Viața de după moarte ar putea fi dovedită doar de cineva care moare și o trăiește. Numai că, odată ajuns acolo, acel om nu pare să mai aibă vreo cale plauzibilă să le spună celorlalți ce a găsit.
Orice încercare de a dovedi sau de a infirma viața de după moarte se lovește de acest paradox. Știința modernă nu are un verdict definitiv în niciun sens. Tehnologia creată de om poate măsura schimbările fizice din creier în momentul morții, dar nu și pe cele care ar putea avea loc dincolo de acest plan al realității.
Mulți oameni de știință au respins ideea în totalitate, în timp ce alții și-au apărat cu convingere credințele spirituale. De altfel, dezbaterea ține mai degrabă de filosofi decât de oamenii de știință, chiar dacă, de-a lungul istoriei, cele două grupuri s-au suprapus în bună măsură.
Potrivit opiniei dominante în mediul academic, conștiința este un produs al activității creierului. Această idee, numită reducționism fizicalist, susține în esență că mintea este o serie de procese neuronale, iar moartea înseamnă încetarea lor, fără nicio semnificație intrinsecă dincolo de funcția biologică. La polul opus, unii cred în dualismul minte-creier: mintea și creierul ar fi entități distincte, iar conștiința ar putea supraviețui morții.
De la Descartes la neurotransmițători
Credința într-o viață de apoi presupune acceptarea dualismului minte-corp. Iar ideea că mintea și corpul sunt separate e dezbătută cel puțin din secolul al XVII-lea, de pe vremea lui René Descartes.
Una dintre cele mai cunoscute afirmații ale lui Descartes este „cogito ergo sum“, expresie latină care înseamnă „Gândesc, deci exist“. Filosoful credea că mintea și corpul pot exista independent unul de altul și că se despart în momentul morții. A susținut existența lui Dumnezeu și a vieții de apoi: „Oricine e cu adevărat atent vede limpede că existența nu poate fi despărțită de esența lui Dumnezeu, la fel cum faptul că suma celor trei unghiuri ale unui triunghi este egală cu două unghiuri drepte nu poate fi despărțit de esența triunghiului“, a afirmat el.
Ideile lui nu au scăpat de critici. Majoritatea oamenilor de știință de azi împărtășesc perspectiva reducționistă și privesc creierul prin prisma componentelor sale chimice și biologice. Pentru ei, mintea umană nu e altceva decât un ansamblu de neurotransmițători, grăsimi, proteine și alte structuri fizice, din care pornesc toate procesele cognitive.
Ce povestesc cei întorși din pragul morții
Cea mai apropiată cale prin care oamenii de știință pot afla cum este moartea și ce urmează după ea sunt interviurile cu persoane care au trecut prin experiențe în pragul morții. Cei care au fost la un pas de moarte vorbesc adesea despre amintiri în care se vedeau pe ei înșiși de sus, despre o pace profundă, despre întâlniri cu rude decedate și despre experiențe extracorporale.
Unii cercetători au asociat astfel de experiențe cu izbucniri de activitate cerebrală legate de lipsa de oxigen. În acest punct, cele două tabere interpretează diferit aceleași relatări. Reducționiștii pot pune experiențele strict pe seama modificărilor nivelului de oxigen din creier, în timp ce adepții dualismului pot susține că aceste modificări sunt secundare unei deconectări dintre minte și corp.
Știința și religia nu se exclud reciproc, iar de-a lungul istoriei mulți oameni de știință au avut convingeri religioase sau spirituale. Cele două diferă însă fundamental: credința pornește de la încrederea în ceea ce nu poate fi explicat, pe când metoda științifică își întemeiază afirmațiile pe dovezi observabile. Dualismul minte-corp e asociat de obicei cu spiritualitatea pentru că știința nu poate dovedi empiric separarea minții de corp.
O credință răspândită, care poate face bine minții
Unele cercetări sugerează că credința într-o viață de apoi poate avea un efect pozitiv asupra sănătății mintale, de pildă prin reducerea gândurilor suicidale și a anxietății.
Ideea vieții de după moarte a intrat în țesătura societăților de pe tot globul și ocupă un loc important la temelia multor religii. Într-un sondaj din 2021 al Pew Research Center, 73% dintre adulții americani credeau în existența raiului. Un alt sondaj Pew, desfășurat în 36 de țări și publicat în 2025, a arătat că Indonezia are cea mai mare pondere de respondenți care au spus că viața de după moarte există probabil sau sigur. Cât despre reîncarnare, cele mai multe răspunsuri afirmative au venit din Kenya, Sri Lanka și Ghana.
România nu s-a numărat printre cele 36 de țări, dar credința în viața de apoi a fost măsurată și aici, în mai multe rânduri. Într-un sondaj Pew Research Center realizat în 2015 în 18 țări din Europa Centrală și de Est, 81% dintre români credeau în rai și 71% în iad, printre cele mai mari procente din regiune, iar 22% în reîncarnare.
Institutele românești au obținut rezultate destul de diferite de la un sondaj la altul. În 2015, 64% dintre respondenții unui sondaj IRES credeau în viața de după moarte, iar în barometrul INSCOP din același an, 54,4%. În pandemie, un sondaj al Biroului de Cercetări Sociale a arătat că aproape 70% dintre români credeau în viața de după moarte, deși doar 25,6% erau convinși că vor ajunge în rai. Sondajele din 2015 au surprins și un detaliu curios: mai mulți români credeau în rai decât în viața de după moarte decât în viața de după moarte, 75% față de 64% la IRES și 59,6% față de 54,4% la INSCOP.
Un răspuns pe care nu-l are nimeni
Despre ce se întâmplă după moarte, fiecare om de pe Pământ face, de fapt, presupuneri. Știința nu dovedește și nici nu infirmă definitiv existența vieții de după moarte, dar unele cercetări sugerează că credința în ea poate avea un efect pozitiv asupra sănătății mintale.
Oamenii de știință nu știu cu mult mai multe despre moarte decât oricine altcineva, așa încât orice idee care aduce liniște sufletească este probabil la fel de bună ca oricare alta. Cât timp paradoxul de a trăi moartea fără a muri rămâne nerezolvat, nimeni de pe planetă nu va ști vreodată cu certitudine ce urmează.
Ce mai e nou în Cultură și Societate?
3 alimente care combat grăsimea din ficat și reglează glicemia și colesterolul
Un aliment obișnuit poate crește riscul de demență: de ce baconul prăjit îngrijorează specialiștii
Care sunt cele mai bune 4 legume pentru un risc mai mic de cancer de colon, potrivit unui gastroenterolog
Sucuri dietetice sau apă: cercetătorii au urmărit doi ani cine slăbește mai mult, iar rezultatul e neașteptat
