Indira Gandhi, prim-ministrul Indiei, a murit în mod tragic pe 31 octombrie 1984, asasinată de oamenii care aveau misiunea să o apere: propriile ei gărzi de corp.

Indira Gandhi s-a născut pe 19 noiembrie 1917 și era fiica lui Jawaharlal Nehru, primul prim-ministru al țării. A devenit o personalitate politică de seamă și, cu timpul, a ocupat un loc central în viața publică a Indiei. Pe urmele tatălui, o personalitate importantă în istoria Indiei, a ajuns și ea în fruntea guvernului.
După Operațiunea Blue Star (prezentată mai jos), Indira Gandhi i-a acordat încredere favoritului ei din garda de corp, un sikh, iar gestul s-a dovedit, în cele din urmă, o greșeală fatală. Asasinatul nu poate fi înțeles fără contextul în care s-a produs și fără motivele care i-au împins pe atacatori la crimă.
Sikhii sunt adepții sikhismului, o religie apărută la sfârșitul secolului al XV-lea în Punjab, regiune din nordul subcontinentului indian. În India sunt o minoritate, dar în statul Punjab formează majoritatea populației. Cel mai important loc de cult al lor este Templul de Aur din Amritsar.
În anii în care Indira Gandhi conducea guvernul, relațiile cu sikhii deja erau tensionate. O parte dintre ei cereau un stat separat, iar gruparea militantă a mișcării se baricadase chiar în Templul de Aur (cel mai important loc de pelerinaj pentru credincioșii de religie sikh). În iunie 1984, armata indiană a intervenit acolo, prin Operațiunea Blue Star.
Fiica lui Nehru, figură centrală a Congresului Național Indian
Indira Gandhi a fost al treilea prim-ministru al Indiei și singura femeie care a ocupat această funcție. A condus guvernul între 1966 și 1977, apoi a mai avut un mandat, din 1980 până la moartea ei, în 1984.

Ca personaj central al Congresului Național Indian, a fost admirată pentru calitățile ei de lider și criticată pentru stilul autoritar. A avut un rol important în politica indiană și este adesea amintită ca o pionieră pentru femeile din toată țara.
Timp de 17 ani a rămas o prezență-cheie în viața politică a Indiei, atât cât a fost în funcție, cât și după încheierea mandatului. A participat activ la mișcarea de independență și a lucrat îndeaproape cu tatăl ei, Jawaharlal Nehru, figură esențială în întemeierea Indiei contemporane. Cât timp el a fost prim-ministru, i-a fost asistentă. În anul 1959 a fost și președinta Congresului Național Indian.
Prim-ministru după moartea lui Lal Bahadur Shastri
Indira Gandhi a ajuns la putere brusc, după moartea lui Lal Bahadur Shastri, în 1966. La începutul mandatului ei, India trecea prin mari dificultăți economice, între care o inflație ridicată și lipsa alimentelor. Agricultura era vulnerabilă, pentru că depindea de sezonul musonic și de ajutorul venit din SUA.
A avut de înfruntat și provocări politice considerabile, iar depășirii lor i-a dedicat o mare parte din mandat. Erau aceleași probleme pe care Nehru încercase, la rândul lui, să le rezolve. Indira Gandhi a luptat să îndrepte India spre autosuficiență și reziliență economică. Până în 1980, țara devenise autosuficientă și ajunsese chiar să aibă excedent de cereale, iar industria făcuse progrese notabile. Aceste rezultate sunt atribuite guvernării ei.
Printre reușitele care i se recunosc se numără victoria din războiul cu Pakistanul din 1971, formarea Bangladeshului și consolidarea statutului Indiei de potențială putere nucleară. Toate au întărit încrederea Indiei în propriile forțe.
Mandatul ei avea să se încheie odată cu asasinatul. În urmă au rămas atât realizări, cât și tensiuni nerezolvate. Societatea indiană era, așadar, împărțită în ceea ce o privea. Pentru unii era o conducătoare autoritară, pentru alții era „Mama Indira”. Este totuși larg acceptat că guvernarea ei a modelat India și i-a trasat cursul viitor.

Operațiunea Blue Star de la Templul de Aur
Mandatul Indirei Gandhi a fost umbrit de tensiunile tot mai mari cu separatiștii sikhi, care au culminat cu Operațiunea Blue Star („Steaua Albastră”). Prin ea, în iunie 1984, armata indiană a urmărit să-l elimine pe liderul militant sikh Jarnail Singh Bhindranwale și pe adepții săi, care se ascunseseră în Templul de Aur din Amritsar. Militanții erau puternic înarmați, iar armata a reacționat dur, folosind inclusiv artileria.
Conflictul s-a încheiat pe 10 iunie, când armata a preluat controlul asupra templului. Operațiunea a coincis însă cu un eveniment religios important pentru sikhi și a provocat moartea a numeroși civili aflați la fața locului. Sikhii de pretutindeni au condamnat-o pe scară largă, pentru că au văzut în ea un atac asupra comunității lor religioase. Urmările Operațiunii Blue Star au afectat grav prestigiul Indirei Gandhi în rândul sikhilor și au dus, în cele din urmă, la asasinarea ei.

Asasinatul din 31 octombrie 1984
Crima a fost comisă de membri ai propriei gărzi de corp, în primul rând de Beant Singh, considerat unul dintre favoriții ei. Asasinatul a fost o consecință a tensiunilor generate de Operațiunea Blue Star, care duseseră și la planificarea unui transfer al gărzilor de corp sikh, printre care se afla și Singh. Indira Gandhi anulase transferul, îngrijorată că astfel ar fi părut și mai ostilă sikhilor.
În dimineața asasinatului, deși i se recomandase să poarte o vestă antiglonț, Indira Gandhi nu o purta. Trecea printr-o poartă, în drum spre un interviu, când Beant Singh a împușcat-o de trei ori în abdomen cu revolverul lui de calibrul .38. Un alt membru al gărzii, Satwant Singh, a tras cu pistolul-mitralieră 30 de focuri. După atac, Beant a fost găsit și ucis de Poliția de Frontieră. Satwant a fost judecat și executat în 1989.

Ce a urmat după asasinat
Chiar în ziua asasinatului, fiul ei, Rajiv Gandhi, a depus jurământul ca prim-ministru. Avea 40 de ani și a devenit astfel cel mai tânăr prim-ministru din istoria Indiei.
Moartea Indirei Gandhi a declanșat un val de violențe împotriva sikhilor. În zilele de după asasinat, mii de sikhi au fost uciși, cei mai mulți la Delhi.


