Vitamina B12 a corectat problemele de dezvoltare provocate la viermi de o mutație genetică care, la oameni, este asociată cu o boală rară. Afecțiunea, numită sindromul Verheij, duce la întârzieri în dezvoltare, creștere deficitară și statură mică. Rezultatul, neașteptat chiar și pentru cercetători, ar putea ajuta la înțelegerea afecțiunilor genetice rare și, eventual, la tratarea lor.

În centrul descoperirii se află un proces celular numit splicare a ARN-ului, care participă la pregătirea instrucțiunilor genetice după care celulele produc proteine. În timpul splicării, din ARN-ul mesager se elimină porțiunile inutile, iar secțiunile rămase se îmbină în ordinea corectă. Când procesul nu decurge cum trebuie, poate perturba funcții esențiale ale celulei și poate contribui la tulburări grave de dezvoltare.
Sindromul Verheij este una dintre afecțiunile pe care le pot provoca mutațiile din genele responsabile de splicare. Ca să înțeleagă mai bine urmările unor astfel de modificări genetice, cercetătorii au urmărit, într-un model de laborator, efectul unei mutații asemănătoare asupra creșterii și metabolismului.
La viermi, vitamina B12 a corectat defectele de dezvoltare
Totul a pornit de la experimente pe C. elegans, un vierme rotund minuscul, folosit des în cercetarea biologică. Inițial, cercetătorii căutau gene încă necunoscute care influențează durata de viață. Pe parcurs, au început să examineze o mutație dintr-o genă implicată în splicarea ARN-ului, al cărei corespondent la om este asociat cu sindromul Verheij.
Viermii cu această mutație au dezvoltat probleme care seamănă cu trăsături importante ale bolii la om: creșterea lor a încetinit considerabil și au rămas mai mici decât e normal.
Ca să afle de ce, cercetătorii au făcut analize genetice și au studiat metabolismul viermilor. Au descoperit că mutația perturba anumite căi metabolice care depind de vitamina B12 și care sunt esențiale pentru o creștere sănătoasă și pentru activitatea normală a celulelor.
Au verificat apoi dacă o doză suplimentară de vitamina B12 ar putea contracara aceste modificări. Rezultatul a fost remarcabil: tratamentul a readus la normal procesele metabolice afectate și a corectat anomaliile de dezvoltare asociate cu mutația.
„Am fost surprinși să constatăm că o modificare într-un proces fundamental de prelucrare a ARN-ului a avut un efect atât de specific asupra metabolismului dependent de vitamina B12. Și mai interesant a fost că am reușit să corectăm în mare măsură consecințele acestei modificări în modelul pe viermi, cu ajutorul vitaminei B12”, a declarat Jonathan Kölschbach, autor al studiului.
Modificări asemănătoare și la oameni
Pentru a vedea dacă descoperirile ar putea fi valabile și pentru oameni, cercetătorii au analizat seturi de date publice provenite din celule umane. Au strâns, de asemenea, probe de sânge de la pacienți diagnosticați cu sindromul Verheij, în colaborare cu Hormos Dafsari, neuropediatru la Spitalul Universitar din Köln.
Analizele au scos la iveală dovezi ale unor modificări metabolice similare la oameni, ceea ce sugerează că aceleași căi legate de vitamina B12, perturbate la viermi, ar putea juca un rol și în sindromul Verheij.
„Studiul nostru este un bun exemplu pentru felul în care cercetarea fundamentală pe organisme model poate aduce perspective noi asupra bolilor umane. O întrebare biologică de bază poate duce astfel la o abordare nouă, care ar putea deveni relevantă din punct de vedere medical pe termen lung”, a declarat Adam Antebi, director la Institutul Max Planck pentru Biologia Îmbătrânirii și autor principal al studiului.
Unele boli genetice rare ar putea ține mai mult de metabolism decât se credea
Studiul descrie, la viermi, un lanț de cauze: o defecțiune în felul în care celulele își pregătesc instrucțiunile genetice dereglează tocmai partea metabolismului care depinde de vitamina B12, iar asta frânează creșterea. La viermii purtători ai mutației, vitamina a corectat în mare măsură aceste efecte.
Descoperirea ridică și o posibilitate mai amplă. În bolile cauzate de erori de splicare, problemele de metabolism ar putea avea un rol mai mare decât au recunoscut până acum oamenii de știință. Înțelegerea acestor legături i-ar putea ajuta pe cercetători să găsească noi strategii de tratament, care s-ar putea extinde dincolo de sindromul Verheij, la alte boli genetice rare.
Rezultatele sunt promițătoare, dar cercetătorii nu au stabilit încă dacă suplimentarea cu vitamina B12 poate ameliora simptomele persoanelor cu sindromul Verheij. Vor fi necesare noi studii pentru a afla dacă beneficiile observate la viermi se pot transforma într-un tratament pentru pacienți.



