30 Octombrie în Istorie: alianța secretă a României, cea mai puternică bombă nucleară și tragedia Colectiv

Pe 30 octombrie 1270, cruciada condusă inițial de regele Ludovic al IX-lea al Franței s-a încheiat printr-un acord semnat între fratele acestuia, Carol de Anjou, și conducătorul Tunisului, califul hafsid Muhammad I al-Mustansir. Expediția fusese marcată de moartea regelui francez în tabăra de asediu, la 25 august, și de eșecul obiectivelor militare, reprezentând unul dintre ultimele mari episoade ale cruciadelor medievale. Deși campania nu a eliberat niciun teritoriu din Țara Sfântă, Tratatul de la Tunis a fost un triumf financiar și comercial pentru Carol de Anjou, atunci rege al Siciliei: suveranul musulman a acceptat să plătească o despăgubire uriașă de 210.000 de uncii de aur, să dubleze tributul anual către Coroana Siciliei și să garanteze comerțul liber și dreptul călugărilor creștini de a predica în Tunis, cu doar câteva zile înainte ca flota prințului Eduard al Angliei să ajungă în port, prea târziu pentru luptă.

În data de 30 octombrie 1340, armatele Castiliei și Portugaliei, conduse de regii Alfonso al XI-lea și Afonso al IV-lea, au învins forțele marocane ale dinastiei marinide, aflate sub comanda sultanului Abu al-Hasan Ali și sprijinite de Emiratul Granadei, într-o confruntare decisivă din timpul Reconquistei, lângă Tarifa. Victoria a pus capăt ultimei mari încercări a unei puteri nord-africane de a invada Peninsula Iberică și a consolidat poziția regatelor creștine. Prada capturată în tabăra sultanului a fost atât de vastă încât, atunci când regele Castiliei a trimis la Avignon o parte din tezaurul confiscat ca dar pentru Papa Benedict al XII-lea, cantitatea imensă de monede și obiecte prețioase intrată brusc în circulație a provocat o depreciere temporară a valorii aurului pe piețele europene cu până la o șesime.

La 30 octombrie 1485, Henric Tudor a primit coroana Angliei în cadrul unei ceremonii desfășurate la Westminster Abbey, la puțin peste două luni după victoria sa de la Bosworth împotriva lui Richard al III-lea. Evenimentul a marcat începutul dinastiei Tudorilor, care avea să transforme profund istoria Angliei sub domniile lui Henric al VIII-lea și Elisabetei I. Noul suveran a programat deliberat încoronarea cu opt zile înainte de întrunirea primului său Parlament, astfel încât legitimitatea sa să decurgă direct din dreptul cuceririi și din ungerea sacră, fără a depinde de un vot al nobililor, iar chiar în această zi a înființat garda sa personală de corp, Yeomen of the Guard, cel mai vechi corp militar britanic aflat încă în serviciu activ.

Pe 30 octombrie 1497, după victoria categorică din Codrii Cosminului (26 octombrie), oștenii moldoveni au urmărit armata regelui polon Ioan Albert în zona Cernăuțiului, forțând resturile trupelor regale să treacă Prutul și să își continue retragerea spre nord, dincolo de granițele Moldovei. Unele cronologii plasează la 30 octombrie ultima confruntare, însă izvoarele care datează Bătălia de la Lențești — în care vornicul Boldur a zdrobit corpul de cavalerie mazovian venit în ajutorul polonilor — indică ziua de 29 octombrie, distincție care trebuie păstrată pentru acuratețe istorică. Dezastrul suferit de floarea cavaleriei poloneze în pădurile Bucovinei și la trecerea Prutului a lăsat o traumă atât de adâncă în memoria Regatului Poloniei, încât a dat naștere celebrului dicton păstrat de cronicarii epocii: „Pe vremea regelui Olbracht a pierit nobilimea” (Za króla Olbrachta wyginęła szlachta).

În data de 30 octombrie 1697, emisarii regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și cei ai împăratului Leopold I au semnat tratatul care a completat acordurile de pace încheiate în luna precedentă la Ryswick cu Anglia, Spania și Provinciile Unite. Documentul a pus capăt Războiului de Nouă Ani și a limitat temporar politica expansionistă a Franței, modificând echilibrul puterilor europene. Deși „Regele Soare” a fost nevoit să restituie majoritatea teritoriilor ocupate după 1679, inclusiv Ducatul Lorenei și cetățile de pe malul drept al Rinului, tratatul din 30 octombrie i-a recunoscut oficial suveranitatea definitivă asupra orașului Strasbourg și a Alsaciei, fixând o frontieră care avea să rămână mărul discordiei franco-germane timp de două secole și jumătate.

La 30 octombrie 1724, arhimandritul grec Ioanichie Stratonikeas a încheiat lucrările inițiale ale Bisericii Stavropoleos, ridicată în apropierea hanului său din centrul Bucureștiului, în timpul celei de-a treia domnii a lui Nicolae Mavrocordat. Data de 30 octombrie 1724 este înscrisă în pisania bilingvă (greacă și slavonă) a lăcașului, devenit unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură postbrâncovenească din România. Denumirea bisericii nu provine dintr-un toponim local, ci reprezintă forma românizată a numelui grecesc Stauropolis („Orașul Crucii”): ctitorul ei a fost ales în 1726 mitropolit titular al străvechii eparhii de Stauropolis din Asia Mică, iar mănăstirea bucureșteană a preluat titulatura scaunului său ierarhic.

Pe 30 octombrie 1735 (19 octombrie pe stil vechi), în localitatea Braintree din Massachusetts, s-a născut John Adams, cel care avea să devină una dintre figurile esențiale ale Revoluției Americane, contribuind decisiv la redactarea și adoptarea Declarației de Independență a Statelor Unite. A fost primul vicepreședinte american, între anii 1789 și 1797, și al doilea președinte al țării, între anii 1797 și 1801. Adams a fost primul șef de stat care a locuit în Casa Albă — mutându-se în clădirea încă neterminată în noiembrie 1800, când tencuiala pereților era încă umedă — și s-a stins din viață pe 4 iulie 1826, exact la jumătate de secol de la proclamarea independenței, în aceeași zi cu rivalul și prietenul său Thomas Jefferson; ultimele sale cuvinte șoptite pe patul de moarte au fost „Thomas Jefferson încă trăiește”, fără să știe că acesta murise cu cinci ore mai devreme în Virginia.

În data de 30 octombrie 1811, romanul Sense and Sensibility (Rațiune și simțire) a apărut la Londra în trei volume, fără numele autoarei pe copertă, fiind atribuit doar „unei doamne” („By a Lady”). Cartea a lansat cariera literară a lui Jane Austen, care avea să devină una dintre cele mai importante scriitoare din literatura universală, prin romane precum Mândrie și prejudecată și Emma. Deoarece editorul Thomas Egerton nu a dorit să își asume riscul financiar al volumului, Jane Austen a publicat cartea „pe comision”, suportând costurile tiparului prin intermediul fratelui ei Henry; decizia s-a dovedit inspirată, întregul tiraj inițial de circa 750 de exemplare epuizându-se în mai puțin de doi ani și aducându-i autoarei un profit net de 140 de lire sterline, primii bani câștigați din scris în viața ei.

