Un crucifix din lemn sculptat în 1492. Două schițe autobiografice. Un poem datat între anii 1509 și 1525. Trei urme răzlețe, lăsate în decenii diferite, care au sfârșit prin a demasca un secret pe care unul dintre cei mai mari artiști ai lumii s-a străduit să-l țină ascuns o viață întreagă.
Michelangelo era stângaci. Și aproape nimeni nu a știut. Concluzia, formulată într-un studiu publicat în revista de specialitate Clinical Anatomy, schimbă felul în care înțelegem unul dintre cei mai mari artiști ai Renașterii.
Un geniu care a învățat să-și ascundă propria mână
În perioada sa de glorie, când picta capodopere care aveau să definească Renașterea, Michelangelo lucra cu mâna dreaptă. Nu pentru că aceea era mâna sa firească, ci pentru că reușise, din timp, să renunțe la a o mai folosi pe cea stângă.
Concluzia aparține unor cercetători italieni, citați de revista de specialitate Clinical Anatomy. Cercetătorii au analizat trecerea artistului de la mâna stângă la cea dreaptă în trei domenii distincte: sculptură, scriere și pictură. Probele au fost crucifixul din lemn din 1492, cele două schițe autobiografice și poemul scris între anii 1509 și 1525.
Dar comutarea nu a fost completă. A existat un teritoriu în care Michelangelo nu și-a putut păcăli propriul corp. Detaliul nu este o curiozitate biografică minoră. El arată cât de departe a fost dispus un geniu al Renașterii să meargă pentru a se conforma unei norme religioase — și ce preț plătește un creator când trebuie să-și ascundă o parte fundamentală din el însuși ca să-și poată practica meseria.
Mărturia ascunsă într-o biografie uitată
Într-o biografie ignorată aproape complet, asistentul lui Michelangelo, Raffaele da Montelupo, scrie ceva ce schimbă întreaga imagine: la muncile manuale precum gravura sau folositul ciocanului, maestrul a continuat să utilizeze mâna stângă.
Cercetătorii italieni au analizat de fapt trei domenii distincte în care Michelangelo putea fi observat: sculptura (crucifixul din 1492), scrisul (cele două schițe autobiografice) și pictura (urmărită prin tehnica pensulei în frescele majore). În primele două, dovezile arată o tranziție progresivă spre dreapta. În munca brută cu dalta și ciocanul, această tranziție nu s-a produs niciodată.
Cu alte cuvinte, atunci când nimeni nu se uita prea atent — în spatele dălții, în efortul brut al sculpturii — Michelangelo revenea la mâna cu care se născuse. În fața lumii însă, în pictură și în scris, disciplina era totală.
De ce atâta efort pentru a ascunde ceva atât de banal astăzi?
De ce a ascuns Michelangelo că era stângaci: rolul Bisericii
Cercetătorii oferă o explicație plauzibilă. Michelangelo a fost susținut și s-a aflat mereu în strânsă legătură cu biserica. Iar biserica avea o convingere clară despre oamenii ca el: stângacii erau trimișii Diavolului pe pământ.
Pentru un artist a cărui carieră era construită pe comenzi religioase, pe fresce de tavan și pe figuri biblice, dezvăluirea acestui detaliu ar fi putut fi catastrofală. Nu era o ciudățenie corporală. Era, în ochii epocii, un semn.
De ce erau stângacii considerați trimișii Diavolului
Aici povestea lui Michelangelo se deschide spre o problemă mult mai amplă. Societatea din Vest a avut prejudecăți la adresa stângacilor până în anii 1970. Folosirea mâinii drepte a fost o normă impusă tuturor, secole la rând.
Stângacii erau obligați de mici să folosească doar mâna dreaptă la scris. Iar consecințele nu erau cosmetice. Această forțare cauza dereglări și probleme psihice de concentrare și de utilizare completă a potențialului creierului.
Michelangelo a făcut singur, voluntar și foarte devreme, ceea ce alte generații aveau să fie obligate să facă sub presiunea școlii și a familiei. A renunțat la o parte din el însuși ca să-și poată practica meseria în pace.
Bucla care nu se închide niciodată
Întoarcem privirea la cele trei obiecte de la începutul poveștii — crucifixul din 1492, schițele autobiografice, poemul din 1509 și 1525 — și înțelegem ce reprezintă cu adevărat. Sunt fisuri într-o mască ținută cu rigoare aproape monastică timp de decenii.
Rămâne însă o întrebare la care nimeni nu poate răspunde. Ne putem doar întreba la ce nivel ar fi ajuns geniul lui Michelangelo dacă ar fi fost lăsat să picteze cu mâna stângă.
Capela Sixtină, David, Pietà. Toate sunt opera mâinii sale „greșite”. A celei pe care a fost obligat să o învețe. Cealaltă mână, cea adevărată, a rămas ascunsă în spatele ciocanului, în atelier, departe de privirile bisericii. Iar dovada acestei mâini ascunse a supraviețuit, ironic, tocmai în obiectele pe care le-a lăsat să iasă din atelier: un crucifix, câteva schițe și un poem.
(FAQ) Întrebări frecvente despre secretul lui Michelangelo
A fost Michelangelo stângaci sau dreptaci?
De ce a ascuns Michelangelo faptul că era stângaci?
Cum au descoperit cercetătorii italieni secretul artistului?
Ce impact avea forțarea stângacilor de a scrie cu mâna dreaptă?
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
16 mumii și un câine, într-o singură cameră funerară folosită aproape 700 de ani
De ce interviul acordat de prințesa Diana pentru BBC în 1995 a șocat lumea
Soții Cohen au predat URSS-ului schema bombei atomice și au mai rămas liberi 10 ani. Cum au reușit?
23 august 1944, ziua haotică în care destinul României s-a decis într-o singură audiență: „Intru ca om paşnic şi sunt tratat ca un criminal?”
