La fiecare opt diagnostice de cancer consemnate în lume, unul nu pornește de la erori genetice spontane, ci de la o infecție comună cu un virus, o bacterie sau un parazit. Concluzia unei ample analize globale indică faptul că una dintre cele mai eficiente căi de a reduce povara oncologică nu depinde doar de tratamente avansate, ci de prevenirea din timp a unor agenți patogeni pe care medicina îi poate deja controla.
Analiza a fost publicată pe 28 septembrie 2026 în jurnalul științific The Lancet Oncology. Cercetătorii au evaluat impactul global al celor 12 agenți patogeni care provoacă cancer și estimează că infecțiile au generat în 2024 aproximativ 2,3 milioane de cazuri noi. Asta înseamnă în jur de 12% din totalul cazurilor de cancer diagnosticate în acel an.
Studiul subliniază că o mare parte dintre cazurile de cancer ar putea fi evitate dacă infecțiile care le stau la bază ar fi prevenite, a transmis dr. Prashant Mathur, care nu a participat la studiu. Mathur conduce Centrul Național pentru Informatică și Cercetare în domeniul Bolilor din India.
„Dacă se adaugă și alți factori de risc, precum fumatul, consumul de alcool, alimentația necorespunzătoare, lipsa activității fizice și poluarea mediului, se estimează că aproximativ 50–60% din totalul cazurilor de cancer din India pot fi evitate”, a afirmat el. Studii anterioare sugerează că cifrele sunt asemănătoare și la scară globală.
Patru vinovați pentru 92% dintre cancerele de origine infecțioasă
Cercetătorii au pornit de la GLOBOCAN, baza de date a Observatorului Global al Cancerului. Aceasta reunește date din diverse registre de cancer și estimează că în 2024 au fost diagnosticate aproximativ 20 de milioane de cazuri noi.
Echipa a combinat aceste informații cu alte date publicate despre prevalența diferitelor infecții la persoanele cu anumite tipuri de cancer. Așa a putut estima câte cazuri pot fi puse pe seama fiecărei infecții.
Analiza s-a concentrat pe 12 agenți patogeni asociați cu cancerul. Printre ei se află virusul papiloma uman (HPV), virusurile hepatitei B și C, HIV și virusul Epstein-Barr (EBV), cel care provoacă mononucleoza. Repartiția a arătat că doar patru dintre ei au fost responsabili pentru aproximativ 92% din cancerele provocate de infecții.
Pe primul loc se află o bacterie, Helicobacter pylori, care infectează tractul gastrointestinal. Ea a fost responsabilă pentru 760.000 de cazuri, în principal de cancer gastric.
Ceilalți trei sunt virusuri. HPV a stat la originea a 750.000 de cazuri, printre care cancere de col uterin, de penis, de gât și ale cavității bucale. Virusul hepatitei B, care afectează ficatul, a provocat 360.000 de cazuri, iar EBV, 260.000. (Se știe că EBV crește riscul de cancer de gât, de anumite tipuri de limfoame și de cancer de stomac)
Cumulat, primii doi patogeni din clasament — Helicobacter pylori și HPV — generează singuri peste 1,5 milioane de îmbolnăviri anual, reprezentând aproape două treimi din întreaga povară infecțioasă. În majoritatea acestor cazuri, mecanismul oncogen nu este instantaneu: agenții patogeni întrețin inflamații cronice timp de decenii sau își integrează propriul material genetic în ADN-ul gazdei, sabotând treptat barierele care țin sub control multiplicarea celulară.
Vaccinurile există, dar ajung la prea puțini
Pe fundalul unei poveri atât de mari, golurile din prevenție ies cu atât mai mult în evidență. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în 2024 doar 31% dintre adolescentele eligibile din întreaga lume au primit cel puțin o doză de vaccin împotriva HPV, cu mult sub ținta de 90%. În țările care au atins o acoperire mai mare, protecția oferită de vaccin este remarcabilă.
„Am ajuns acum la un reper extrem de important: cancerul de col uterin începe să dispară în țările care au atins rapid rate de vaccinare de peste 80%”, a declarat pentru Live Science, într-un e-mail, dr. Rebecca Perkins, medic obstetrician-ginecolog la Facultatea de Medicină a Universității Tufts, care nu a participat la studiu. „Cercetările din Australia, Anglia și Finlanda au arătat că nu există cazuri de cancer sau decese legate de HPV în rândul tinerilor adulți care au fost vaccinați până la vârsta de 13 ani”, a adăugat ea.
Aceste succese sunt însă concentrate în țările bogate. Noul studiu a constatat că țările cu venituri mici și medii suportă 77% din povara globală a cancerelor provocate de infecții. De exemplu, aproximativ 81% dintre cancerele legate de HPV au apărut în aceste țări.