Pe 30 octombrie 1836, Louis-Napoléon Bonaparte, nepotul împăratului Napoleon I, a organizat în garnizoana din Strasbourg o tentativă de lovitură de stat împotriva monarhiei regelui Ludovic-Filip al Franței. Acțiunea a eșuat în numai câteva ore, după ce ofițerii regimentului de infanterie au dejucat revolta, iar prințul a fost arestat și trimis în exil, însă avea să revină în viața politică în 1848 și să devină împăratul Napoleon al III-lea în 1852. Pentru a nu-i oferi tânărului Bonaparte șansa de a se transforma într-un martir politic în fața unei instanțe cu jurați, regele Ludovic-Filip a refuzat să îl trimită în judecată și l-a îmbarcat discret pe fregata Andromède cu destinația Statele Unite, înmânându-i chiar și un plic cu 15.000 de franci în aur la debarcarea în America.

În timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica, Sfatul Administrativ al Țării Românești a adoptat, la 30 octombrie 1837, un jurnal prin care sătenii care dovedeau că dețin proprietăți și locuințe în orașele libere aveau dreptul să se stabilească acolo. Măsura reprezenta un pas important spre diminuarea dependenței țăranilor de proprietarii de moșii, dar a fost anulată în 1843, sub domnia lui Gheorghe Bibescu. Actul din 1837 încerca să deschidă o breșă în sistemul restrictiv al Regulamentului Organic, care legase țăranii clăcași de pământul boieresc pentru a garanta forța de muncă gratuită și încasarea capitației; revocarea acestui drept sub presiunea marii boierimi a blocat mobilitatea socială a lumii rurale și a alimentat direct tensiunile care au izbucnit în Revoluția de la 1848.

Pe 30 octombrie 1858, Duiliu Zamfirescu s-a născut la Plăinești (astăzi Dumbrăveni), în actualul județ Vrancea. Scriitor, diplomat, ministru de externe și membru (ulterior vicepreședinte) al Academiei Române, el a rămas în istoria literaturii prin ciclul romanelor Comăneștenilor — deschis de Viața la țară și Tănase Scatiu —, o amplă frescă a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Într-un contrast biografic remarcabil, autorul care a creat primul ciclu romanesc din literatura română și a zugrăvit cu atâta finețe viața conacelor din Bărăgan și a satului muntenesc și-a scris capodoperele de la mii de kilometri depărtare, în timpul celor aproape două decenii petrecute ca secretar de legație la Roma.

În data de 30 octombrie 1864, după înfrângerea în Cel de-al Doilea Război al Schleswigului împotriva Prusiei și Austriei, Danemarca a semnat Tratatul de la Viena, prin care a renunțat la ducatele Schleswig, Holstein și Lauenburg. Evenimentul a reprezentat o etapă decisivă în ascensiunea Prusiei și în procesul care avea să conducă la unificarea Germaniei, în 1871. În timp ce Danemarca pierdea dintr-o singură trăsătură de condei aproape 40% din suprafața și populația sa, cancelarul prusac Otto von Bismarck își pregătea deja următoarea mutare împotriva propriului aliat: administrarea comună austro-prusacă asupra celor două ducate principale a fost concepută astfel încât să genereze fricțiuni permanente, oferindu-i lui Bismarck pretextul diplomatic pentru a declanșa războiul împotriva Austriei doar doi ani mai târziu, în 1866.

Pe 30 octombrie 1883 (18 octombrie pe stil vechi), la Viena, ministrul român de externe Dimitrie A. Sturdza și omologul său austro-ungar, contele Gustav Kálnoky, au încheiat tratatul secret de alianță defensivă dintre România și Austro-Ungaria, la care Germania a aderat în aceeași zi (urmată de Italia în 1888). Acordul, susținut de regele Carol I și de premierul Ion C. Brătianu, urmărea protejarea României împotriva expansionismului Rusiei și a orientat politica externă românească până la Primul Război Mondial. Caracterul secret al tratatului a fost păstrat cu o strictețe atât de absolută timp de 31 de ani încât documentul nu a fost prezentat niciodată Parlamentului, fiind încuiat în casa de fier personală a regelui Carol I și cunoscut doar de suveran și de câțiva prim-miniștri; majoritatea liderilor politici români au aflat conținutul său exact abia la Consiliul de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914, când au refuzat intrarea în război alături de Puterile Centrale invocând caracterul strict defensiv al alianței.

În data de 30 octombrie 1905 (17 octombrie pe stil vechi), sub presiunea Revoluției Ruse din 1905 și a unei greve generale care paralizase întregul imperiu, țarul Nicolae al II-lea a emis Manifestul din Octombrie, promițând libertăți fundamentale — ale conștiinței, cuvântului și întrunirii — și instituirea unui parlament ales cu atribuții legislative, Duma de Stat. Evenimentul a avut o relevanță directă și pentru Basarabia, aflată sub stăpânire țaristă, unde mișcările sociale și revendicările naționale românești se intensificau, permițând în anul următor apariția primei publicații în limba română din provincie, ziarul Basarabia. Nicolae al II-lea a cedat în fața proiectului redactat de contele Serghei Witte abia după ce vărul tatălui său, marele duce Nikolai Nikolaevici, căruia țarul îi propusese să preia puterea ca dictator militar pentru a reprima revolta, a scos pistolul și a amenințat că se împușcă pe loc în cabinetul imperial dacă suveranul nu semnează manifestul.

La 30 octombrie 1908, aviatorul anglo-francez Henri Farman a pilotat biplanul său Voisin pe o distanță de aproximativ 27 de kilometri, între tabăra de la Bouy (Châlons) și orașul Reims. Reușita a reprezentat un moment de hotar în dezvoltarea aviației mondiale, demonstrând că aeronavele mai grele decât aerul pot fi utilizate pentru deplasări practice între două localități, nu doar pentru zboruri circulare deasupra unui aerodrom. Farman a parcurs traseul în exact 20 de minute, cu o viteză medie de peste 70 km/h și la o înălțime de circa 40 de metri — suficient cât să treacă peste șirurile de plopi și peste turlele bisericilor —, iar după aterizarea pe câmpul de cavalerie din Reims s-a întors la hangarul de plecare cu automobilul.

