Adaugă ca sursă preferată Abonează-te la newsletter
← Înapoi la Calendar Arhivele Timpului

Pe 21 noiembrie, doi francezi se ridicau deasupra Parisului într-un balon cu aer cald, inaugurând o nouă epocă în istoria omenirii, Thomas Edison anunța inventarea aparatului care putea înregistra și reproduce vocea umană, iar Albert Einstein publica una dintre cele mai revoluționare descoperiri ale fizicii moderne. În aceeași zi, împăratul Iosif al II-lea ordona reprimarea răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, nava-soră a Titanicului se scufunda în Marea Egee, iar moartea împăratului Franz Joseph I anunța sfârșitul unei epoci pentru Europa Centrală. Pentru români, această dată are o semnificație aparte: Sfatul Țării din Basarabia își începea activitatea, România își adopta Constituția postcomunistă și, ani mai târziu, primea invitația oficială de aderare la NATO. Descoperiri geniale, destine extraordinare, tragedii și decizii care au schimbat soarta unor națiuni fac din 21 noiembrie o zi memorabilă în istoria lumii.

21 noiembrie
Anul 1555

Moare Georgius Agricola, părintele mineralogiei

Pe 21 noiembrie 1555 s-a stins din viață savantul german Georgius Agricola, cel care a pus bazele mineralogiei moderne și a lăsat în urmă tratatul De re metallica, publicat postum în 1556 și rămas timp de aproximativ două secole opera de referință în domeniul mineritului și al metalurgiei. Născut sub numele Georg Bauer — pe care și l-a latinizat în Agricola („țăran”) după moda umaniștilor renascentiști —, el a studiat medicina în Italia și a profesat ca medic în orașul minier Joachimsthal din Boemia (locul unde se băteau monedele de argint Thaler, aflate la originea cuvântului „dolar”), studiind direct galeriile, minereurile și bolile minerilor; cele 12 cărți ale lucrării sale, ilustrate cu aproape 300 de gravuri detaliate în lemn, au folosit o latină tehnică atât de dificilă încât prima traducere completă în limba engleză a apărut abia în 1912, după cinci ani de muncă depuși de un inginer minier american și de soția sa, geolog de profesie: viitorul președinte al Statelor Unite, Herbert Hoover, și Lou Henry Hoover.
Anul 1620

Este semnat Pactul Mayflower, precursor al democrației americane

La data de 11/21 noiembrie 1620 (11 noiembrie pe stil vechi), coloniștii englezi aflați la bordul navei Mayflower au semnat un document prin care au convenit să formeze o comunitate autoguvernată, text considerat astăzi unul dintre actele fondatoare ale tradiției democratice americane. În realitate, pactul nu s-a născut din idealism politic, ci dintr-o criză juridică iminentă: furtunile din Atlantic împinseseră corabia mult la nord de teritoriul coloniei Virginia, singurul pentru care coloniștii aveau autorizație de la Coroana britanică, iar o parte dintre pasagerii din afara comunității puritane amenințaseră că, odată ajunși pe țărm, nu se vor mai supune niciunei legi; pentru a preveni anarhia în golful Cape Cod, 41 de bărbați adulți dintre cei 102 pasageri au semnat angajamentul de a adopta „legi drepte și egale”, un document al cărui original s-a pierdut, textul supraviețuind doar prin copiile tipărite la scurt timp și prin manuscrisul guvernatorului William Bradford.
Anul 1676

Ole Rømer demonstrează că lumina are o viteză finită

În fața Academiei Regale de Științe din Paris, astronomul danez Ole Rømer și-a prezentat, în ziua de 21 noiembrie 1676, rezultatele studiului său asupra eclipselor lui Io, unul dintre sateliții lui Jupiter, demonstrând că lumina nu se propagă instantaneu — una dintre cele mai importante descoperiri din istoria fizicii. Urmărind an de an momentele în care satelitul ieșea din umbra planetei gigant, Rømer a observat că eclipsele întârziau sistematic pe măsură ce Pământul se îndepărta de Jupiter pe orbita sa și a estimat că lumina are nevoie de circa 22 de minute pentru a traversa diametrul orbitei terestre (valoarea reală fiind de aproximativ 16,6 minute); paradoxal, danezul nu a publicat niciodată o cifră propriu-zisă a vitezei luminii — primul calcul numeric fiind realizat ulterior de Christiaan Huygens pe baza datelor lui Rømer —, în timp ce propriul său director de la Observatorul din Paris, reputatul Giovanni Domenico Cassini, a respins concluzia timp de decenii, spre deosebire de Isaac Newton, care i-a recunoscut imediat valoarea.
Anul 1694

