În toamna lui 1451, boierul Sima Hrană își mărita fiica la Reuseni, un sat din actualul județ Suceava, aflat la aproximativ 12 kilometri de orașul cu același nume, pe atunci capitala Moldovei. Gazda avea rangul de spătar, adică era șeful călărimii, cel care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului. Printre invitați se afla chiar voievodul Bogdan al II-lea, venit împreună cu fiul său Ștefan, pe atunci adolescent.

cetatea Chilia Ștefan cel Mare
Ștefan cel Mare, domnul Moldovei între 1457 și 1504, a ajuns pe tron după ce l-a înlăturat pe Petru Aron, ucigașul tatălui său

Potrivit tradiției, a fost o petrecere frumoasă, cu viței frigeți la proțap și vin din belșug, iar lăutarii cântau fără oprire. Târziu în noapte, Bogdan l-a trimis pe Ștefan la culcare, pentru că dimineața urmau să plece amândoi călare spre Dunăre, ca băiatul să vadă un pașă cu turban.

Drumul acela nu l-au mai făcut. În aceeași noapte, Bogdan al II-lea a fost decapitat de propriul frate vitreg, iar Ștefan a scăpat fugind.

Doi frați vitregi și un tron

Bogdan al II-lea a domnit în Moldova între anii 1449 și 1451. Era cunoscut drept fiul nelegitim al domnitorului Alexandru cel Bun, dar a rămas în istoria Moldovei, și a României în general, mai ales ca tatăl lui Ștefan cel Mare.

Venise la putere într-o vreme agitată. După moartea lui Alexandru cel Bun, în 1432, urmașii lui se luptaseră ani la rând pentru domnie, iar conducătorii Moldovei se schimbau des, uneori în urma unor crime între frați. Bogdan însuși luase tronul alungându-l pe Alexandru al II-lea, numit și Alexăndrel, fiul lui Iliaș, unul dintre frații săi. Scaunul Moldovei îl râvnea însă și Petru Aron, fratele vitreg al lui Bogdan.

Noaptea de la Reuseni

La puțin timp după ce Ștefan plecase la culcare, în curtea moșiei s-au auzit două bubuituri. Lăutarii s-au oprit, iar în sala nunții a dat buzna Petru Aron, însoțit de zeci de mercenari unguri bine înarmați.

Scena atacului a fost reconstituită în secolul XX de scriitorul Mihail Drumeș, în cartea sa Povestea neamului românesc de la început și până în zilele noastre. Pagini din Trecut: „Vodă încercă să se apere, ridicând un scaun cu mâna stângă și apucând jungherul de la brâu cu dreapta. Dar se pomeni în cârcă lovit de o greutate uriașă – un buzdugan venit prin fereastra deschisă din spate. Bogdan – vodă ameți, o tulburare îi împăienjeni vederea, iar scaunul și paloșul îi scăpară din mâini. Căzu în genunchi. Un val de sânge îl podidi pe nas și pe gură. Spătărița slobozi un țipăt și se apucă fără știre cu mâinile de păr”.

La porunca lui Petru Aron, mercenarii l-au scos pe Bogdan în curte și l-au lăsat lângă un butuc, să-și revină după lovitură. Petru i-a întrebat pe oamenii adunați acolo unde sunt soția și fiul lui Bogdan. Nu i-a răspuns nimeni, așa că și-a trimis slujitorii să-l caute pe Ștefan, nepotul său, și să i-l aducă viu sau mort.

În timp ce ungurii scotoceau casa, Petru Aron l-a apucat pe Bogdan de păr și i-a retezat capul dintr-o singură lovitură de paloș. Apoi, mulțumit, ar fi început să strige: „Curcane! Curcane! Ai sfârșit ca un curcan!”

Cei din curte au amuțit, cu ochii la capul celui care le fusese domn. Mercenarii nu l-au găsit pe Ștefan nicăieri în conac: băiatul fugise călare spre Suceava, pe un cal primit în dar de la spătarul Hrană.

Petru Aron pe tronul Moldovei

După uciderea lui Bogdan al II-lea, în octombrie 1451, Petru Aron a ocupat tronul. Alexăndrel i l-a disputat însă și l-a înlăturat la începutul lui 1452. Petru a revenit în 1454, iar la cumpăna dintre anii 1454 și 1455 a pierdut din nou domnia, pentru scurtă vreme, ca s-o recâștige în 1455.

A treia lui domnie a durat până în aprilie 1457. Atunci l-a înlăturat definitiv chiar nepotul lui, tânărul Ștefan, fiul celui ucis la Reuseni și viitorul domn al Moldovei care avea să rămână în istorie drept Ștefan cel Mare.

Sfârșitul lui Petru Aron, la Orbic

Alungat de la putere, Petru Aron s-a refugiat în Polonia, apoi în Transilvania și în Ungaria. În decembrie 1470 a intrat din nou în Moldova cu o armată de mercenari unguri și a atacat oastea lui Ștefan cel Mare, ca să-și recapete domnia.

Ciocnirea s-a dat la Orbic, lângă Buhuși, în județul Bacău de azi. Istoricul Constantin Rezachevici, autorul unei cronologii critice a domnilor din Țara Românească și Moldova, o datează la 14 decembrie 1470. Petru Aron a pierdut lupta și a fost prins, iar din porunca lui Ștefan i s-a tăiat capul, cel mai probabil chiar pe câmpul de luptă, în aceeași zi.

Grigore Ureche, cronicarul care a scris în secolul al XVII-lea istoria Moldovei, rezumă deznodământul așa: „Și iarăși birui Ștefan Vodă. Și-l prinsese pe Pătru Vodă Aron și-i tăie capul, de-și răsplăti moartea tătâne-său, Bogdan vodă”. Ureche greșește însă momentul: la el, execuția urmează imediat după victoriile lui Ștefan din aprilie 1457, când, în realitate, Petru Aron a scăpat și a fugit din țară. Aceeași confuzie apare și în alte cronici moldovenești din secolele XVI–XVII.

Biserica de la Reuseni

Ștefan și-a răzbunat tatăl în două etape: în 1457 i-a luat ucigașului tronul, iar în 1470 l-a pedepsit cu aceeași moarte pe care o dăduse el la Reuseni. Spre sfârșitul domniei, în 1503–1504, a ridicat în satul acela o biserică în memoria lui Bogdan al II-lea, considerată ultima dintre bisericile construite din porunca și pe banii lui. Trecuse mai bine de o jumătate de secol de când adolescentul trimis la culcare înaintea drumului spre Dunăre fugise de acolo pe calul dăruit de gazdă.

Merită să știe și alții asta?
Votează dacă ți-a plăcut articolul.
Jocurile DescopeririCuvinte · logică · quizPune-ți curiozitatea la încercare.Vezi jocurile
Arhivele Timpului
Ce s-a întâmplat pe astăzi în Istorie?
Evenimentele remarcabile și momentele de cotitură care au definit umanitatea.