Cu particule minuscule și un câmp magnetic aplicat din exterior, o echipă internațională de cercetători a reușit să stimuleze regiuni aflate adânc în creier fără electrozi implantați permanent. La șoareci cu simptome asemănătoare bolii Parkinson, metoda a ameliorat semnificativ problemele de mișcare și ar putea deschide calea spre un tratament mai puțin invaziv al bolii.

tratament Parkinson fără electrozi
Particule magnetice minuscule au contribuit la remedierea problemelor motorii similare celor din boala Parkinson la șoareci, dând speranțe pentru o viitoare alternativă la implanturile cerebrale invazive

Pentru asta, într-o zonă țintă a creierului sunt injectate nanoplachete magnetice special concepute. Sub acțiunea unui câmp magnetic extern, particulele generează forțe minuscule, care activează celulele nervoase din jur. Stimularea cerebrală convențională se bazează pe electrozi implantați chirurgical, în timp ce noua abordare acționează asupra creierului prin forțe mecanice declanșate magnetic.

Studiul a fost publicat în revista Advanced Science și este semnat de cercetători de la Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg (FAU), RWTH Aachen și de la universitățile din Maastricht (Olanda) și Leuven (Belgia).

Stimularea clasică: electrozi implantați adânc în creier

Boala Parkinson se instalează pe măsură ce celulele din creier care produc dopamină se degradează treptat. Dopamina este un mesager chimic cu rol vital în controlul mișcării. Când nivelul ei scade, comunicarea din circuitele motorii ale creierului se dereglează, ceea ce contribuie la apariția tremurului și a altor dificultăți motorii.

La unii pacienți, stimularea cerebrală profundă poate ajuta la controlul acestor simptome. Tratamentul folosește un dispozitiv numit stimulator cerebral, implantat sub claviculă și conectat la electrozi plasați adânc în creier. Electrozii trimit impulsuri electrice către o regiune numită nucleul subtalamic (prescurtat STN) și contribuie astfel la modificarea activității anormale din circuitele care controlează mișcarea.

Ameliorarea poate fi substanțială, dar tratamentul presupune o intervenție chirurgicală. „Procedura este relativ complexă și nu are întotdeauna succes. Asta îi descurajează pe mulți pacienți cu Parkinson, iar nu toți sunt candidați potriviți pentru un astfel de stimulator“, a explicat prof. dr. Danijela Gregurec, membră a echipei de cercetare, de la Departamentul de Chimie și Farmacie al FAU.

Cercetătorii cred că stimularea magnetică ar putea oferi, în cele din urmă, o alternativă, care le-ar permite medicilor să influențeze aceleași structuri din adâncul creierului fără să lase acolo electrozi.

Particulele nu trimit curent, ci apasă pe neuroni

Noua tehnologie profită de faptul că anumite celule nervoase pot simți presiunea fizică și forțele mecanice. „Folosim nanoparticule magnetice pe care le implantăm în creier. Au o formă specială și o structură magnetică și au fost create pentru a transforma câmpurile magnetice în forțe mecanice minuscule“, a explicat Gregurec.

În loc să trimită impulsuri electrice direct în creier, tehnica se bazează pe particule care, atunci când se aplică un câmp magnetic, produc mișcări fizice extrem de mici. „Metoda tradițională stabilește o conexiune electrică cu creierul. Noi, în schimb, folosim mecanosenzorii naturali ai neuronilor ca să influențăm regiuni aflate adânc în creier“, a adăugat cercetătoarea.

Concret, particulele modifică ușor forma membranei celulelor nervoase din apropiere. Efectul seamănă cu cel al unui deget care apasă pe un balon umflat și lasă pe suprafața lui o mică adâncitură, doar că totul se petrece la scară microscopică.

Această ușoară deformare deschide în membrana celulei canale specializate, care reacționează la presiunea mecanică. Odată deschise, canalele lasă să intre în neuroni particule încărcate electric, numite ioni. Activitatea electrică a celulelor nervoase se schimbă, iar astfel circuitele vizate din creier pot fi stimulate.

La șoareci, un efect apropiat de cel așteptat de la un stimulator cerebral

Ca să afle dacă tehnologia ar putea ameliora simptomele bolii Parkinson, echipa a făcut experimente pe șoareci cu leziuni la aceleași tipuri de celule nervoase producătoare de dopamină pe care boala le afectează la oameni. Din cauza leziunilor, animalele aveau dificultăți de mișcare asemănătoare celor ale pacienților cu Parkinson.