Se naște Voltaire, unul dintre marii filosofi ai Iluminismului

La 21 noiembrie 1694 s-a născut la Paris François-Marie Arouet, rămas în istorie sub numele de Voltaire, unul dintre cei mai influenți gânditori europeni ai secolului al XVIII-lea, al cărui militantism pentru libertatea de exprimare și toleranța religioasă a contribuit decisiv la răspândirea ideilor ce aveau să inspire Revoluția Franceză. Deși registrele parohiale pariziene consemnează nașterea sa pe 21 noiembrie și botezul o zi mai târziu, Voltaire însuși a susținut în corespondență că s-ar fi născut cu nouă luni mai devreme, în februarie 1694, sugerând cu ironie că ar fi fost fiul nelegitim al unui ofițer și poet, nu al notarului François Arouet, și că botezul îi fusese amânat din cauza sănătății fragile; pseudonimul „Voltaire” — explicat cel mai adesea drept o anagramă a formei latinizate Arouet l(e) j(eune) — a fost adoptat abia în 1718, imediat după ce tânărul scriitor ieșise dintr-o detenție de aproape un an în închisoarea Bastilia, unde fusese închis pentru versuri satirice la adresa regentului Franței.
Anul 1783

Primul zbor liber al omului cu un balon cu aer cald

În data de 21 noiembrie 1783, francezii Jean-François Pilâtre de Rozier și François Laurent d’Arlandes au zburat deasupra Parisului într-un balon construit de frații Montgolfier, parcurgând aproximativ nouă kilometri în 25 de minute și inaugurând epoca zborului uman liber. Regele Ludovic al XVI-lea propusese inițial ca la bord să fie urcați doi condamnați la moarte, însă profesorul de fizică și chimie Pilâtre de Rozier s-a opus vehement, refuzând ca gloria primului zbor din istorie să le revină unor infractori, și a convins curtea să îl lase să urce alături de marchizul d’Arlandes; odată ridicați de pe domeniul Château de la Muette, cei doi pionieri au fost nevoiți să stingă din mers, cu bureți uzi, scânteile din vatra cu paie și lână care aprindeau marginile anvelopei de pânză și hârtie, aterizând cu bine sub privirile unei mulțimi uimite din care făcea parte și diplomatul american Benjamin Franklin, semnatar al procesului-verbal oficial al zborului.
Anul 1789

Carolina de Nord devine al 12-lea stat al Statelor Unite

Carolina de Nord a ratificat Constituția Statelor Unite pe 21 noiembrie 1789, devenind al doisprezecelea stat al federației americane, într-o etapă importantă a procesului de consolidare a noii republici desprinse de sub dominația britanică. Cu mai bine de un an înainte, în august 1788, convenția convocată la Hillsborough refuzase categoric să aprobe documentul, invocând lipsa unor garanții explicite ale libertăților individuale în fața puterii federale; din acest motiv, Carolina de Nord nu a participat la primul scrutin prezidențial care l-a ales pe George Washington și a rămas vremelnic în afara Uniunii, acceptând ratificarea la convenția de la Fayetteville abia după ce Congresul american a trimis statelor, în septembrie 1789, un pachet de 12 amendamente constituționale (dintre care zece aveau să intre în vigoare în 1791 drept Bill of Rights).
Anul 1806

Napoleon instituie Blocada Continentală împotriva Marii Britanii

Pe data de 21 noiembrie 1806, din Berlinul ocupat, Napoleon Bonaparte a emis Decretul de la Berlin, prin care a interzis comerțul cu Marea Britanie în toate teritoriile aflate sub controlul său, o măsură destinată slăbirii economice a britanicilor, dar care a generat tensiuni majore în întreaga Europă, inclusiv în relațiile cu Rusia. Împăratul francez spera să sufoce financiar puterea maritimă pe care nu o putuse învinge pe mare după Trafalgar, însă blocada a declanșat o contrabandă uriașă pe tot continentul și l-a atras în conflicte tot mai costisitoare pentru a o impune — culminând cu dezastruoasa campanie din Rusia din 1812, după ce țarul Alexandru I a redeschis porturile comerțului neutru; embargoul a produs însă și o transformare neașteptată în agricultura europeană: lipsite de zahărul din trestie adus din coloniile britanice, Franța și statele vecine au finanțat rapid extracția industrială a zahărului din sfeclă, o industrie care a rămas definitiv pe continent.
Anul 1854