Pe 30 octombrie 1910, umanistul elvețian Henry Dunant a murit în localitatea Heiden din Elveția, la vârsta de 82 de ani, după o viață dedicată ajutorării victimelor războaielor. Impresionat de suferințele celor aproape 40.000 de soldați răniți și lăsați fără îngrijire pe câmpul Bătăliei de la Solferino (1859), el a publicat volumul O amintire de la Solferino, inspirând înființarea Comitetului Internațional al Crucii Roșii (1863) și adoptarea primei Convenții de la Geneva (1864), iar în 1901 a primit primul Premiu Nobel pentru Pace din istorie, împărțit cu pacifistul francez Frédéric Passy. După ce afacerile sale au dat faliment în 1867, Dunant fusese însă îndepărtat din conducerea propriei organizații și trăise aproape trei decenii în sărăcie și anonimat, dormind uneori pe băncile din Paris, până când un jurnalist l-a redescoperit în 1895 într-un mic azil din Heiden; când a primit banii Premiului Nobel, nu a cheltuit niciun franc pentru sine, lăsând întreaga sumă unor instituții caritabile și asigurării unui pat gratuit pentru săraci în spitalul în care și-a dat obștescul sfârșit.

În data de 30 octombrie 1918 (18 octombrie pe stil vechi), la Budapesta, a fost constituit Consiliul Național Român Central (CNRC), format din reprezentanți ai Partidului Național Român și ai Partidului Social-Democrat din Ungaria. Organismul, mutat câteva zile mai târziu la Arad în locuința lui Ștefan Cicio Pop, a devenit principalul centru de coordonare politică și administrativă a mișcării pentru autodeterminarea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului, pregătind Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Forța și legitimitatea de necontestat a CNRC au decurs din formula sa de paritate politică perfectă: consiliul a fost alcătuit din exact șase lideri ai Partidului Național Român (Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voevod și Aurel Vlad) și șase lideri social-democrați (Tiron Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu și Baziliu Surdu), solidarizând pentru prima dată toate păturile sociale românești din provincie în jurul aceluiași obiectiv național.

Tot pe 30 octombrie 1918, reprezentanții mișcării naționale slovace s-au reunit în orașul Turčiansky Svätý Martin (astăzi Martin) și au adoptat declarația istorică prin care și-au afirmat dreptul la autodeterminare, ruperea de Regatul Ungariei și unirea cu națiunea cehă în cadrul noului stat cehoslovac. Evenimentul s-a desfășurat în același context al destrămării Imperiului Austro-Ungar care le-a permis și românilor transilvăneni să își decidă viitorul politic. Din cauza prăbușirii legăturilor telegrafice și a cenzurii din ultimele zile ale monarhiei dualiste, cei peste o sută de delegați slovaci nu știau, în momentul în care au votat și au semnat Declarația de la Martin, că independența Cehoslovaciei fusese deja proclamată la Praga cu două zile mai devreme, pe 28 octombrie, vestea ajungând în sală abia în acea seară, odată cu sosirea lui Milan Hodža de la Budapesta.

În data de 30 octombrie 1918, reprezentanții Imperiului Otoman, conduși de ministrul Marinei Rauf Orbay, și cei ai Marii Britanii, reprezentați de amiralul Somerset Gough-Calthorpe, au semnat Armistițiul de la Mudros la bordul cuirasatului britanic HMS Agamemnon, ancorat în portul Mudros de pe insula grecească Lemnos din Marea Egee. Capitulația otomană a accelerat prăbușirea și dezmembrarea unui imperiu care influențase timp de peste cinci secole istoria Balcanilor și a Țărilor Române. Amiralul britanic l-a exclus deliberat de la masa negocierilor pe plenipotențiarul francez, viceamiralul Jean-François-Charles Amet, semnând singur în numele Antantei, iar primul articol al documentului — care impunea deschiderea imediată a strâmtorilor Bosfor și Dardanele pentru navele de război Aliate către Marea Neagră — a schimbat instantaneu situația strategică a României, permițând guvernului de la Iași să reintre în război zece zile mai târziu.

La 30 octombrie 1921, în orașul Soroca a fost dezvelit monumentul dedicat generalului de brigadă Stan Poetaș, ucis în ianuarie 1919 în apropiere de Călărășeuca, în timpul luptelor cu bolșevicii din zona Hotinului. Ridicarea monumentului a reprezentat un gest solemn de comemorare a militarilor români care au participat la apărarea Basarabiei și a frontierei de pe Nistru în anii tulburi de după Unirea din 1918. Turnată în bronz de sculptorul Gheorghe Dimitriu-Bârlad prin subscripție publică, statuia generalului care luptase anterior la Mărășești și Oituz a avut ea însăși un destin de front: în iunie 1940, în orele dramatice ale evacuării Basarabiei în urma ultimatumului sovietic, militarii români au reușit să demonteze monumentul de pe soclul din Soroca și să îl treacă peste Prut, reamplasându-l la Râmnicu Sărat, fosta garnizoană a comandantului.

Pe 30 octombrie 1922, în urma „Marșului asupra Romei” și a presiunilor exercitate de formațiunile paramilitare fasciste, regele Victor Emanuel al III-lea l-a primit la Palatul Quirinale pe Benito Mussolini și i-a încredințat oficial formarea guvernului. Numirea a marcat începutul instaurării regimului fascist italian, unul dintre cele mai influente și periculoase modele totalitare ale Europei interbelice. Contrar mitologiei propagandistice cultivate ulterior de regim, Mussolini nu a intrat în Roma mărșăluind în fruntea „Cămășilor Negre”, ci a așteptat prudent la Milano până când suveranul a refuzat să semneze decretul stării de asediu și l-a invitat prin telegramă să preia puterea; viitorul dictator a călătorit spre capitală cu trenul de noapte, în vagonul de dormit, coborând în gara Termini în dimineața zilei de 30 octombrie și prezentându-se în fața regelui la vârsta de 39 de ani — cel mai tânăr prim-ministru din istoria Italiei până în acel moment.

În seara de 30 octombrie 1938, în ajunul sărbătorii de Halloween, regizorul și actorul american Orson Welles, în vârstă de doar 23 de ani, a transmis la postul CBS o adaptare radiofonică a romanului Războiul lumilor de H.G. Wells, regizată sub forma unui program muzical întrerupt de buletine de știri urgente despre o invazie marțiană în localitatea Grover’s Mill din New Jersey. O parte dintre ascultători, care au deschis aparatele după genericul de început, au confundat ficțiunea cu realitatea, iar episodul a intrat în istorie ca o demonstrație a puterii psihologice a mass-mediei, deși amploarea panicii a fost ulterior exagerată. Cercetările istorice au arătat că dimensiunea „isteriei naționale” a fost amplificată masiv în zilele următoare chiar de cotidienele americane, care pierdeau teren pe piața veniturilor din publicitate în fața noului mediu de informare și au folosit incidentul pentru a prezenta radioul drept o sursă nesigură și periculoasă.

