Muncitorii de pe șantierul de restaurare al unei biserici medievale din Dijon, în estul Franței, încercau să salveze clădirea de degradare când au ridicat o parte din podea. Dedesubt au găsit o scară care nu apărea pe niciunul dintre planurile bisericii. Scara ducea la o criptă funerară, sigilată de cel puțin 400 de ani, în care se aflau încă sicriele celor înmormântați acolo.
Pentru a cerceta descoperirea au fost chemați arheologii de la Institutul Național de Cercetări Arheologice Preventive din Franța (INRAP). Cripta avea să fie însă doar primul strat. Pe măsură ce echipa săpa sub podeaua Bisericii Saint-Philibert, au ieșit la iveală morminte și ziduri din secole succesive, așezate unele peste altele: fiecare generație de morți zăcea sub cea care venise după ea. Cele mai vechi morminte erau cu mult anterioare bisericii.
O renovare din anii 1970 care a pus biserica în pericol
Biserica Saint-Philibert a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XII-lea, în apropierea actualei Catedrale Saint-Bénigne, în centrul Dijonului. Este singura biserică romanică rămasă în oraș. A supraviețuit războaielor, revoluțiilor și secolelor de modificări, timp în care a căpătat un pridvor, o clopotniță, o turlă și o capelă laterală. După Revoluția Franceză a fost scoasă din uz religios, iar în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea a servit drept depozit de sare.
Sarea a pătruns adânc în piatră și în solul de dedesubt. Generații la rând, asta nu a pus mari probleme. Situația s-a schimbat după o renovare din anii 1970, când pe podea a fost așezată o placă de beton încălzită. Căldura a provocat cicluri repetate de dilatare și contracție în solul îmbibat cu sare, care au fisurat încet stâlpii și fundațiile bisericii.
Până în anii 2020, pagubele ajunseseră atât de grave încât puneau clădirea în pericol. Restauratorii au îndepărtat placa de beton, iar arheologii INRAP au început să sape la baza stâlpilor ca să le evalueze stabilitatea, coborând până la trei metri sub podea. Ce începuse ca un studiu de inginerie a devenit repede o săpătură arheologică în toată regula.
Cripta de sub transept, folosită în repetate rânduri
Cripta la care ducea scara uitată se află sub transept, brațul care traversează corpul principal al bisericii. „În transept a fost identificată o criptă, care datează probabil din secolele al XV-lea și al XVI-lea”, a anunțat INRAP în comunicatul de presă.
Înăuntru, copii și adulți fuseseră îngropați în sicrie de lemn, iar cei mai mulți adulți erau înfășurați în giulgiuri simple. Cripta a fost folosită în repetate rânduri de-a lungul anilor. Potrivit INRAP, de fiecare dată când era adus un nou mort, oasele celor îngropați anterior erau împinse spre marginile sicriului, ca să se facă loc pentru ultima înmormântare.
Morții erau îngropați aproape fără nimic alături. Printre rămășițe, arheologii au găsit doar câteva monede și două rozarii. Cripta însăși era săpată adânc, cu fundații care coborau la aproximativ 3 metri în pământ.
Morminte medievale și urmele unei biserici mai vechi
Sub criptă, săpăturile au ajuns la morminte anterioare clădirii actuale. Arheologii au găsit morminte cu lespezi, adică înmormântări acoperite cu dale plate de piatră, din secolele al XI-lea până în al XIII-lea. Unii dintre acești morți fuseseră îngropați înainte să existe măcar biserica romanică.
Zidurile în opus spicatum, cea mai veche fază a bisericii
Echipa a descoperit și rămășițele unei biserici mai vechi. Zidurile construite în opus spicatum, cu pietrele așezate oblic, într-un model în zigzag, par să marcheze colțul de nord-vest al unei biserici care ar putea data din secolul al X-lea. Este cea mai veche fază de construcție documentată la Saint-Philibert.
Urme ale acestei biserici au ieșit la iveală prima dată la săpăturile din anul 1923, dar cercetările noi au oferit o imagine mai clară a planului ei. Constructorii medievali din secolul al XII-lea au ridicat noua biserică direct peste cea veche, un model întâlnit la multe situri creștine din întreaga Europă.
Sarcofage din Antichitatea târzie, în stratul cel mai adânc
Cel mai adânc strat păstra cele mai vechi înmormântări. Arheologii au găsit aici șase sarcofage de piatră, unele vechi de aproximativ 1.500 de ani, din perioada în care dominația romană a lăsat locul regilor merovingieni ai Evului Mediu timpuriu. Patru dintre ele, atribuite Antichității târzii, erau aliniate de-a lungul marginii unui zid orientat nord-sud.
Unul dintre sicriele de piatră avea capacul sculptat, semn că persoanele îngropate acolo făceau probabil parte din elita locală. Potrivit INRAP, sarcofagele au fost probabil așezate în interiorul uneia sau al mai multor clădiri folosite între Antichitatea târzie și Evul Mediu timpuriu. Despre aceste construcții nu se știe aproape nimic: în afară de morminte, au lăsat foarte puține urme.
Privite în ansamblu, mormintele arată că aici au fost îngropați oameni vreme de peste o mie de ani, din secolul al VI-lea până în epoca modernă. Puține săpături arheologice din Europa oferă o asemenea succesiune neîntreruptă de straturi sub o singură clădire.
Sfântul Philibert și restaurarea în două etape
Biserica îi este dedicată Sfântului Philibert, un călugăr din secolul al VII-lea care a întemeiat mai multe mănăstiri, în aceeași perioadă în care structurile romane lăsau locul regatelor creștine. Cele mai vechi sarcofage de sub pardoseala ei aparțin aproximativ aceleiași epoci de tranziție.
Cercetătorii caută acum cea mai bună cale de a documenta și conserva rămășițele scoase la iveală în numeroasele straturi ale sitului. Restaurarea bisericii este planificată în două etape: prima se va concentra pe stabilizarea stâlpilor deteriorați, a doua pe clopotniță și turlă. Între timp, biserica poate fi vizitată în anumite zile, cu ocazia Zilelor Patrimoniului, eveniment organizat anual în Franța.
Ce mai e nou în Cultură și Societate?
O relatare scrisă despre învierea lui Iisus din morți a fost descoperită într-un manuscris vechi de 2.000 de ani
5 medicamente și suplimente pe care să le eviți atunci când iei magneziu, potrivit unui expert
Cel mai important avertisment al lui Warren Buffett pentru cei care se apropie de pensie
Cum a schimbat cel mai înalt pod din lume viețile oamenilor care trăiesc în satele din apropiere