Se naște Papa Benedict al XV-lea

Născut la 21 noiembrie 1854 la Genova, Giacomo della Chiesa — devenit Papa Benedict al XV-lea în septembrie 1914 — a condus Biserica Catolică pe toată durata Primului Război Mondial, depunând eforturi diplomatice constante pentru încheierea conflictului și inițiind ample acțiuni umanitare în sprijinul victimelor. Într-o Europă cuprinsă de febra naționalismului, suveranul pontif a calificat războiul drept „un măcel inutil” (inutile strage) în nota sa de pace din 1917 și a aproape golit vistieria Vaticanului finanțând birouri de identificare a dispăruților, schimburi de prizonieri și ajutoare medicale oferite fără discriminare ambelor tabere; intervenția sa imparțială în sprijinul civililor și prizonierilor de război, inclusiv din Imperiul Otoman, a lăsat o impresie atât de puternică încât în 1921 a fost ridicată la Istanbul o statuie din bronz în onoarea sa — amplasată în curtea Catedralei St. Esprit — pe soclul căreia papa este omagiat drept „binefăcător al popoarelor, fără deosebire de naționalitate sau religie”.
Anul 1877

Thomas Edison anunță inventarea fonografului

În ziua de 21 noiembrie 1877, inventatorul american Thomas Alva Edison a anunțat realizarea fonografului, un aparat capabil să înregistreze și să reproducă sunete, care avea să transforme radical industria muzicală și modul în care oamenii ascultă muzică. Deși primele cuvinte imprimate pe cilindrul de staniol al prototipului construit la începutul lunii decembrie de mecanicul său John Kruesi au fost versurile cântecului pentru copii „Mary Had a Little Lamb”, Edison nu a intuit inițial că divertismentul muzical va fi motorul comercial al invenției: în celebrul articol publicat în 1878 în North American Review, el a așezat pe primele trei locuri ale aplicațiilor fonografului dictarea corespondenței de birou fără stenograf, cărțile vorbite pentru nevăzători și predarea elocuțiunii, abia pe poziția a patra figurând reproducerea muzicii — urmată de păstrarea ultimelor cuvinte ale membrilor familiei și de ceasurile vorbitoare.
Anul 1887

Moare Petre Ispirescu, marele culegător de basme românești

La data de 21 noiembrie 1887 (stil vechi; 3 decembrie pe stil nou, unele surse consemnând data de 27 noiembrie), s-a stins din viață la București scriitorul și folcloristul Petre Ispirescu, personalitate care a contribuit decisiv la conservarea patrimoniului popular românesc prin culegerea și publicarea unor basme celebre precum „Prâslea cel voinic și merele de aur” și „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Fiu al unui bărbier din mahalaua bucureșteană Pescăria Veche și lipsit de studii școlare înalte, Ispirescu a intrat la 14 ani ca ucenic într-o tipografie și a urcat treptat până la conducerea Imprimeriei Statului; la îndemnul lui Ion Ionescu de la Brad, a început în 1862 să tipărească în Țăranul român poveștile auzite în copilărie de la părinți și de la clienții prăvăliei tatălui său, semnându-și cu modestie volumele drept „un culegător-tipograf” — un joc de cuvinte subtil între meseria de culegător de litere de plumb și vocația de culegător de folclor.
Anul 1891

Se naște Vasile Niculescu, aviatorul Marii Uniri

Pe 21 noiembrie 1891 (stil vechi; 3 decembrie pe stil nou), la Fălticeni, s-a născut Vasile Niculescu, pilotul militar care avea să realizeze, în noiembrie 1918, zborul istoric dintre Bacău și Blaj, traversând Carpații pentru a transporta documente esențiale în pregătirea Marii Uniri de la 1 Decembrie. La 10/23 noiembrie 1918, sublocotenentul-aviator Niculescu și căpitanul Victor Precup au decolat de pe aerodromul din Bacău într-un biplan Farman F.40 neînarmat și fără cabină încălzită, sfidând gerul și curenții puternici la peste 2.000 de metri altitudine peste munții înzăpeziți, până au aterizat direct pe Câmpia Libertății din Blaj; cei doi le-au predat liderilor români din Blaj scrisorile guvernului de la Iași și ale lui Ion I.C. Brătianu destinate Consiliului Național Român Central, alături de manifeste tipărite, iar a doua zi s-au întors pe același traseu aerian cu răspunsul liderilor ardeleni care confirma convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.
Anul 1896

