Document desecretizat din ’89: după Ceaușescu, cine? Favoritul CIA era deja mort în condiții suspecte când raportul a ajuns la Casa Albă

În dimineața de 22 decembrie 1989, o mapă strict secretă ajungea pe biroul președintelui american George H.W. Bush. Era o radiografie la cald a unui regim în colaps. Documentul indica inclusiv un nume favorit pentru a prelua iminent puterea la București. Analiza intelligence-ului era rece și metodica, cu o singură eroare oarbă: la ora 9:30, ora României – exact când președintele SUA probabil citea raportul – ofițerul indicat ca succesor potențial zăcea deja împușcat. Aceste documente desecretizate de CIA despre Revoluția din 1989 oferă astăzi o perspectivă unică asupra modului în care intelligence-ul american a calculat greșit viteza de prăbușire a dictaturii.

Anatomia unui colaps monitorizat de la Washington

Pentru a înțelege exact ce se afla în acel document – al patrulea din seria celor desecretizate de CIA cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la căderea regimurilor comuniste din Europa de Est – cronologia zilelor de dinainte este vitală. Miza analizării acestor arhive este înțelegerea unei discrepanțe istorice majore: deși Washingtonul a monitorizat precis fisurile regimului comunist, haosul sângeros din București a depășit orice predicție oficială de la Casa Albă.

Pe 20 decembrie 1989, seara, Nicolae Ceaușescu, întors de urgență din Iran din cauza situației explozive de la Timișoara, susține un discurs la TVR. Prost sfătuit, dictează convocarea unui miting pentru a doua zi, 21 decembrie 1989, care trebuia să demonstreze sprijinul popular. Manevra se destramă în direct. Mulțimea adusă în piață se întoarce împotriva lui. Se ridică celebra baricadă de la Universitate și începe represiunea sângeroasă în București.

Evenimentele sunt captate în National Intelligence Daily (NID), raportul zilnic de analiză trimis oficialilor americani și președintelui. Aceste documente sunt chintesența informațiilor culese de absolut toate serviciile americane.

Raportul tulburător din 22 decembrie 1989 – catalogat oficial NID ROMANIA SITUATION R[15743438] – se bazează pe informațiile interceptate pe 21 decembrie și în dimineața zilei următoare, până la ora 9:30.

Iată cum arăta telegrama dezastrului ceaușist pe biroul lui George H.W. Bush:

„Regimul lui Ceaușescu se apropie repede de momentul când va ceda și Ambasada SUA a ordonat evacuarea personalului auxiliar Un miting regizat pro-regim s-a transformat într-o demonstrație violentă anti-Ceaușescu, de aproximativ 20.000 de persoane, sunt cel puțin 13 morți confirmate. (…) 5.000 de protestatari adunați la Hotelul International (se referă la Intercontinental n.n.) au fost atacați de forțele de securitate la miezul nopții. (fragment rămas secret n.n.) câteva grupuri de rebeli în alte zone din București. (fragment rămas secret n.n.) forțele guvernamentale au deschis ieri focul și în Arad și Cluj. (fragment secret n.n.) În ciuda stării de necesitate declarată la Timișoara, un număr fără precedent de demonstranți – se spune că aproape 100.000 – și-au cerut dreptul de a își îngropa morții. (…) intelectuali și lucrători din Timișoara au format Comitetul pentru Socialism Democratic (probabil agenții se referă la Frontul Democratic Român, înființat pe 20 decembrie 1989, la Timișoara n.n.) care a cerut izgonirea întregului guvern. Premierul Dăscălescu a mers la Timișoara ca să se discute cu o delegație a acestui grup.”

Ce conțineau rapoartele CIA din 1989 despre loialitatea Securității?

CIA trebuia să estimeze punctul de ruptură al aparatului represiv. Fragmentul care urmează analizează posibilitatea trădării lui Ceaușescu de către forțele de ordine. Este o trecere în revistă extrem de amănunțită a aparatului de stat (trupele de Securitate, Armata, Miliția, Gărzile Patriotice), o performanță remarcabilă venită din partea spionajului unei țări aflate într-un conflict de aproape 44 de ani cu România.

„Încrederea în forțele de securitate (…) unele trupe din Timișoara s-au alăturat protestatarilor și (…) milițieni neînarmați au împărțit pâine civililor. (…) executarea militarilor care nu au respectat ordinul de a trage în demonstranți (…) Comentariu: Este puțin probabil ca forțele de securitate să reziste mai mult de câteva zile la acest nivel de acțiuni. Regimul va continua, totuși, să se bazeze mai mult pe forțele de securitate decât pe militari pentru a învinge revoltele. Mult urâta Securitate este mai bine echipată și are o miză mai mare în menținerea regimului. Armata obișnuită este formată în cea mai mare parte din recruți care probabil s-ar sustrage dacă ar fi chemați să folosească mai mult timp forța împotriva concetățenilor români.”

Pionii externi și mișcarea economică fatală

Pentru analiștii americani, ca și în NID-ul din 19 decembrie, principalele presiuni diplomatice relevante nu veneau din Vest, ci din proximitate: reacțiile URSS și ale Ungariei dictau ritmul izolării internaționale.