La 30 octombrie 1941, trupele germane din Armata a 11-a, comandată de generalul Erich von Manstein, și unitățile române au declanșat operațiunile împotriva puternicei fortărețe sovietice Sevastopol, din Peninsula Crimeea, deschizând un asediu sângeros de 250 de zile care avea să se încheie abia în iulie 1942. Unitățile românești, în special Corpul de Munte condus de generalul Gheorghe Avramescu (Diviziile 1 și 4 Munte, alături de Divizia 18 Infanterie), au participat la lupte extrem de dificile în teren stâncos și au înregistrat pierderi importante. Pentru a străpunge cazematele blindate și depozitele de muniții săpate la 30 de metri sub stâncă, în acest asediu a fost utilizată cea mai grea piesă de artilerie construită vreodată în istorie: gigantul tun feroviar german Schwerer Gustav, cu calibrul de 800 mm, care lansa proiectile de câte șapte tone de la o distanță de peste 35 de kilometri.

Tot în data de 30 octombrie 1941, președintele american Franklin D. Roosevelt i-a comunicat printr-o telegramă lui Iosif Stalin aprobarea unui ajutor militar și economic în valoare de până la un miliard de dolari, prin programul Lend-Lease (Legea de împrumut și închiriere), destinat furnizării urgente de armament, echipamente și materii prime Uniunii Sovietice. Decizia a consolidat cooperarea strategică dintre Washington și Moscova împotriva Germaniei naziste cu mai bine de cinci săptămâni înainte de atacul japonez de la Pearl Harbor și de intrarea oficială a Statelor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial. În mesajul său din 30 octombrie, Roosevelt i-a propus liderului de la Kremlin condiții financiare fără precedent — împrumutul nu purta nicio dobândă, iar rambursarea urma să înceapă abia la cinci ani după încheierea războiului —, deschizând astfel robinetul logistic prin care SUA aveau să livreze ulterior Armatei Roșii peste 400.000 de camioane și jeep-uri, 14.000 de avioane, 13.000 de tancuri și 1,75 milioane de tone de alimente.

Pe 30 octombrie 1942, în apele Mării Mediterane, la nord de Port Said, militarii britanici Tony Fasson și Colin Grazier de pe distrugătorul HMS Petard au pătruns în interiorul submarinului german U-559, aflat în curs de scufundare, pentru a recupera documente criptografice vitale. Cei doi au murit înecați în timpul operațiunii, când submarinul s-a prăbușit brusc în adâncuri, dar documentele salvate au contribuit decisiv la spargerea comunicațiilor secrete folosite de submarinele germane în Bătălia Atlanticului. Alături de cei doi eroi a intrat în carena inundată și Tommy Brown, un ajutor de cantină în vârstă de numai 16 ani care își falsificase data nașterii pentru a se înrola în Marina Regală; adolescentul a supraviețuit și a dus la suprafață caietele cu coduri meteorologice scurte, cu ajutorul cărora echipa lui Alan Turing de la Bletchley Park a reușit să spargă, după zece luni de blocaj total, cifrul Shark al noilor mașini Enigma cu patru rotoare.

În data de 30 octombrie 1943, Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și China au semnat la Moscova „Declarația celor Patru Națiuni privind securitatea generală”, prin care s-au angajat să creeze în cel mai scurt timp posibil o organizație internațională bazată pe egalitatea suverană a tuturor statelor iubitoare de pace, pentru menținerea păcii și securității mondiale. Documentul a reprezentat primul angajament comun al marilor puteri Aliate pentru înființarea viitoarei Organizații a Națiunilor Unite, fondată în 1945. Pentru a obține semnătura ambasadorului chinez la Moscova, Foo Ping-sheung, și a consacra astfel statutul celor patru viitori membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, secretarul de stat american Cordell Hull — în vârstă de 72 de ani, care a zburat atunci pentru prima dată în viața sa cu avionul pentru a traversa oceanul — a trebuit să învingă opoziția lui Viaceslav Molotov, care refuza inițial ca reprezentantul Chinei să figureze alături de cele trei puteri militare.

Pe 30 octombrie 1944, la doar cinci zile după eliberarea ultimului colț de pământ din nord-vestul Transilvaniei la Carei, trupele române au intrat într-o nouă etapă majoră a campaniei militare împotriva Germaniei naziste și a Ungariei horthyste, angajându-se în ofensiva declanșată de Frontul 2 Ucrainean în direcția Budapestei. Participarea României la Operațiunea Budapesta s-a desfășurat alături de armata sovietică și a implicat lupte extrem de grele până în ianuarie 1945. Cele șapte divizii ale Corpului 7 Armată român (aproximativ 67.000 de militari comandați de generalul Nicolae Șova) au străpuns liniile de apărare exterioare și au luptat din clădire în clădire în interiorul capitalei ungare, cucerind Gara Rákos, Poșta Centrală și hipodromul și ajungând la mai puțin de doi kilometri de Dunăre, înainte ca Înaltul Comandament sovietic să ordone, pe 15 ianuarie 1945, retragerea corpului român din oraș și trimiterea lui pe frontul din Cehoslovacia, pentru ca laurii cuceririi Budapestei să revină exclusiv Armatei Roșii.

În jurul datei de 30 octombrie 1944, în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, Anne Frank (15 ani) și sora sa mai mare, Margot (18 ani), au fost selectate împreună cu alte aproximativ o mie de femei pentru a fi transferate către lagărul de concentrare Bergen-Belsen din Germania. Transportul propriu-zis a plecat la 1 noiembrie, iar cele două surori aveau să moară de tifos în lagăr la începutul anului 1945, cu doar câteva săptămâni înainte de eliberarea acestuia de către trupele britanice. Selecția de la Birkenau — efectuată sub lumina reflectoarelor SS, în timp ce frontul sovietic se apropia dinspre est — a destrămat definitiv familia: în timp ce Anne și Margot au fost declarate apte de muncă și urcate în vagoane, mama lor, Edith Frank, a fost oprită pe loc și lăsată în urmă la Birkenau, unde a murit de inaniție și epuizare pe 6 ianuarie 1945.

La 30 octombrie 1947, reprezentanții a 23 de state au semnat la Palatul Națiunilor din Geneva Acordul General pentru Tarife și Comerț, cunoscut sub abrevierea GATT. Documentul urmărea reducerea taxelor vamale și eliminarea barierelor comerciale protecționiste care adânciseră Marea Criză din anii ’30, devenind fundamentul arhitecturii economice globale din care s-a dezvoltat ulterior Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Ironia istoriei face ca GATT să nu fi fost conceput ca o instituție permanentă, ci doar ca un acord vamal provizoriu — ce a redus pe loc 45.000 de tarife pentru o cincime din comerțul mondial — menit să funcționeze câteva luni până la ratificarea unei Organizații Internaționale a Comerțului (ITO); cum Congresul SUA a refuzat însă să ratifice carta ITO, acest „aranjament temporar” din 30 octombrie 1947 a ajuns să guverneze comerțul planetar timp de 47 de ani, până în 1995.