Petre S. Aurelian devine prim-ministru al României

Regele Carol I l-a desemnat, în data de 21 noiembrie 1896 (stil vechi; 3 decembrie pe stil nou), pe economistul și omul politic liberal Petre S. Aurelian la conducerea unui nou guvern al României, rămas în istorie drept unul dintre principalii teoreticieni ai dezvoltării industriei naționale și ai modernizării economice a țării. Format ca agronom în Franța, la celebra școală de la Grignon, și devenit ulterior președinte al Academiei Române (1901–1904), Aurelian a combătut cu argumente statistice ideea că România ar trebui să rămână o țară exclusiv agricolă, formulând încă din lucrarea Terra Nostra (1875) și din paginile revistei Economia națională programul unui protecționism vamal modern; în plin război comercial cu Austro-Ungaria după 1886, ideile sale au stat la baza legilor de încurajare a industriei autohtone care le-au permis primelor fabrici românești să reziste concurenței importurilor din Europa Centrală.
Anul 1905

Albert Einstein publică lucrarea care stă la baza formulei E = mc²

Revista științifică Annalen der Physik a publicat la 21 noiembrie 1905 lucrarea lui Albert Einstein privind relația dintre masă și energie, o descoperire fundamentală care a revoluționat fizica modernă și a permis înțelegerea proceselor prin care stelele produc energie. A patra și ultima piesă a celebrului său annus mirabilis, redactată în timpul liber de tânărul expert tehnic de la oficiul de brevete din Berna, avea doar trei pagini și punea o întrebare aparent modestă în titlu: „Depinde inerția unui corp de conținutul său de energie?”; formula celebră E = mc² nu apare însă nicăieri în acea formă în articolul din 1905, unde Einstein a notat energia radiației cu L și viteza luminii cu V, demonstrând că un corp care emite energie pierde o masă egală cu L/V² și sugerând chiar testarea ideii pe săruri de radiu — prima aluzie la energia colosală ascunsă în nucleele atomice.
Anul 1916

Britannic, nava-soră a Titanicului, se scufundă în Marea Egee

Transatlanticul britanic Britannic, nava-soră a Titanicului, transformat în navă-spital în timpul Primului Război Mondial, s-a scufundat pe 21 noiembrie 1916 în apropierea insulei grecești Kea, după ce a lovit o mină lansată de submarinul german U-73. Din cele 1.066 de persoane aflate la bord, 1.036 au supraviețuit — printre care și infirmiera Violet Jessop, care scăpase deja din naufragiul Titanicului în 1912 și se aflase și pe al treilea vas al aceleiași clase, Olympic, la coliziunea acestuia cu crucișătorul Hawke în 1911; deși Britannic fusese reproiectat după lecțiile din 1912 cu dublu înveliș lateral și pereți etanși mai înalți, gigantul s-a dus la fund în doar 55 de minute — de aproape trei ori mai repede decât Titanicul — atât din cauza numeroaselor hublouri inferioare lăsate deschise pentru aerisirea saloanelor de spital, cât și a tentativei disperate a căpitanului de a menține nava în mișcare spre țărmul insulei Kea.
Anul 1917

Are loc prima ședință a Sfatului Țării din Basarabia

La Chișinău, în ziua de 21 noiembrie 1917 (stil vechi; 4 decembrie pe stil nou), și-a început activitatea Sfatul Țării, organismul reprezentativ al populației Basarabiei condus de președintele Ion Inculeț și vicepreședintele Pantelimon Halippa, instituția care avea să voteze, la 27 martie 1918 (stil vechi), unirea Basarabiei cu România. Născut din Congresul ostășesc moldovenesc pe fondul prăbușirii Imperiului Rus și găzduit în clădirea fostului Gimnaziu nr. 3 de băieți din Chișinău, parlamentul basarabean a fost conceput de la început ca o adunare multietnică reprezentativă, alocând aproximativ 70% dintre mandate românilor și 30% minorităților locale — ucraineni, evrei, ruși, bulgari, germani, găgăuzi și polonezi; în mai puțin de cinci luni de la acea primă ședință, Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, i-a declarat independența deplină și a deschis, prin votul din primăvara lui 1918, drumul Marii Uniri.
Anul 1918