„Împreună cu partenerii noștri din Maastricht, am injectat nanoparticule magnetice dezvoltate aici, la FAU, în nucleul subtalamic al animalelor. E chiar regiunea din creier care reprezintă și o țintă importantă pentru stimularea cerebrală profundă convențională în boala Parkinson“, a precizat Gregurec.

Pentru a ajunge cu particulele în locul dorit, cercetătorii au folosit tehnici precise de injectare stereotactică. Metoda se bazează pe coordonate tridimensionale, calculate riguros, care ghidează instrumentele spre anumite structuri din creier. Poziționarea conta foarte mult, pentru că tratamentul trebuia să acționeze exact asupra circuitelor neuronale implicate în mișcare.

După ce particulele au ajuns la locul lor, cercetătorii au aplicat un câmp magnetic extern. Rezultatele au fost încurajatoare: problemele de mișcare ale șoarecilor s-au ameliorat semnificativ. „Efectul este aproximativ cel la care ne-am fi așteptat după implantarea unui stimulator cerebral“, a spus Gregurec.

Descoperirile sugerează că nanoparticulele magnetice ar putea oferi o altă cale de a obține o parte din beneficiile stimulării cerebrale profunde convenționale, fără electrozi implantați permanent.

Un alt rezultat încurajator privește felul în care creierul a reacționat în timp la particulele implantate. Nanoparticulele au rămas la locul lor pe toată perioada de observație, care a durat câteva luni. Cercetătorii nu au găsit semne de inflamație, un indiciu că particulele au fost bine tolerate pe durata experimentelor.

Ideile pentru viitor: particule aduse prin sânge și o bentiță magnetică

Particulele au trebuit totuși injectate direct în creier, iar Gregurec și colegii ei caută acum modalități prin care procedura să devină și mai puțin invazivă.

O posibilitate ar fi particule care să poată fi injectate în sânge și să ajungă apoi în creier, trecând de bariera hematoencefalică. În mod normal, această barieră de protecție împiedică multe dintre substanțele din sânge să pătrundă în țesutul cerebral. O cale de a duce particulele dincolo de ea ar putea face inutile injecțiile direct în creier.

Cercetătorii explorează și posibilitatea unor dispozitive portabile compacte, capabile să genereze câmpurile magnetice necesare stimulării. O variantă ar fi o bentiță pe care pacienții să și-o poată pune singuri, ceea ce ar putea face tratamentul mai comod și mai ușor de adaptat.

Aceste idei sunt însă abia la început, iar cercetătorii estimează că vor mai fi necesari câțiva ani de dezvoltare până când tehnologia va putea fi luată în calcul pentru uz clinic. „Cu toate acestea, suntem convinși că noua metodă are un potențial enorm. Nu numai că este considerabil mai simplă și mai ieftină decât un stimulator cerebral convențional, dar este probabil și mai flexibilă. Reglând parametrii câmpului magnetic, am putea controla nanoparticulele cu mai multă precizie“, a declarat prof. dr. Gregurec.

Dincolo de posibilele aplicații medicale, tehnologia ar putea deveni și un instrument valoros pentru știință. Pentru că le permite cercetătorilor să stimuleze celulele nervoase prin forțe mecanice controlate atent, oferă o nouă modalitate de a studia felul în care schimbările fizice de la nivelul celulelor influențează activitatea creierului.

Totul pornește de la faptul că anumiți neuroni reacționează la presiune: o apăsare minusculă, comandată magnetic, ar putea aduce o parte din beneficiile pe care le oferă astăzi electrozii. Pentru pacienți, asta ar însemna, cândva, stimulare fără electrozi lăsați permanent în creier și fără dispozitivul de sub claviculă: particulele ar fi activate din afara capului, eventual de o bentiță pe care să și-o poată pune singuri. Rezultatul obținut la șoareci e un pas promițător spre noi abordări ale bolii Parkinson și ale stimulării cerebrale. Deocamdată însă, efectul a fost demonstrat doar pe animale, iar particulele trebuie încă injectate direct în creier.

Detalii despre studiuRemote Magnetomechanical Neuromodulation Uncovers Therapeutic Mechanisms for Alleviating Parkinsonian Symptoms in Freely Moving MiceAnouk Wolters; Lorenzo Signorelli; Christian Herff et al.·Advanced Science, 2026

Merită să știe și alții asta?
Votează dacă ți-a plăcut articolul.
Jocurile DescopeririCuvinte · logică · quizPune-ți curiozitatea la încercare.Vezi jocurile