În zorii zilei de 30 octombrie 1948, o masă densă de aer poluat — provenită de la uzina de zinc și de la oțelăria companiei U.S. Steel și blocată deasupra văii râului Monongahela de o inversiune termică severă — a provocat primele decese în localitatea Donora din statul american Pennsylvania. În total, 20 de persoane au murit asfixiate în decursul acelor zile și aproape 7.000 (jumătate din populația orașului) s-au îmbolnăvit, tragedia devenind punctul de cotitură care a condus la adoptarea legislației federale americane privind protecția calității aerului (Clean Air Act). În acea sâmbătă de 30 octombrie, pâcla gălbuie încărcată cu acid sulfuric, dioxid de sulf și fluor devenise atât de opacă încât, la meciul de fotbal american al liceului din localitate, spectatorii din tribune nu mai puteau distinge jucătorii de pe teren, în timp ce pompierii mergeau pe străzi pe pipăite, ghidându-se după borduri, pentru a administra oxigen locuitorilor blocați în case.

Pe 30 octombrie 1955, Dimitrie Gusti — filosof, sociolog și estetician român — a murit la București, la vârsta de 75 de ani, lăsând în urmă o contribuție și o moștenire fundamentale pentru sociologia, etnografia și cercetarea culturii românești. Membru și fost președinte al Academiei Române (1944–1946) și fost ministru al Instrucțiunii Publice, el a pus bazele Școlii sociologice (monografice) de la București și a contribuit decisiv la înființarea Muzeului Satului, în 1936, coordonând cercetări interdisciplinare ample asupra vieții rurale care au documentat societatea românească interbelică. După instaurarea regimului comunist în 1948, sociologia a fost însă interzisă ca „știință burgheză reacționară”, iar savantul care ridicase Muzeul Satului în doar două luni și organizase pavilioanele României la marile expoziții universale de la Paris și New York a fost exclus din Academie, lipsit de pensie și evacuat în 1950 din propria casă, trăindu-și ultimii ani într-o singură cameră, sprijinit financiar în secret de foștii săi studenți.

În data de 30 octombrie 1956, peste 3.000 de studenți din Timișoara au participat la o adunare generală în cantina Institutului Politehnic, în cadrul căreia au cerut autonomie universitară, reducerea propagandei marxiste, eliminarea cursurilor obligatorii de limba rusă, îmbunătățirea condițiilor de trai și retragerea trupelor sovietice din România. Autoritățile comuniste au reprimat în forță mișcarea, au arestat organizatorii (printre care Caius Muțiu, Teodor Stanca, Aurel Baghiu și Ladislau Nagy) și au internat temporar peste 2.000 de participanți în cazematele fostei garnizoane militare de la Becicherecu Mic, transformând evenimentul într-unul dintre cele mai importante episoade ale rezistenței anticomuniste din România. Adunarea din 30 octombrie — de la care trimișii Comitetului Central de la București, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu, au fost huiduiți și nevoiți să se retragă — a făcut din Timișoara primul oraș românesc în care o revoltă deschisă de masă a sfidat regimul comunist, cu 33 de ani înainte de izbucnirea Revoluției din decembrie 1989 în același oraș.

Tot pe 30 octombrie 1956, în plină Revoluție maghiară, premierul Imre Nagy a anunțat la radio, la ora 14:28, desființarea monopolului politic al Partidului Comunist și formarea unui guvern de coaliție pluripartidist, pe modelul democratic din 1945. Decizia a reprezentat un moment de vârf al Revoluției din Ungaria, care avea să fie însă înăbușită în sânge patru zile mai târziu de intervenția militară sovietică, provocând un val masiv de refugiați și tensiuni profunde în întreaga Europă de Est, inclusiv în România. Într-o răsturnare dramatică de culise, chiar în dimineața zilei de 30 octombrie Prezidiul sovietic de la Moscova adoptase inițial în unanimitate o declarație prin care accepta retragerea trupelor din Budapesta, însă anunțul lui Imre Nagy privind restaurarea pluripartidismului și luarea cu asalt a sediului comitetului de partid din Piața Köztársaság l-au determinat pe Nikita Hrușciov să anuleze decizia peste noapte și să ordone invazia; după înfrângerea revoluției, însuși Imre Nagy a fost deportat și deținut în secret în România, la Snagov, înainte de a fi readus la Budapesta și executat în 1958.

La 30 octombrie 1960, Diego Armando Maradona s-a născut la spitalul din Lanús, în Argentina, crescând într-o familie modestă din cartierul sărac Villa Fiorito, la periferia orașului Buenos Aires. Considerat unul dintre cei mai talentați fotbaliști ai tuturor timpurilor, el a devenit campion mondial cu naționala Argentinei în 1986 și o legendă a fotbalului european prin performanțele sale istorice la clubul SSC Napoli, căruia i-a adus primele două titluri de campioană din istoria grupării (1987 și 1990). Al cincilea copil și primul băiat al familiei, micul Diego a primit prima sa minge de piele la împlinirea vârstei de trei ani și a dormit cu ea sub cap în fiecare noapte, iar în sfertul de finală al Cupei Mondiale din 1986 împotriva Angliei (2–1) și-a comprimat întregul destin în doar patru minute: a deschis scorul cu celebra „Mână a lui Dumnezeu”, pentru ca imediat după aceea să plece din propria jumătate de teren și să dribleze cinci jucători englezi plus portarul Peter Shilton într-o cursă de 60 de metri desemnată de FIFA drept „Golul Secolului”.

În data de 30 octombrie 1961, la ora 11:32 (ora Moscovei), Uniunea Sovietică a testat deasupra arhipelagului arctic Novaia Zemlea celebra „Bombă a Țarului” (RDS-220), un dispozitiv termonuclear cu o putere de aproximativ 50 de megatone TNT — de peste 3.000 de ori mai puternic decât bomba lansată la Hiroshima. Explozia, cea mai puternică provocată vreodată de om, a devenit simbolul suprem al cursei înarmărilor nucleare și al pericolelor Războiului Rece. Proiectată inițial pentru o putere de 100 de megatone, bomba de 27 de tone a fost redusă intenționat la jumătate de echipa fizicianului Andrei Saharov (prin înlocuirea învelișului din uraniu-238 cu unul din plumb), de teamă că precipitațiile radioactive ar fi contaminat grav nordul URSS și că bombardierul Tu-95V nu ar fi putut scăpa; chiar și așa, ciuperca atomică s-a înălțat la 64 de kilometri altitudine (în mezosferă), geamurile locuințelor s-au spart pe o rază de până la 900 de kilometri (inclusiv în Norvegia și Finlanda), iar unda de șoc atmosferică a înconjurat Pământul de trei ori.

Pe 30 octombrie 1971, la ora 04:55 dimineața, în localitatea Certeju de Sus din județul Hunedoara, ruperea digului unui iaz de decantare supraîncărcat a provocat revărsarea unui val de aproximativ 300.000 de metri cubi de steril minier acid și cianurat peste cartierul muncitoresc din vale. Tragedia, care a ras de pe fața pământului în mai puțin de un sfert de oră șase blocuri de locuințe și un cămin de nefamiliști, s-a soldat cu 89 de morți și 76 de răniți, reprezentând una dintre cele mai grave catastrofe miniere și industriale pe timp de pace din istoria României, în timp ce regimul comunist a limitat drastic informațiile publice despre dezastru. Pentru a evita obligativitatea legală de a decreta doliu național — prevăzută în cazul catastrofelor cu cel puțin 50 de decedați —, autoritățile de la București au raportat oficial în presa centrală doar 48 de morți, iar procuratura a clasat dosarul fără nicio condamnare, atribuind dezastrul unor „cauze naturale imprevizibile”.