Femeile britanice obțin dreptul de a fi alese în Parlament

În data de 21 noiembrie 1918, în Marea Britanie a fost adoptată legea (Parliament (Qualification of Women) Act) care le permitea femeilor să candideze și să fie alese pentru un loc în Parlament, marcând o etapă fundamentală în istoria emancipării politice a femeilor din Europa. Unul dintre cele mai scurte acte normative din istoria parlamentară britanică a creat însă un paradox juridic izbitor: femeile puteau candida pentru Camera Comunelor de la vârsta de 21 de ani, deși legea electorală adoptată mai devreme în același an le acorda dreptul de vot abia de la 30 de ani și doar în anumite condiții de proprietate (egalitatea deplină de vot fiind obținută abia în 1928); la alegerile din decembrie 1918, singura femeie aleasă dintre cele 17 candidate a fost revoluționara irlandeză Constance Markievicz, care nu și-a ocupat niciodată locul, fiind închisă la Londra și refuzând, ca membră Sinn Féin, jurământul față de Coroană — astfel că prima femeie care a intrat efectiv în plen a fost Nancy Astor, în 1919.
Anul 1920

„Duminica însângerată” din Dublin

Pe data de 21 noiembrie 1920, capitala Irlandei a fost zguduită de violențe sângeroase între republicanii irlandezi și forțele britanice, episod rămas în istorie drept „Duminica însângerată” (Bloody Sunday) și considerat un punct de cotitură în războiul pentru independența Irlandei. Dimineața, o echipă de elită a IRA coordonată de Michael Collins a ucis 14 ofițeri, agenți de informații și membri ai forțelor britanice în atacuri coordonate din oraș; în semn de represalii, forțele britanice — inclusiv unități ale trupelor auxiliare și Black and Tans — au pătruns după-amiaza pe stadionul Croke Park în timpul unui meci de fotbal gaelic dintre Dublin și Tipperary și au tras timp de aproximativ 90 de secunde în mulțimea de spectatori, ucigând 14 civili — printre care și jucătorul Michael Hogan, al cărui nume îl poartă și astăzi una dintre tribunele arenei —, în timp ce alți trei prizonieri republicani au fost împușcați în aceeași seară la Castelul Dublin.
Anul 1932

Are loc premiera piesei „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu

Pe scena Teatrului Național din București a avut loc, la 21 noiembrie 1932, premiera celebrei comedii Titanic Vals de Tudor Mușatescu, o satiră acidă a moravurilor politice și sociale din România interbelică, devenită una dintre cele mai cunoscute și mai jucate opere ale dramaturgiei românești. Inspirat direct din campaniile electorale și din arivismul provincial observate în orașul său natal, Câmpulung Muscel, dramaturgul a construit un tablou memorabil în jurul modestului funcționar Spirache Necșulescu, împins cu forța spre politică de soția sa Dacia și de soacra Chiriachița după o moștenire neașteptată; într-una dintre cele mai savuroase răsturnări ironice ale teatrului românesc, Spirache urcă la tribună și le cere cu sinceritate alegătorilor să nu îl voteze — sinceritate care îi aduce triumfal mandatul de deputat —, în timp ce titlul piesei, împrumutat de la un vals la modă al epocii, sugera subtil o lume care dansează senin pe puntea propriilor iluzii.
Anul 1933

Ion Mihalache preia conducerea Partidului Național Țărănesc

La data de 21 noiembrie 1933, Alexandru Vaida-Voevod a demisionat din funcția de președinte al Partidului Național Țărănesc, fiind înlocuit de Ion Mihalache, lider politic care avea să devină una dintre figurile centrale ale rezistenței democratice împotriva instaurării comunismului în România. Spre deosebire de majoritatea liderilor interbelici proveniți din elitele urbane sau din vechile familii boierești, învățătorul din Topoloveni — fost ofițer decorat în Primul Război Mondial și fondator al Partidului Țărănesc în 1918 — a rămas fidel originii sale și a purtat deliberat portul popular țărănesc în Parlament și în ședințele guvernului; aceeași intransigență l-a adus în vizorul regimului comunist, care i-a înscenat arestarea de pe aerodromul Tămădău în iulie 1947 și l-a condamnat la închisoare pe viață, Mihalache refuzând orice compromis până la moartea sa din februarie 1963, la 80 de ani, în temnița de la Râmnicu Sărat.
Anul 1953

Este demascată frauda „Omului de Piltdown”

