La aproximativ 7 miliarde de kilometri de Soare, dincolo de orbitele lui Neptun și Pluto, nelipsitul Observator Vera C. Rubin a zărit o lume misterioasă care străbate întunericul. Obiectul a apărut în datele strânse la începutul acestui an. Foarte probabil, e vorba de cea mai nouă planetă pitică a sistemului solar: un corp mare și rotund, care nu îndeplinește însă toate condițiile din definiția oficială a unei planete propriu-zise.
Descoperirea acestei insule cosmice, denumită deocamdată 2026 ED138, a fost anunțată la o reuniune a diviziei de științe planetare a Societății Astronomice Americane, desfășurată la Spokane, Washington. Dacă observațiile viitoare, făcute cu alte telescoape, îi vor confirma dimensiunea și forma rotundă, ED138 va intra într-un club select, în care se află doar alte cinci planete pitice confirmate, toate recunoscute oficial de Uniunea Astronomică Internațională: Pluto, Ceres, Eris, Haumea și Makemake.
„Este incredibil de emoționant. Anunță o nouă eră în știința sistemului solar și a planetelor“, a declarat Paul Byrne, specialist în științe planetare la Universitatea Washington din St. Louis.
Despre noua planetă pitică se știu încă foarte puține, dar astronomii se bucură deja că Vera C. Rubin, intrat pe deplin în funcțiune abia de curând, a reușit să detecteze un obiect atât de mare. „Îmi place la nebunie. Mă bucură foarte mult. E plăcut să avem confirmarea că mașinăria asta gigantică, scumpă și complicată funcționează“, a spus Samantha Lawler, astronom la Universitatea din Regina, Saskatchewan.
Ce se știe sigur e că ED138 se află în Centura Kuiper, o regiune enigmatică în formă de gogoașă, dincolo de Neptun. Este, într-un fel, o versiune îndepărtată a centurii de asteroizi: în locul obiectelor preponderent stâncoase, e plină de corpuri înghețate, printre care și Pluto. Deși e una dintre cele mai mari structuri ale sistemului solar, se știu puține lucruri despre ea, din cauza distanței uriașe care o desparte de Pământ.
„Această parte a sistemului solar este în mare parte necunoscută, iar fiecare descoperire de acest fel ne aduce cu un pas mai aproape de a înțelege cum s-au format sistemul nostru solar și, în general, sistemele planetare“, a declarat Byrne.
Datorită lui Rubin, situația e pe cale să se schimbe. În următorul deceniu, observatorul se pregătește să descopere aproximativ 32.000 de obiecte dincolo de orbita lui Neptun. Multe vor fi relativ mici, dar câteva vor fi planete pitice.
Cum a ajuns Pluto planetă pitică
Categoria planetelor pitice s-a născut dintr-o dezbatere amplă, purtată în comunitatea astronomică, despre statutul lui Pluto de a noua planetă a sistemului solar. Semnele de întrebare au apărut în 2005, odată cu descoperirea lui Eris, un obiect de dimensiuni asemănătoare, aflat în apropiere.
În cele din urmă, Uniunea Astronomică Internațională a stabilit că, pentru a fi considerat planetă, un obiect trebuie să orbiteze în jurul Soarelui, să aibă o masă suficient de mare încât propria gravitație să-l comprime într-o sferă și să aibă orbita liberă de alte obiecte asemănătoare. Pluto nu a îndeplinit ultima condiție și, în 2006, a fost „retrogradat“.
Planetele pitice pot fi găsite oriunde. Ceres, un corp înghețat, se află, destul de ciudat, în centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter, iar Eris stă chiar la marginea sistemului solar. Pluto, Haumea și Makemake se găsesc însă în Centura Kuiper. Tot acolo se află și ED138, care pare să fie acum cel mai nou membru al familiei.
De 46 de ori mai departe de Soare decât Pământul
La începutul acestei luni, Matthew Holman, astrofizician la Centrul de Astrofizică din Cambridge, Massachusetts, a trecut o parte dintre observațiile autonome ale lui Rubin printr-un program scris special. Codul, conceput să cearnă miliarde de detecții de corpuri cerești în mișcare, a semnalat brusc ceva: un obiect luminos, dar foarte îndepărtat.
„Foarte îndepărtat“ e puțin spus. ED138 se află de 46 de ori mai departe de Soare decât Pământul, în vreme ce Neptun e de 30 de ori mai departe. Pe baza unor estimări privind cât de multă lumină reflectă suprafața sa, cercetătorii consideră că obiectul are un diametru de cel puțin 600 de kilometri și de cel mult 1.500 de kilometri.