Perkins a subliniat că o schemă de vaccinare anti-HPV cu o singură doză, în locul celei standard cu două doze și folosind aceleași vaccinuri, ar putea ușura campaniile de vaccinare în masă la nivel mondial. Ar reduce costurile și ar elimina nevoia de a urmări pacienții pentru controale ulterioare. Abordarea cu o singură doză a fost susținută de studii clinice recente.
În SUA, progresele au fost inegale de la un stat la altul: unele state au rate ridicate de vaccinare, altele rămân în urmă. Unul dintre obstacole este convingerea unor părinți sau îngrijitori că vaccinurile sunt inutile sau că copiii lor sunt prea mici ca să le primească.
„Cea mai mare idee greșită a familiilor este că vaccinul împotriva HPV nu e necesar sau că poate să mai aștepte. Realitatea e că nu poți vaccina prea devreme, ci doar prea târziu”, a remarcat Perkins.
Și împotriva hepatitei B există un vaccin extrem de eficient. Autoritățile sanitare recomandă ca prima doză să le fie administrată copiilor cât mai curând după naștere. O decizie recentă a Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA de a renunța la recomandarea vaccinării universale la naștere a stârnit însă îngrijorarea specialiștilor, care avertizează că măsura ar putea inversa progresele și ar putea readuce o creștere a infecțiilor hepatice și a cazurilor de cancer asociate.
EBV și Helicobacter pylori: când vaccinul lipsește sau virusul persistă o viață
În cazul HPV și al hepatitei B, problema este ca vaccinurile existente să fie folosite pe scară largă. Pentru EBV, în schimb, nu există încă un vaccin aprobat.
„Cel mai mare obstacol a fost complexitatea virusului. Spre deosebire de multe alte virusuri, care folosesc doar una sau două proteine virale ca să pătrundă în celule, EBV folosește mai multe proteine… și se ascunde în interiorul celulelor pe toată durata vieții noastre”, a declarat Claire Shannon-Lowe, virologă specializată în tumori la Universitatea din Birmingham, din Marea Britanie, care nu a participat la studiu.
Infecțiile cu virusul Epstein-Barr sunt, în plus, extrem de frecvente: până la 95% dintre oameni sunt infectați până la vârsta adultă. Majoritatea celor infectați nu dezvoltă un cancer asociat, dar virusul rămâne unul dintre factorii majori ai poverii globale a cancerului.
EBV a fost asociat și cu mai multe boli autoimune, iar asta ar putea da un impuls dezvoltării unui vaccin, a sugerat Shannon-Lowe. „Datorită impulsului crescut generat de asocierea EBV cu scleroza multiplă și lupusul, s-ar putea să avem în sfârșit în vedere un potențial vaccin care nu doar ar putea preveni infecția cu virusul, ci ar putea ajuta și la tratarea cancerelor asociate cu EBV”, a spus ea.
În ceea ce privește H. pylori, cercetătorii urmăresc între timp o altă abordare: testarea și tratarea infecției la nivelul întregii populații, pentru a contribui la prevenirea cancerului gastric. Dezvoltarea vaccinurilor rămâne un domeniu care are nevoie de investiții suplimentare.
Diferența dintre costul administrării unor antibiotice sau al unui vaccin și cheltuielile colosale pe care le presupune un tratament oncologic avansat evidențiază o altă miză majoră: cea financiară. Pentru Mathur, concluzia este că prevenirea cancerului are sens din punct de vedere economic. „Studiile au demonstrat clar că, pe termen lung, randamentul investiției în prevenirea cancerului este mult mai mare decât cel al tratamentului. Componenta de prevenție trebuie consolidată pentru a obține beneficii pe termen lung”, a afirmat el.
Unghiurile moarte ale statisticii: de ce amploarea reală ar putea fi subestimată
Amploarea reală a cancerelor legate de infecții ar putea fi chiar mai mare decât sugerează studiul. Unele dintre registrele folosite în noua cercetare acoperă doar aproximativ 19% din populația globală și doar 2% din populația Africii. Aceste unghiuri moarte arată că proporția reală a bolii este cel mai probabil subestimată. Pentru o optime dintre cazurile de cancer diagnosticate la nivel mondial, salvarea nu depinde de descoperirea unei noi molecule în laborator, ci de extinderea unor instrumente pe care medicina le are deja la îndemână: vaccinul potrivit, la momentul potrivit.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Oamenii de știință au descoperit dovezi care indică două origini ale vieții pe Pământ
Unde se duc, de fapt, fotonii când se stinge lumina?
„Bazinele morții” de pe fundul oceanului ar putea ține cheia originii vieții pe Pământ și, poate, chiar dincolo de el
Romanii au cucerit Balcanii, dar aproape nimeni nu venea din Roma. ADN-ul dezvăluie cine popula de fapt teritoriul strămoșilor noștri