Cercetătorii britanici au demascat public, pe 21 noiembrie 1953, una dintre cele mai celebre fraude din istoria științei, demonstrând că rămășițele „Omului de Piltdown” (Eoanthropus dawsoni), prezentate timp de patru decenii drept fosile ale unui strămoș al omului modern, erau un fals realizat prin combinarea unui craniu uman medieval cu o mandibulă de urangutan. Testele chimice cu fluor și analizele microscopice ale specialiștilor de la British Museum și Oxford au dovedit că oasele fuseseră pătate artificial cu săruri de fier și crom pentru a imita patina mileniilor, iar dinții de maimuță fuseseră piliți manual pentru a reproduce uzura umană; înșelătoria din 1912 a rezistat atât de mult și pentru că măgulea orgoliul național britanic, oferind un „prim englez” cu creier mare într-o epocă în care Franța și Germania dețineau fosile celebre, și a întârziat cu decenii acceptarea autentică a fosilelor africane de Australopithecus identificate și descrise de Raymond Dart.
Anul 1963

India lansează prima sa rachetă de cercetare

De la centrul experimental Thumba a fost lansată, în ziua de 21 noiembrie 1963, prima rachetă de cercetare atmosferică din India, eveniment care a marcat începutul programului spațial indian — același program care, șase decenii mai târziu, avea să aselenizeze cu succes o sondă în apropierea polului sud al Lunii. Lansarea rachetei americane Nike-Apache, cu o încărcătură științifică franceză destinată studierii atmosferei înalte în apropierea ecuatorului geomagnetic, a pus bazele unei tradiții de ingeniozitate cu resurse minime sub conducerea fizicianului Vikram Sarabhai (din echipă făcând parte și tânărul inginer A.P.J. Abdul Kalam, viitor președinte al Indiei): în micul sat pescăresc din Kerala, episcopul local a cedat biserica St. Mary Magdalene pentru a servi drept laborator și atelier principal de asamblare, casa parohială a devenit birou administrativ, iar celebra fotografie de arhivă din acea zi surprinde conul rachetei transportat spre rampa de lansare pe portbagajul unei biciclete.
Anul 1969

Statele Unite acceptă retrocedarea insulei Okinawa către Japonia

Președintele american Richard Nixon și premierul japonez Eisaku Satō au anunțat la 21 noiembrie 1969 acordul privind revenirea insulei Okinawa sub administrație japoneză, retrocedare devenită efectivă în 1972, la 27 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Deși comunicatul comun promitea o insulă retrocedată „fără arme nucleare” și aliniată regimului de securitate din restul Japoniei, arhivele diplomatice declasificate decenii mai târziu au confirmat existența unei înțelegeri secrete care le permitea Statelor Unite să reintroducă armament nuclear în Okinawa în situații de urgență; cei 27 de ani de administrație americană au lăsat urme adânci inclusiv în viața de zi cu zi, insula continuând să circule pe partea dreaptă a șoselei încă șase ani după retrocedare, până la 30 iulie 1978, când întreaga prefectură a trecut peste noapte la traficul japonez pe stânga.
Anul 1987

Sunt inaugurate podurile de la Fetești–Cernavodă și Canalul Poarta Albă–Midia Năvodari

În data de 21 noiembrie 1987, Nicolae Ceaușescu a inaugurat ansamblul de poduri rutiere și feroviare peste Dunăre, tronsonul de autostradă Fetești–Cernavodă și ramura nordică a Canalului Dunăre–Marea Neagră (Poarta Albă–Midia Năvodari), lucrări rămase esențiale pentru infrastructura de transport a României. Ceremonia fastuoasă, prezentată de propaganda oficială drept un triumf al economiei socialiste, a avut loc la numai 6 zile după revolta muncitorilor de la Brașov din 15 noiembrie 1987 — cea mai amplă izbucnire anticomunistă dinainte de decembrie 1989, pe care regimul încerca disperat să o ascundă de opinia publică; tot în acea zi, deschiderea noului pod combinat de la Cernavodă a scos din circulația feroviară celebrul pod proiectat alături de inginerul Anghel Saligny și inaugurat în 1895, la vremea sa cel mai lung pod din Europa continentală.
Anul 1990

Este semnată Carta de la Paris pentru o Nouă Europă

România și celelalte state participante la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa au semnat, pe 21 noiembrie 1990, Carta de la Paris pentru o Nouă Europă, un document care consacra principiile democrației, drepturilor omului și cooperării internaționale și simboliza încheierea divizării continentului din perioada Războiului Rece. Acordul semnat de 34 de state — incluzând Germania proaspăt reunificată, Statele Unite, Canada și Uniunea Sovietică — a transformat o serie de conferințe diplomatice periodice într-o structură permanentă cu secretariat la Praga, centru de prevenire a conflictelor la Viena și birou pentru alegeri libere la Varșovia, punând bazele actualei OSCE; pentru București, momentul a avut o încărcătură diplomatică delicată, întrucât președintele Ion Iliescu semna angajamentele democratice europene la numai cinci luni după mineriada din iunie 1990, care izolase sever România în fața capitalelor occidentale.
Anul 1991