La 30 octombrie 1973, la o zi după aniversarea a 50 de ani de la proclamarea Republicii Turce, președintele Fahri Korutürk a inaugurat la Istanbul primul pod suspendat peste strâmtoarea Bosfor, realizând prima legătură rutieră fixă dintre partea europeană și cea asiatică a metropolei. Construcția, cu o lungime de 1.560 de metri și o deschidere centrală de 1.074 de metri, a devenit un simbol al modernizării Turciei și al legăturii istorice dintre cele două continente. Deschiderea podului din 30 octombrie 1973 a restabilit o conexiune terestră directă între Europa și Asia peste strâmtoarea Bosfor pentru prima dată după aproape 2.500 de ani — de când regele persan Darius I cel Mare trecuse Bosforul pe un pod plutitor din bărci legate între ele, în anul 513 î.Hr., în marșul său militar împotriva sciților de la Dunărea de Jos.

În data de 30 octombrie 1974, pe Stadionul „20 Mai” din Kinshasa, în Zair (astăzi Republica Democrată Congo), în fața a 60.000 de spectatori, Muhammad Ali l-a învins prin knockout pe campionul neînvins George Foreman, cu două secunde înainte de finalul reprizei a opta, recucerind titlul mondial la categoria grea la șapte ani după ce îi fusese retras pentru refuzul încorporării în Războiul din Vietnam. Meciul a devenit unul dintre cele mai faimoase evenimente sportive și culturale ale secolului XX, remarcabil prin strategia, rezistența psihică și carisma legendarului boxer american. Pentru a putea fi transmis în direct la o oră de maximă audiență în sălile de cinema din Statele Unite (în seara de 29 octombrie pe Coasta de Est), gongul de început de la Kinshasa a sunat la ora 04:00 dimineața, în zorii zilei de 30 octombrie; cotat cu șanse de doar 1 la 4 în fața mai tânărului și devastatorului Foreman (25 de ani), Ali (32 de ani) a inventat pe loc în ring tactica „rope-a-dope”, sprijinindu-se de corzi și lăsându-și adversarul să lovească în gol și în brațe până la epuizare totală în umiditatea tropicală, înainte de a-l doborî cu o serie fulgerătoare de cinci lovituri.

Pe 30 octombrie 1975, în contextul agravării ireversibile a stării de sănătate a generalului Francisco Franco, care suferise o serie de infarcturi, prințul Juan Carlos de Bourbon a preluat atribuțiile de șef interimar al statului spaniol. Evenimentul a prefigurat sfârșitul dictaturii franchiste (odată cu moartea lui Franco, la 20 noiembrie 1975) și tranziția pașnică a Spaniei către monarhia constituțională și democrația parlamentară. Deși Juan Carlos mai exercitase temporar această funcție timp de șase săptămâni în vara anului 1974 — fiind însă nevoit să îi înapoieze puterea lui Franco atunci când dictatorul s-a întremat —, la 30 octombrie 1975 prințul a acceptat transferul doar cu condiția ca acesta să fie definitiv; odată încoronat rege, tânărul monarh a folosit chiar pârghiile legale absolute lăsate de Franco pentru a demonta din interior regimul autoritar și a legaliza partidele politice.

Tot în data de 30 octombrie 1975, fizicianul german Gustav Hertz a murit în Berlinul de Est, la vârsta de 88 de ani. Laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1925, împreună cu James Franck, el a demonstrat prin celebrul experiment Franck-Hertz (1914) că atomii absorb energie doar în cantități discrete (cuante), oferind confirmarea experimentală directă a modelului atomic al lui Niels Bohr și a teoriei cuantice. Nepot de frate al fizicianului Heinrich Hertz (descoperitorul undelor electromagnetice, după care este numită unitatea de măsură a frecvenței), Gustav Hertz a avut o biografie unică în istoria științei: forțat în 1934 de regimul nazist să renunțe la catedra universitară din cauza originii evreiești a bunicului său patern, a lucrat în timpul războiului în laboratoarele companiei Siemens, iar în 1945 a fost dus în Uniunea Sovietică, la Suhumi, unde a condus un institut secret care a perfecționat metoda îmbogățirii uraniului prin difuzie gazoasă, devenind astfel singurul om de știință din istorie distins atât cu Premiul Nobel (1925), cât și cu Premiul Stalin (1951).

La 30 octombrie 1983, argentinienii au participat în număr masiv la alegerile prezidențiale și legislative care au adus victoria lui Raúl Alfonsín, candidatul Uniunii Civice Radicale (cu 51,75% din voturi), marcând revenirea țării la democrație. Scrutinul a pus capăt „Procesului de Reorganizare Națională” (1976–1983), o perioadă de dictatură militară marcată de „Războiul Murdar”, cenzură, dispariții forțate a până la 30.000 de persoane (los desaparecidos) și încălcări sistematice ale drepturilor omului. Alegerile din 30 octombrie 1983 au produs o dublă premieră istorică: nu doar că au însemnat prima înfrângere electorală a Partidului Justițialist (peronist) în alegeri libere de la înființarea sa în 1946, dar noul președinte, avocatul pentru drepturile omului Raúl Alfonsín, a anulat imediat legea de autoamnistie a juntei și a făcut un gest fără precedent în America Latină, trimițând în boxa acuzaților în fața unui tribunal civil înșiși generalii și amiralii care conduseseră dictatura.

Pe 30 octombrie 1991, în Sala Coloanelor din Palatul Regal din Madrid, s-au deschis lucrările Conferinței de Pace pentru Orientul Mijlociu, la care au participat reprezentanții Israelului, ai Siriei, Libanului și ai unei delegații comune iordaniano-palestiniene, sub patronajul comun al Statelor Unite și al Uniunii Sovietice. Reuniunea diplomatică, organizată imediat după Războiul din Golf, a deschis o etapă istorică de negocieri bilaterale și multilaterale pentru soluționarea conflictului arabo-israelian, pregătind terenul pentru Acordurile de la Oslo (1993) și tratatul de pace dintre Israel și Iordania (1994). Summitul de la Madrid a marcat două momente irepetabile: a fost pentru prima dată în istorie când Israelul s-a așezat la aceeași masă de negocieri directe, față în față, cu toate statele arabe vecine simultan, și, totodată, ultima mare apariție pe scena mondială în care președintele sovietic Mihail Gorbaciov a acționat ca partener egal al președintelui american George H.W. Bush, cu doar opt săptămâni înainte ca Uniunea Sovietică să înceteze să mai existe.