„Fiind atât de mare, ar trebui să fie rotund, și de aceea îl considerăm candidat la statutul de planetă pitică“, a explicat Pedro Bernardinelli, astronom la Universitatea din Washington.
Statutul de planetă pitică nu a fost încă confirmat, dar astronomii sunt acum siguri că obiectul e real, nu un artefact al imaginii. ED138 a fost identificat ulterior și în imagini mai vechi, între care unele din 2016 și, probabil, altele făcute încă din 1954. Pe cer, se află în dreptul planului galactic, pe un fundal plin de nenumăratele stele strălucitoare ale Căii Lactee, ceea ce l-ar fi putut face mai greu de observat.
Nici orbita lui nu e obișnuită. Planetele sistemului solar se rotesc în jurul Soarelui foarte aproape de același plan invizibil, așa că traiectoriile lor par relativ plate. Orbita noului obiect este însă înclinată cu aproape 25 de grade față de acest plan. Explicația ar putea fi că, demult, ED138 a fost prins într-o luptă gravitațională cu Neptun și a fost deviat de pe orbita sa inițială.
Gheață, material organic și, poate, o geologie activă
Deocamdată, aproape nimic nu se poate afirma cu certitudine despre ED138, dar se pot face câteva presupuneri rezonabile. „Este probabil să aibă o compoziție asemănătoare cu a celorlalte obiecte mari din Centura Kuiper, adică să fie bogat în gheață“, a declarat Scott Sheppard, astronom planetar la Carnegie Science din Washington D.C.
„Este destul de roșu, ceea ce indică o suprafață înghețată, întunecată de material organic“, a spus Mario Jurić, cercetătorul principal al echipei Rubin care studiază sistemul solar, implicat și el în proiect.
E posibil ca ED138 să fie mai mult decât un bulgăre de zăpadă uriaș. Când sonda New Horizons a NASA a trecut pe lângă Pluto, în 2015, a observat semne că suprafața lui se frământa și se acoperea cu un strat nou, un indiciu că era activ geologic. Ceres, la rândul său, conține un rezervor uriaș de apă lichidă și ar putea chiar să aibă vulcani de gheață. Dacă ED138 face parte dintre obiectele mai mari, poate că și el e încă activ.
Pe lista lui Rubin: alte planete pitice și, poate, Planeta 9
Rubin își va continua misiunea de a explora Centura Kuiper. Potrivit lui Heidi Hammel, cercetătoare interdisciplinară la Asociația Universităților pentru Cercetare în Astronomie, ED138 „este cu siguranță un vestitor al multor alte descoperiri fascinante care vor urma“.
Printre cele mai misterioase obiecte de pe lista observatorului se află ipotetica „Planetă 9“, o lume poate mai mare decât Pământul, dar mai mică decât Neptun, despre care unii astronomi cred că se ascunde undeva în această regiune. Dacă există, majoritatea astronomilor se așteaptă ca Rubin s-o descopere. Dar chiar dacă nu va fi așa, ED138 e dovada că explorările observatorului în Centura Kuiper ar putea scoate la iveală „multe alte lucruri care se mișcă în întuneric“, după cum a spus Sheppard.
Descoperirea mai multor planete pitice și a altor obiecte din această regiune ar putea oferi răspunsuri la întrebări fundamentale despre colțul nostru de galaxie. „Câte obiecte de mărimea unei planete pitice există în sistemul nostru solar? Asta ne va ajuta să stabilim cu precizie masa totală a sistemului solar exterior“, a spus Bernardinelli. Cu alte cuvinte, astronomii ar afla cât material există, în total, la periferia sistemului solar, iar informația contează pentru înțelegerea tuturor proceselor petrecute de-a lungul istoriei lui.
Cât despre ED138, deocamdată astronomii știu doar cât de luminos este. Ca să-i afle dimensiunea reală, de care depinde confirmarea statutului de planetă pitică, trebuie să-l observe mai îndeaproape. Telescopul spațial James Webb al NASA, cu un câmp vizual mai restrâns decât al lui Rubin, dar cu o capacitate de mărire incredibilă, e ideal pentru asta, iar unii astronomi au început deja demersurile pentru a obține aceste observații.
Ce s-a mai descoperit în Univers?
O particulă-fantomă ignorată, din primele clipe ale Universului, ar putea explica de ce există totul
Un microorganism care se hrănește cu praf marțian, supraviețuiește în spațiu și poate produce oxigen pentru colonii
3 găuri negre gigantice au fost descoperite într-o galaxie din zorii timpului
Astronomii pun cele mai puternice erupții ale unei stele pe seama unui motor magnetic neașteptat
