locul greșit, aproape niciodată nu sunt viabile și pun viața mamei într-un pericol extrem. Placenta se prinde direct de organele abdominale delicate și de vasele de sânge, de aceea există un risc grav de hemoragie internă catastrofală.
Dacă fătul moare într-un stadiu în care e deja prea mare pentru ca organismul mamei să-l descompună și să-l absoarbă în mod natural, sistemul imunitar poate trata uneori țesutul rămas ca pe un corp străin. Ca s-o ferească pe mamă de complicații inflamatorii și de infecții, organismul depune treptat calciu peste rămășițele fetale și formează în jurul lor un înveliș protector.
În cazul de față, medicii au concluzionat că fătul calcificat era, probabil, cauza durerilor abdominale cronice și a senzației de greutate tot mai mari.
După operație, durerile au dispărut complet
Printr-o intervenție chirurgicală abdominală, medicii au îndepărtat complet masa fetală calcificată din pelvis.
A doua zi după intervenție, femeia a făcut febră ușoară și a avut greață, dar ambele simptome au trecut după tratament. Starea ei a rămas stabilă și s-a îmbunătățit pe tot parcursul spitalizării, iar la externare era în stare bună. Controalele din următoarele șase luni au arătat că se vindecase bine și că durerile abdominale dispăruseră complet.
Aproximativ 340 de cazuri în 400 de ani
În ultimii 400 de ani, literatura medicală a documentat doar aproximativ 340 de cazuri de litopedion, primul descoperit în anul 1582.
Cazul femeii din Somaliland iese în evidență prin vârsta ei, de 42 de ani, fiindcă multe dintre cazurile recente au fost diagnosticate la femei în postmenopauză (femeile ajung de obicei la menopauză în jurul vârstei de 51–52 de ani). Sarcina extrauterină inițială avusese loc la aceste femei în perioada fertilă, dar ele purtaseră apoi rămășițele calcificate, fără să știe, zeci de ani înainte să apară simptomele. O femeie de 74 de ani din India, de exemplu, a purtat „copilul de piatră” mai bine de trei decenii. La femeia din Somaliland, diagnosticul a venit după doar 3 ani.
Povestea ei arată și cât de greu se asigură îngrijirea mamelor acolo unde resursele medicale sunt puține, ca în Somaliland. Fără acces la consultații prenatale de rutină și la ecografii făcute la începutul sarcinii, o sarcină ca aceasta poate fi diagnosticată târziu. Totuși, medicii au remarcat că folosirea cu succes a imagisticii 3D avansate și recuperarea completă după operație arată că și în asemenea condiții se pot obține rezultate excelente.


