O fântână săpată de etrusci la Kainua, în nordul Italiei, între sfârșitul secolului al VI-lea și primele decenii ale secolului al V-lea î.e.n., a păstrat urmele a două momente rituale distincte. La fondare au fost depuse două statuete feminine și o farfurie din bronz, iar închiderea structurii a fost marcată de scheletele a doi adulți.
Descoperirea aparține celei de-a 39-a campanii de săpături arheologice a Universității din Bologna, desfășurată în Parcul Arheologic Kainua, la Marzabotto, în apropiere de Bologna. Echipa condusă de Elisabetta Govi, profesoară la Departamentul de Istorie, Culturi și Civilizații, a scos la iveală fântâna veche de 2.500 de ani și amestecul surprinzător de artefacte rituale din interiorul ei.
„Pe fundul fântânii — excavată cu colaborarea de neprețuit pe teren a Gruppo Ravennate Archeologico — am găsit două statuete feminine extraordinare din bronz și un vas din bronz extrem de rar, toate păstrându-și încă strălucirea originală a metalului. Acestea au fost ofrande votive depuse în timpul unui ritual solemn de consacrare a fântânii, între sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al V-lea î.e.n., perioadă care coincide cu însăși fondarea orașului Kainua. În același timp, scheletele a doi adulți găsite acolo indică un act ritualic de închidere care a marcat sfârșitul utilizării structurii.”, a declarat Govi într-o declarație tradusă de universitate.
Fântâna sacră de lângă templele zeilor Tinia și Uni
Fântâna îndeplinea două funcții cheie, una destul de practică și cealaltă de natură sacră. Se afla în interiorul zonei sacre urbane a vechiului Kainua, la doar câțiva pași de două temple monumentale pe care arheologii le-au atribuit cuplului divin suprem al panteonului: Tinia și soția sa Uni, echivalenții etrusci ai zeului roman Jupiter și ai zeiței Juno.
Săpăturile anterioare din același sanctuar, în incinta dedicată zeiței Uni, scoseseră la iveală dovezi ale cultului lui Vei, patroana fertilității agricole și umane.
„Tocmai în acest context religios bogat se încadrează fântâna rituală recent descoperită”, a spus Govi. Echipa consideră că fântâna nu doar aproviziona cu apă locuitorii orașului nou format, ci furniza apă și pentru ceremoniile rituale ale templelor.
Statuete sparte și un tip unic de farfurie etruscă din bronz
Cele două statuete, ambele reprezentând fete sau femei în rochii elaborate, au fost găsite sparte — probabil în mod intenționat — alături de farfuria de bronz. Govi a afirmat că aceste ofrande au marcat probabil nașterea orașului și inaugurarea fântânii.
Statuetele feminine asociate cultului apei la etrusci nu sunt descoperiri neobișnuite în zonă. Niciodată însă în interiorul unei fântâni.
Farfuria adaugă la rândul ei ceva poveștii. Deși forma îi corespunde celei a unei ceramici etrusce tipice, este prima piesă de acest fel din bronz realizată de etrusci care a fost descoperită vreodată. Așa cum a declarat Govi, etruscii considerau producția de bronz din cupru și staniu un simbol al nașterii și al vieții, ceea ce se potrivește perfect cu inaugurarea unui oraș și a unui puț sacru.
Ritualuri centrate pe componenta feminină
Zona sacră dedicată zeiței Uni dezvăluie natura sacră a apei și modul în care orașele etrusce își desfășurau ritualurile. Uni stăpânea asupra femeilor, a căsătoriei, a nașterii și a creșterii, iar cultul ei se întindea în întregul oraș.
„Totul se îmbină pentru a spune această poveste a ritualurilor centrate pe componenta feminină. De ce? Pentru că pentru acest oraș, situat în lanțul muntos al Apeninilor, fertilitatea agricolă era fundamentală.”, a spus Govi.
Închiderea fântânii, marcată de două schelete
Cu tot simbolismul nașterii și al vieții, nimic nu a marcat închiderea fântânii atât de profund precum rămășițele a două persoane, un bărbat și o femeie. Echipa de cercetare intenționează să studieze în continuare scheletele — cercetătorii consideră că sacrificiul uman nu a fost cauza morții — și să expună artefactele din bronz în Muzeul Național Etrusc din Marzabotto. Potrivit lui Govi, analizele ADN și datarea cu carbon-14 ar putea clarifica identitatea celor doi indivizi și cronologia fântânii.
„Rezultatele acestei campanii de săpături”, a spus Govi, „ne îmbogățesc cunoștințele despre ritualurile de fondare ale orașelor etrusce și despre religiozitatea etruscă cu detalii noi și prețioase.”
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
23 august 1944, ziua haotică în care destinul României s-a decis într-o singură audiență: „Intru ca om paşnic şi sunt tratat ca un criminal?”
Străzi înguste, temnițe și ciumă: cum arăta Parisul înainte de bulevardele faimoase de azi
De unde vine expresia „de pe vremea lui Pazvante Chioru”. Anii în care Țara Românească a ajuns aproape de nelocuit
Certej, 1971: cea mai mare tragedie pe timp de pace din România