Este adoptată noua Constituție a României

La data de 21 noiembrie 1991, Adunarea Constituantă a adoptat prima Constituție democratică a României de după căderea regimului comunist, lege fundamentală intrată în vigoare în urma referendumului național din 8 decembrie 1991 și revizuită ulterior, în 2003, pentru aderarea la Uniunea Europeană și NATO. Aprobarea din Parlament a fost departe de unanimitate — 414 voturi pentru și 95 împotrivă — după luni de dezbateri aprinse privind forma de guvernământ (republică sau monarhie), atribuțiile președintelui și drepturile minorităților; inspirată în mare parte din arhitectura semiprezidențială a Constituției Franței din 1958, legea fundamentală din 1991 a înlocuit definitiv Constituția socialistă din 1965 și a introdus în premieră în sistemul instituțional românesc Curtea Constituțională și instituția Avocatului Poporului.
Anul 1995

Acordul de la Dayton pune capăt războiului din Bosnia

După negocieri intense desfășurate în Statele Unite, liderii Bosniei și Herțegovinei (Alija Izetbegović), Croației (Franjo Tuđman) și Republicii Federale Iugoslavia (Slobodan Milošević) au parafat pe data de 21 noiembrie 1995 acordul care a pus capăt războiului de trei ani și jumătate din Bosnia, document semnat oficial la Paris pe 14 decembrie 1995. Negociatorul-șef american Richard Holbrooke a ales intenționat baza aeriană spartană Wright-Patterson din Ohio, izolată de hoteluri de lux și de presă, pentru a-i ține pe liderii balcanici sub presiune continuă timp de 21 de zile; pentru a debloca disputele înverșunate privind coridoarele strategice și împărțirea teritorială (51% pentru Federația Bosniaco-Croată și 49% pentru Republica Srpska), delegația americană a folosit sistemul digital de cartografiere 3D PowerScene al Pentagonului, care le-a permis liderilor să „survoleze” virtual munții și văile disputate până la trasarea hărții finale.
Anul 1999

Moare Ioan Chirilă, unul dintre cei mai mari jurnaliști sportivi români

În ziua de 21 noiembrie 1999 a murit la București, la vârsta de 74 de ani, Ioan Chirilă, jurnalistul născut la Ismail, în Basarabia, care a transformat gazetăria sportivă românească într-o autentică formă de literatură, semnând aproape 30 de volume dedicate marilor performanțe și personalități ale sportului românesc și internațional. Absolvent de Drept și reporter neobosit al cotidianului Sportul, trimis special la numeroase Campionate Mondiale de fotbal și Jocuri Olimpice, Chirilă a scris volume devenite bestselleruri precum Șepcile roșii, Finala se joacă astăzi, Nadia, Lucescu și Ar fi fost prea frumos; concentrându-se pe psihologia și drama umană din spatele tabelei de marcaj, stilul său viu a spart limbajul de lemn al presei comuniste și i-a adus cititori fideli chiar și dintre cei care nu urmăreau în mod obișnuit competițiile sportive, numele său fiind purtat ulterior de cele mai prestigioase premii de presă sportivă din România.
Anul 2000

Moare Emil Zátopek, legenda atletismului mondial

La 21 noiembrie 2000 (consemnat în unele surse internaționale pe 22 noiembrie), s-a stins din viață la Praga, la vârsta de 78 de ani, atletul cehoslovac Emil Zátopek, supranumit „Locomotiva umană” și câștigător a patru medalii olimpice de aur; la Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952, el a realizat o performanță rămasă unică în istoria atletismului, impunându-se în probele de 5.000 de metri, 10.000 de metri și maraton — cu record olimpic în toate trei — deși nu mai alergase niciodată într-o cursă de maraton. Coincidența de la Helsinki a fost dublată de un episod remarcabil în familie: exact în ziua în care Zátopek cucerea aurul la 5.000 de metri (24 iulie 1952), soția sa, Dana Zátopková — născută în aceeași zi cu el, 19 septembrie 1922 — câștiga medalia olimpică de aur la aruncarea suliței; idol național în Cehoslovacia, Zátopek și-a plătit scump curajul civic în 1968, când a susținut deschis Primăvara de la Praga, fiind exclus din partid, degradat din armată și trimis ani de zile la munci fizice grele, înainte de a fi reabilitat după căderea comunismului.
Anul 2002