„Zaykov, membru al Politburo (Biroul Politic n.n.) a somat ieri conducerea să nu folosească forța și să deschidă un dialog cu propriul popor. Reprezentantul sovietic la CSCE (actuala OSCE n.n.) a solicitat României să recitească acordul de la Helsinki, dar s-a oprit înainte de a condamna regimul. Ungaria a cerut președintelui Consiliului de Securitate al ONU să convoace o întâlnire pentru a discuta situația. Ea (Ungaria n.n.) și-a anulat Tratatul de Prietenie și Cooperare cu Bucureștiul. Ministrul de Externe Horn a anunțat, totuși, că Budapesta nu va rupe relațiile diplomatice cu România. Comentariu: Ungaria își concentrează eforturile pentru a orchestra o condamnare internațională a regimului Ceaușescu, prin care crede că va influența evenimentele. Este puțin probabil ca Budapesta să facă pași spre o intervenție militară, deși ea va monitoriza atent mișcările trupelor românești. Presiunea pentru măsuri mai severe va crește, dacă violențele se vor răspândi și mai mult și Budapesta va fi silită să rupă relațiile.”

Pe plan intern, CIA anticipase exact efectul de bumerang al panicii dictatorului:

„Următoarele mișcări Deși Ceaușescu va încerca să domolească revoltele oferind diferite concesii economice, soluția sa va fi să folosească forța în continuare pentru a menține puterea. Deja guvernul a dat creșteri minime la salarii și alocații și se spune că magazinele au fost aprovizionate cu produse care altfel lipseau. Aceste concesii probabil vor înfuria și mai mult mulțimea. (…)”

„After Ceaușescu, who?” - Lista scurtă a puterii

Ultima și cea mai importantă sarcină a ofițerului de analiză era să îi ofere președintelui Bush variantele de viitor. Cine preia România?

„After Ceaușescu, who? / Cine, după Ceaușescu? Continuarea revoltelor – în special în București – va pune probabil în mișcare militarii sau conducerea Partidului Comunist pentru a depune eforturi pentru răsturnarea lui Ceaușescu. Sunt puține figuri politice identificabile în România care ar putea culege resturile dacă ar fi demis Ceaușescu. Posibilii succesori includ figuri militare cum ar fi ministrul Apărării Vasile Milea sau civili, cum ar fi secretarul pe probleme internaționale Constantin Olteanu, fostul consilier al lui Ceaușescu, Ion Iliescu, și fostul ministru de Externe Ștefan Andrei.”

Numele de pe această listă nu au apărut din neant. Ion Iliescu și Constantin Olteanu se aflau de peste trei ani în vizorul american ca posibili succesori. Prezența acestor nume demonstrează că administrația SUA nu anticipa neapărat o revoluție populară, ci mai degrabă o tranziție internă de putere, o lovitură de palat sprijinită tacit de aripa reformatoare a aparatului comunist. Într-un alt document din aprilie 1986, aceștia erau cotați ca variante pe care Moscova condusă de Mihail Gorbaciov le-ar fi acceptat. Olteanu, fost ministru al Apărării, fusese marginalizat tocmai pentru contactele sale cu Pentagonul, chiar dacă acestea fuseseră intermediate cu acordul lui Nicolae Ceaușescu.

Cât despre prezența lui Ștefan Andrei în raportul CIA, marginalizarea sa în aparatul ceaușist avea un resort pur personal: antipatia pe care i-o purta Elena Ceaușescu, generată de refuzul acestuia de a divorța de actrița Violeta Andrei pentru a se căsători cu fiica dictatorilor, Zoia Ceaușescu.

Generalul Vasile Milea, potențial lider al țării

Primul vizat în estimarea americanilor era generalul Vasile Milea. Însă pe 22 decembrie 1989, la ora 9:30 dimineața – momentul exact în care raportul NID intra în sistem – ministrul Apărării urma să fie găsit împușcat în biroul său din sediul Comitetului Central, conform versiunii oficiale, prin sinucidere.

Realitatea din teren era însă mult mai dramatică decât rapoartele de la Washington. Presat de Ceaușescu să ordone armatei să tragă în plin, Milea a refuzat, afirmând că nu găsește un asemenea ordin în regulamentele militare. S-a împușcat în zona inimii cu arma unui subofițer, dar nu a murit pe loc, dându-și ultima suflare la Spitalul Elias. Când dictatorul a anunțat la televiziune că „trădătorul Milea s-a sinucis”, efectul a fost catastrofal pentru regim: ofițerii au crezut că ministrul lor a fost asasinat la ordin și au întors armele împotriva lui Ceaușescu.

Aceasta este suprema ironie a istoriei care a scăpat analiștilor CIA în dimineața de 22 decembrie 1989. Raportul american miza pe generalul Milea ca pol de stabilitate post-Ceaușescu, ignorând că tocmai sacrificiul său va pulveriza orice șansă a unei tranziții controlate. În timp ce George H.W. Bush îi citea numele ca viitor lider al României, sângele lui Milea declanșa, de fapt, victoria Revoluției.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU