Pe străzile Bucureștiului patrulau trupe înarmate ale Miliției. Clădirile guvernamentale și fabricile erau păzite. Muncitorii fuseseră consemnați la locurile lor de muncă pe timpul zilei. Granițele țării erau închise pentru majoritatea vizitatorilor. În birourile CIA, analiștii tocmai schimbau tonul unei evaluări pe care, cu doar 24 de ore mai devreme, o redactaseră complet altfel. Era raportul CIA din 20 decembrie 1989 — un Procedura legală prin care documentele guvernamentale sau militare de maximă importanță sunt scoase de sub regimul de secret de stat și făcute publice, adesea abia după zeci de ani pentru a proteja sursele. după trei decenii, care arată cum, în mai puțin de 24 de ore, analiza americană a pivotat de la presiune externă la prăbușire dinăuntru.
Era 20 decembrie 1989. În aceeași zi, Nicolae Ceaușescu se întorcea dintr-o vizită în Iran și hotăra convocarea mitingului de susținere care avea să se transforme, peste mai puțin de două zile, în protestul final. Citit astăzi, raportul nu este doar un document istoric: este o radiografie a momentului în care un regim aparent solid intră, văzut de afară, în zona de prăbușire previzibilă.
Vizita în Iran fusese programată cu 3 luni înainte, când Timișoara încă tăcea. În Teheran, Ceaușescu fusese primit de președintele Președintele Iranului la acel moment. L-a primit pe Ceaușescu cu onoruri de stat pe 18-20 decembrie, încheind acorduri comerciale chiar în timp ce la Timișoara se trăgea. După căderea lui Ceaușescu, decizia de a-l găzdui a declanșat un uriaș scandal politic la Teheran. și se întâlnise cu Ali Khamenei — devenit Lider Suprem al Iranului. Depusese o coroană la mormântul lui Fostul Lider Suprem al Iranului, cel care a instaurat republica islamică, decedat cu doar câteva luni înainte, în iunie 1989. Vizita lui Ceaușescu avea loc într-un Iran izolat și slăbit, aflat în plină tranziție a puterii după moartea acestuia. Dar gazda iraniană, încălcând uzanțele diplomatice, îi ceruse explicații directe despre Timișoara. Ceaușescu respinsese informațiile drept „știri false”. La aeroport, în clipa plecării, 30 de ambasadori acreditați la Teheran refuzaseră să se prezinte la protocolul de adio. Era ultima sa ieșire din țară.
Ziua dinainte: presiunea internațională ca singură pârghie
Pe 19 decembrie 1989, CIA aprecia că pentru a-l împinge pe președintele României Socialiste să cedeze conducerea era încă nevoie de presiune internațională. Așa cum a arătat un material anterior pe aceeași temă, cele două țări considerate atunci a avea influența necesară pentru a declanșa proteste internaționale erau URSS și Ungaria.
În raportul ajuns pe birourile oficialilor americani pe 20 decembrie 1989, americanii își nuanțau mult poziția.
Ce este un raport NID și de ce contează
NID — National Intelligence Daily — sunt cele mai complete rapoarte ale serviciilor secrete americane către conducătorii lor. Au fost vehiculul principal de analiză curentă al CIA în anii Războiului Rece, distribuit zilnic președintelui Statelor Unite și unui cerc restrâns de oficiali — chintesența a ceea ce comunitatea de informații americană considera că merită știut în acel moment. O serie din aceste documente au fost declasificate de CIA cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la încheierea Războiului Rece.
Raportul din 20 decembrie 1989 ajungea pe biroul președintelui George H.W. Bush la doar 17 zile după întâlnirea cu Mihail Gorbaciov de la Malta — momentul considerat astăzi drept marcajul simbolic al sfârșitului Războiului Rece. Washingtonul tocmai recalibra harta Europei. România era ultima piesă neclară. Astfel poate fi citit, propoziție cu propoziție, ce vedeau analiștii în zilele în care regimul se prăbușea.
Raportul din 20 decembrie 1989, textul integral
„Extinderea tulburărilor
Luptele de stradă din Timișoara și informații privind extinderea în alte orașe par a fi cea mai serioasă amenințare la regimul Ceaușescu. (fragment rămas secret n.n.) Estimările pierderilor sunt de la unu la 2.000, cele mai multe fiind între 250 și 400. (fragment rămas secret n.n.)
Informații neconfirmate vorbesc despre revolte minore în alte orașe, incluzând Arad, Oradea, Sibiu, Brașov și Curtici. (fragment rămas secret n.n.) studenții din București și-au declarat solidaritatea cu protestatarii și gărzi ale poliției au fost postate la Universitate. (fragment rămas secret n.n.) trupe înarmate ale miliției patrulau ieri pe străzile Bucureștiului și păzeau clădirile guvernamentale, fabricile și cei mai mulți români au fost consemnați la locurilor lor de muncă pe timpul zilei. (fragment rămas secret n.n.)
Mari părți din țară sunt sub legea marțială și măsurile de securitate sunt severe peste tot. Granițele sunt închise pentru majoritatea vizitatorilor. (fragment rămas secret n.n.) Între timp, președintele Ceaușescu este așteptat să revină astăzi sau mâine dintr-o vizită în Iran.
Comentarii: dacă violențele persistă sau se întind și în alte orașe, elemente cheie din forțele de securitate și militare vor forța cel mai probabil o alianță cu oficialii nemulțumiți din partidul comunist și vor acționa împotriva lui Ceaușescu și a familiei sale.
Chiar dacă regimul va stăpâni și suprima revoltele, pierderile presupuse vor mări gradul de izolare (al lui Ceaușescu n.n.) și presiunea asupra sa."
Ce strângea raportul într-o singură pagină
Pentru a vedea greutatea documentului, merită grupate datele factuale pe care le condensa CIA în acel briefing:
- Frontul deschis: luptele de stradă din Timișoara, identificate drept „cea mai serioasă amenințare” la regimul Ceaușescu;
- Pierderi: o plajă largă, de la 1 la 2.000, cu cele mai multe estimări între 250 și 400 de vieți;
- Răspândire geografică: revolte minore neconfirmate în Arad, Oradea, Sibiu, Brașov și Curtici;
- București: solidaritate declarată a studenților, gărzi de poliție la Universitate, miliție înarmată patrulând, clădiri guvernamentale și fabrici păzite, populație consemnată la locurile de muncă;
- Stare de excepție: mari părți din țară sub Măsură extremă de forță prin care guvernul suspendă legile civile obișnuite. Controlul străzilor, justiția și menținerea ordinii trec direct sub comanda armatei, limitând sever libertățile populației. măsuri de securitate severe peste tot, granițe închise pentru majoritatea vizitatorilor;
- Mișcările liderului: Ceaușescu așteptat să revină din Iran „astăzi sau mâine”.
Cifrele acelea — „de la 1 la 2.000, cel mai probabil 250-400 de vieți” — spun astăzi mai mult despre haosul informațional al momentului decât despre realitatea de la sol. Bilanțul oficial al întregii Revoluții, stabilit ulterior de Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, este de 1.166 morți, în întreaga țară, pe toată durata evenimentelor — dintre care doar aproximativ 160 până la fuga lui Ceaușescu pe 22 decembrie. La Timișoara, în zilele anterioare raportului CIA, fuseseră confirmate sub 70 de victime. Estimarea analiștilor americani din 20 decembrie depășea, deci, cu un ordin de mărime, cifrele reale ale momentului.
Ce s-a schimbat între raportul CIA din 19 și cel din 20 decembrie
Diferența-cheie față de raportul din 19 decembrie 1989 nu stă în descrierea evenimentelor, ci în secțiunea „Comentarii”. Acolo, analiștii formulau o predicție concretă despre ce urma să se rupă în interiorul regimului.
Privit retrospectiv, comentariul are o precizie tulburătoare. Compoziția pe care o descria — forțe de securitate și militare reformiste în alianță cu oficiali nemulțumiți din partidul comunist — este, aproape literal, formula politică din care avea să se nască peste 48 de ore Frontul Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu și sprijinit de generali precum Victor Stănculescu și Nicolae Militaru. CIA nu anticipa o revoluție de stradă pură. Anticipa, în spatele revoltei, o lovitură de palat.
Doi vectori, expliciți în text:
- dacă violențele continuă, „elemente cheie din forțele de securitate și militare” vor face cel mai probabil alianță cu oficiali nemulțumiți din partidul comunist și vor acționa împotriva lui Ceaușescu și a familiei sale;
- chiar și într-un scenariu de suprimare reușită a revoltelor, izolarea lui Ceaușescu și presiunea asupra sa cresc.
Cu o zi mai devreme, scenariul de cădere depindea încă de Moscova și Budapesta. În raportul din 20 decembrie 1989, mecanismul prăbușirii se mutase în interior.
Bucla închisă
De aici și încadrarea aparent paradoxală a raportului: pe 20 decembrie 1989, Ceaușescu mai putea încă scăpa. Dar marja se îngustase rapid. Tabloul aceluiași București cu miliție înarmată, fabrici păzite și populație consemnată — descris ca proiecție de forță — era văzut, la Washington, drept simptom: o presiune fără supapă, care fie spărgea regimul prin interior, fie îl izola complet, chiar și în victorie.
Mitingul convocat de Nicolae Ceaușescu pentru a-și demonstra controlul avea să confirme, în mai puțin de 48 de ore, prima ramură a predicției. Iar raportul CIA din 20 decembrie 1989 a rămas, declasificat, dovada că prăbușirea unui regim poate fi vizibilă din exterior cu zile întregi înainte ca cei din interior să o accepte. Iar între strângerea de mână cu Khamenei la Teheran și plutonul de la Târgoviște aveau să treacă mai puțin de 8 zile.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
16 mumii și un câine, într-o singură cameră funerară folosită aproape 700 de ani
De ce interviul acordat de prințesa Diana pentru BBC în 1995 a șocat lumea
Soții Cohen au predat URSS-ului schema bombei atomice și au mai rămas liberi 10 ani. Cum au reușit?
23 august 1944, ziua haotică în care destinul României s-a decis într-o singură audiență: „Intru ca om paşnic şi sunt tratat ca un criminal?”