În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, la ora 02:15, artiștii basarabeni Doina (33 de ani) și Ion Aldea-Teodorovici (38 de ani) și-au pierdut viața într-un accident de automobil produs pe șoseaua București–Urziceni, în apropierea localității Coșereni din județul Ialomița. Cunoscuți pentru cântecele lor patriotice — precum „Suveranitate”, „Maluri de Prut” sau „Eminescu” — și pentru susținerea neabătută a identității și limbii române în Basarabia, cei doi au devenit simboluri ale mișcării de renaștere națională din Republica Moldova. Cu doar câteva luni înaintea tragediei, în mai 1992, Doina și Ion Aldea-Teodorovici cântaseră direct în tranșeele de la Cocieri și Coșnița, sub tirul aruncătoarelor, pentru voluntarii din Războiul de pe Nistru; în mașina Opel care s-a izbit de un copac la Coșereni, șoferul și pasagerul de pe scaunul din față au supraviețuit, în timp ce doar cei doi soți, aflați pe bancheta din spate, au pierit, funeraliile lor de la Chișinău adunând pe străzi o mulțime estimată la peste 100.000 de oameni, într-un doliu național spontan.

În data de 30 octombrie 1994, economistul, matematicianul și statisticianul român Nicolae Georgescu-Roegen a murit în orașul Nashville din Statele Unite, la vârsta de 88 de ani, după o carieră academică excepțională la Universitatea Vanderbilt. Considerat părintele bioeconomiei și un pionier al economiei ecologice, el a demonstrat în capodopera sa din 1971, The Entropy Law and the Economic Process, importanța limitelor fizice și termodinamice ale resurselor naturale pentru dezvoltarea economică, influențând profund dezbaterile contemporane despre sustenabilitate și schimbări climatice. După ce a fugit din România comunistă în februarie 1948 ascuns împreună cu soția sa în cala unui vapor cu destinația Istanbul — cu sprijinul comunității evreiești pe care o ajutase în anii războiului —, savantul român a fost primul care a aplicat a doua lege a termodinamicii (legea entropiei) în științele economice, arătând că orice proces industrial degradează ireversibil energia și materia utilă în deșeuri și că o creștere economică infinită pe o planetă cu resurse finite este o imposibilitate fizică; laureatul Nobel Paul Samuelson, căruia Georgescu-Roegen i-a fost mentor la Harvard, l-a numit „un savant între savanți, un economist între economiști”.

Pe 30 octombrie 1995, într-un referendum istoric, 50,58% dintre alegătorii din provincia francofonă Quebec au votat împotriva independenței față de Canada, în timp ce 49,42% s-au pronunțat în favoarea separării. Diferența infimă a menținut provincia în componența federației canadiene și a transformat scrutinul într-unul dintre cele mai dramatice referendumuri privind autodeterminarea din istoria contemporană. Soarta unității teritoriale a celei de-a doua țări ca suprafață de pe glob s-a decis la o marjă de numai 54.288 de voturi dintr-un total de peste 4,7 milioane de buletine exprimate, în condițiile unei mobilizări civice aproape totale: la urne s-au prezentat 93,52% dintre cetățenii cu drept de vot ai provinciei.

În data de 30 octombrie 2005, după un amplu proces de reconstrucție care a durat 11 ani și a costat 180 de milioane de euro, celebra biserică luterană Frauenkirche din Dresda a fost resfințită oficial printr-o ceremonie solemnă, în ajunul Zilei Reformei. Distrusă în urma bombardamentelor Aliate din februarie 1945 și lăsată timp de aproape o jumătate de secol de regimul comunist din RDT sub forma unui morman de ruine în centrul orașului, clădirea barocă restaurată a devenit un simbol mondial al reconcilierii europene, al păcii și al refacerii patrimoniului cultural distrus de război. Cu ajutorul unui program computerizat de modelare tridimensională conceput pentru industria aerospațială, arhitecții au reușit să identifice și să reintegreze în structura nouă peste 3.800 de blocuri originale de gresie înnegrite de incendiul din 1945, asemenea unui uriaș puzzle de piatră, iar crucea aurită de opt metri din vârful cupolei a fost donată de poporul britanic și făurită la Londra de meșterul orfevru Alan Smith — al cărui tată, Frank Smith, fusese chiar unul dintre piloții Royal Air Force care participaseră la bombardarea Dresdei cu 60 de ani în urmă.

Tot pe 30 octombrie 2005, sicriul Rosei Parks — figură emblematică a luptei împotriva segregării rasiale din Statele Unite, decedată cu șase zile mai devreme la vârsta de 92 de ani — a fost depus în Rotonda Capitoliului din Washington pentru un omagiu național la care au trecut prin fața catafalcului aproximativ 50.000 de oameni. Rosa Parks a devenit astfel prima femeie din istoria americană care a primit această onoare supremă, fiind recunoscută pentru gestul său din 1 decembrie 1955, când refuzul de a-și ceda locul din autobuz unui pasager alb în Montgomery (Alabama) a declanșat mișcarea modernă pentru drepturi civile. De la instituirea acestui ceremonial în 1852, doar 28 de personalități — președinți, generali și congresmeni — mai fuseseră depuse în Rotonda Capitoliului; fosta croitoreasă din Alabama a fost nu doar prima femeie, ci și primul cetățean american fără nicio funcție publică sau militară din istoria SUA căruia Congresul i-a acordat acest privilegiu.

În data de 30 octombrie 2009, antropologul și etnologul francez Claude Lévi-Strauss a murit la Paris, la vârsta de 100 de ani (cu mai puțin de o lună înainte de a împlini 101 ani), lăsând în urmă o operă fundamentală pentru studiul culturilor și al societăților umane. Unul dintre cei mai influenți intelectuali ai secolului XX, el a contribuit decisiv la întemeierea antropologiei structurale și la schimbarea modului în care sunt înțelese miturile, sistemele de rudenie și gândirea așa-numitelor populații „primitive”, demonstrând că structurile mentale ale speciei umane sunt universale. Autorul celebrului volum Tropice triste (Tristes Tropiques, 1955) — care se deschidea cu faimoasa frază „Urăsc călătoriile și exploratorii” — devenise cu un an înainte primul membru din istoria Academiei Franceze care a atins vârsta de 100 de ani de la fondarea instituției de către cardinalul Richelieu în 1635; respectându-i testamentul, care cerea o discreție absolută, fără discursuri și onoruri oficiale, familia a păstrat secretul morții sale din 30 octombrie timp de patru zile, anunțând decesul abia după ce savantul a fost înmormântat în liniște în micul sat Lignerolles din Burgundia.