România primește invitația oficială de aderare la NATO

În cadrul summitului NATO de la Praga, România a primit pe 21 noiembrie 2002 invitația oficială de a începe negocierile de aderare, alături de alte șase state europene (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia), decizie care a marcat o reorientare geopolitică fundamentală și a culminat cu intrarea efectivă în Alianță la 29 martie 2004. Invitația a făcut parte din cel mai amplu val de extindere din istoria NATO și a pus capăt celor cinci ani de reforme intense care urmaseră decepției de la summitul de la Madrid din 1997, când România rămăsese pe dinafară; două zile mai târziu, pe 23 noiembrie 2002, președintele american George W. Bush a sosit la București, iar în timpul discursului său rostit sub o ploaie torențială în Piața Revoluției a apărut pe cer un curcubeu devenit simbolul vizual al momentului.
Anul 2013

Începe Euromaidanul din Ucraina

În seara zilei de 21 noiembrie 2013, mii de ucraineni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva deciziei autorităților de a suspenda pregătirile pentru semnarea acordului de asociere cu Uniunea Europeană, declanșând mișcarea Euromaidan care avea să ducă la înlăturarea președintelui Viktor Ianukovici și să schimbe profund echilibrul geopolitic din vecinătatea României. Valul care a redesenat harta politică a Europei de Est a pornit dintr-o scurtă postare pe Facebook a jurnalistului ucrainean de origine afgană Mustafa Nayyem, care îi chema pe locuitorii Kievului în Piața Independenței la ora 22:30 cu „umbrele, ceai, cafea, voie bună și prieteni”; în prima noapte au răspuns apelului abia în jur de o mie de oameni, însă intervenția brutală a trupelor speciale Berkut împotriva studenților, nouă zile mai târziu, a scos sute de mii de cetățeni în stradă și a transformat protestul într-o revoluție de masă.
Anul 2017

Robert Mugabe demisionează după 37 de ani la conducerea statului Zimbabwe

După 37 de ani la conducerea statului Zimbabwe, Robert Mugabe a demisionat în data de 21 noiembrie 2017, sub presiunea armatei și a propriului partid, ZANU-PF, marcând sfârșitul unei epoci dominate de autoritarism, represiune politică și grave crize economice. La 93 de ani, Mugabe era cel mai vârstnic șef de stat în funcție din lume, iar căderea sa a fost declanșată chiar de propria manevră politică din urmă cu două săptămâni: demiterea vicepreședintelui Emmerson Mnangagwa pentru a-i netezi drumul spre succesiune soției sale, Grace Mugabe; gestul a determinat armata să intervină fără vărsare de sânge și să îl plaseze în arest la domiciliu, iar Parlamentul din Harare a suspendat procedura de destituire chiar în clipa în care a fost citită scrisoarea de demisie a fostului lider, deschizându-i calea spre putere tocmai lui Mnangagwa.
Anul 2022

Capsula Orion a NASA survolează Luna

În cadrul misiunii Artemis I, capsula Orion a NASA, fără echipaj uman, a survolat Luna pe 21 noiembrie 2022, trecând la aproximativ 130 de kilometri de suprafața acesteia într-un pas esențial pentru pregătirea revenirii astronauților pe satelitul natural al Pământului. Deși la bord nu s-au aflat oameni, cabina nu a fost goală: scaunul comandantului a fost ocupat de un manechin echipat cu senzori de radiații, botezat Commander Moonikin Campos în onoarea inginerului NASA Arturo Campos — cel care contribuise decisiv la salvarea echipajului Apollo 13 în 1970 —, însoțit de două manechine suplimentare (Helga și Zohar) și de două mascote cu rol de indicatori de microgravitație, Snoopy și oaia Shaun, simbolizând parteneriatul dintre NASA și Agenția Spațială Europeană; în timpul manevrei din spatele feței nevăzute a Lunii, Orion a rămas fără legătură radio cu Pământul timp de 34 de minute, exact în momentul critic al aprinderii motorului principal pentru intrarea pe orbita lunară.
Jocurile DescopeririCuvinte · logică · quizPune-ți curiozitatea la încercare.Vezi jocurile