La 30 octombrie 2011, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Simion Ștefan, mitropolitul Transilvaniei între anii 1643 și 1656. Important cărturar și ierarh român al secolului al XVII-lea, acesta este legat indisolubil de tipărirea Noului Testament de la Bălgrad (Alba Iulia), în 1648, prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, realizată direct după izvoarele grecești, slavone și latine. În faimoasa sa „Predoslovie către cititori” din fruntea ediției de la 1648, mitropolitul Simion Ștefan a formulat o metaforă economică de o modernitate remarcabilă, devenită principiul fondator al limbii române literare unice: „Bine știm că cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările; așa și cuvintele acelea sunt bune carele le înțeleg toți”.

Pe 30 octombrie 2012, compania Walt Disney a anunțat oficial acordul pentru achiziționarea studioului Lucasfilm Ltd., fondat de cineastul George Lucas, într-o tranzacție evaluată la 4,05 miliarde de dolari (plătiți jumătate în numerar și jumătate în acțiuni Disney). Înțelegerea a reconfigurat industria cinematografică mondială și a deschis o nouă etapă comercială în extinderea universului Star Wars (Războiul stelelor) și Indiana Jones, unele dintre cele mai profitabile francize din istoria filmului. Întreaga sumă i-a revenit unei singure persoane — George Lucas deținea 100% din companie încă din 1973, când acceptase să nu ceară studioului 20th Century Fox o mărire de onorariu regizoral de 500.000 de dolari în schimbul păstrării drepturilor asupra continuărilor și produselor derivate (merchandising) —, regizorul anunțând că donează cea mai mare parte a celor 4 miliarde de dolari unor programe filantropice în educație, în timp ce Disney și-a recuperat jumătate din investiție cu un singur film, Star Wars: Trezirea Forței (2015), care a încasat peste 2 miliarde de dolari în cinematografe.

În data de 30 octombrie 2014, guvernul suedez, prin ministrul de externe Margot Wallström, a anunțat recunoașterea oficială prin decret a statului Palestina, Suedia devenind astfel primul stat din Europa Occidentală care a făcut acest pas în calitate de membru al Uniunii Europene. Decizia a avut un ecou diplomatic major asupra dezbaterilor europene privind conflictul israeliano-palestinian și viabilitatea soluției celor două state, provocând rechemarea imediată pentru consultări a ambasadorului Israelului de la Stockholm. Până la gestul Suediei din 30 octombrie 2014, toate celelalte șapte state membre ale Uniunii Europene care recunoscuseră deja Palestina — printre care și România, încă din noiembrie 1988 — adoptaseră această decizie înainte de aderarea lor la blocul comunitar, în perioada Războiului Rece.

Pe 30 octombrie 2015, la ora 22:32, în timpul concertului susținut de formația rock Goodbye to Gravity pentru lansarea albumului Mantras of War, un incendiu violent a izbucnit în clubul Colectiv din București, amenajat într-o hală a fostei fabrici „Pionierul”, provocând moartea a 64 de persoane potrivit bilanțului oficial consemnat de AGERPRES, respectiv 65 în comemorările care includ o victimă decedată ulterior, precum și rănirea a aproape 200 de tineri. Tragedia a declanșat proteste naționale de amploare sub sloganul „Corupția ucide”, a dus la demisia Guvernului Victor Ponta pe 4 noiembrie și a expus disfuncționalități sistemice grave privind autorizarea spațiilor publice, corupția administrativă, infecțiile nosocomiale și capacitatea sistemului medical românesc de a trata marii arși. Într-o coincidență sfâșietoare, scânteile artificiilor au aprins buretele fonoabsorbant neignifugat — transformând clubul fără ieșiri de urgență într-o capcană mortală în doar 153 de secunde — exact în momentul în care trupa încheia interpretarea piesei „The Day We Die” („Ziua în care murim”), un cântec-manifest împotriva corupției; în memoria victimelor, România a instituit oficial data de 30 octombrie drept „Ziua pacientului cu arsuri”.

La 30 octombrie 2018, după nouă ani și jumătate de observații în spațiul profund, agenția spațială americană NASA a anunțat retragerea din activitate a telescopului spațial Kepler, rămas definitiv fără combustibilul de hidrazină necesar orientării. Misiunea a revoluționat astronomia modernă prin descoperirea a peste 2.600 de exoplanete confirmate în afara Sistemului Solar, demonstrând că planetele sunt extrem de răspândite în galaxia noastră și schimbând fundamental premisele științifice privind existența vieții în Univers. Proiectat inițial pentru o durată de doar trei ani și jumătate, telescopul părea pierdut în 2013, când două dintre cele patru roți de reacție care îi mențineau ținta fixă s-au defectat, însă inginerii NASA au găsit o soluție ingenioasă: au folosit presiunea mecanică exercitată de fotonii luminii solare asupra panourilor sale ca pe un „al treilea giroscop virtual”, prelungind viața observatorului cu încă cinci ani și demonstrând statistic că în Calea Lactee există mai multe planete decât stele.

În data de 30 octombrie 2020, la ora 13:51 (ora Europei de Est), un seism submarin cu magnitudinea 7,0 pe scara momentului seismic s-a produs în Marea Egee, între insula grecească Samos și litoralul vestic al Turciei. Cutremurul a provocat prăbușirea a zeci de clădiri rezidențiale, în special în districtele Bayraklı și Bornova din metropola turcă Izmir, a declanșat un tsunami local în porturile din Samos și Seferihisar și s-a soldat cu 119 morți (117 în Turcia și doi adolescenți în Grecia) și peste o mie de răniți. Produs într-un moment în care Atena și Ankara se aflau în pragul unei confruntări militare din cauza disputelor privind explorarea gazelor din Mediterana de Est, dezastrul din 30 octombrie a deschis un nou episod de „diplomație a cutremurelor” între premierul grec Kyriakos Mitsotakis și președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, în timp ce imaginile cu două fetițe de trei ani din Izmir — Elif Perinçek și Ayda Gezgin — scoase în viață de sub dărâmături după 65 și, respectiv, 91 de ore au făcut înconjurul lumii.

Pe 30 octombrie 2022, fostul președinte brazilian de stânga Luiz Inácio Lula da Silva l-a învins pe președintele în exercițiu de dreapta Jair Bolsonaro în al doilea tur al alegerilor prezidențiale, obținând 50,90% din voturile valabil exprimate (60,3 milioane de voturi), față de 49,10% (58,2 milioane de voturi) pentru contracandidatul său. Scrutinul, cel mai strâns din istoria democratică a țării, a marcat revenirea la putere a unuia dintre cei mai influenți lideri politici latino-americani, într-un climat de intensă polarizare a societății braziliene. Rezultatul din 30 octombrie 2022 a consemnat două recorduri politice simultane: Jair Bolsonaro a devenit primul președinte brazilian în funcție care a pierdut cursa pentru realegere de la introducerea dreptului la al doilea mandat consecutiv în 1997, în timp ce Lula da Silva (77 de ani) — care cu doar trei ani înainte se afla încarcerat într-o celulă din Curitiba, înainte ca plenul Curții Supreme Federale să îi anuleze condamnările în 2021 — a devenit primul șef de stat ales pentru un al treilea mandat prezidențial în Brazilia.