Balcanii au dat Imperiului Roman 26 de împărați. Unul dintre ei, Constantin cel Mare, a mutat capitala statului în estul peninsulei, atunci când a întemeiat Constantinopolul. Genomurile celor care au trăit în regiune în epoca imperială descriu însă un tablou neașteptat: populația nu seamănă deloc cu cea a unei provincii colonizate din Italia, iar în ADN-ul analizat nu există nicio urmă a vreunei amprente lăsate de migranții italici.
Radiografia primului mileniu: 146 de genomuri la frontiera Dunării
Concluzia vine dintr-un studiu multidisciplinar apărut în revista Cell, care reface istoria genomică a Peninsulei Balcanice în primul mileniu al erei noastre. Pentru regiune, acel interval a adus transformări demografice profunde, însoțite de schimbări culturale și lingvistice. Cercetătorii au recuperat și au analizat genomuri întregi de la 146 de oameni din Antichitate, scoși la lumină în special pe teritoriul Serbiei și al Croației.
Peste o treime dintre ei provin din Viminacium, un sit arheologic de mari dimensiuni aflat pe frontiera militară romană, în Serbia de azi. Orașul antic, situat lângă actualul Kostolac, a fost capitala provinciei Moesia Superior. Echipa a comparat apoi aceste date cu informațiile genetice disponibile din restul Balcanilor și din regiunile vecine.
Rezultatele pun în lumină caracterul cosmopolit al frontierei romane și efectele de lungă durată ale migrațiilor care au însoțit destrămarea autorității Romei, printre care și venirea unor grupuri vorbitoare de limbi slave. Amploarea acestui ultim val a fost considerabilă: potrivit comunicatului Universității din Oklahoma, din decembrie 2023, amprenta genetică slavă explică între 30 și 60% din ascendența popoarelor balcanice actuale și se regăsește inclusiv acolo unde nu se vorbesc limbi slave, precum România și Grecia. ADN-ul extras din situri arată că populațiile balcanice, separate astăzi de granițele statelor naționale, au fost modelate de aceleași procese demografice.
Kyle Harper, istoric specializat în lumea romană antică la Universitatea din Oklahoma și coautor al lucrării, vede în această metodă o piesă care lipsea din reconstituirea trecutului: „Arheogenetica este o completare indispensabilă a dovezilor arheologice și istorice. O imagine nouă și mult mai bogată apare atunci când sintetizăm izvoarele scrise, vestigiile arheologice — cum ar fi inventarul funerar și scheletele umane — alături de genomurile antice”.
Imperiul se popula dinspre Răsărit
După cucerire, Roma a făcut din acest ținut de margine un punct de întâlnire al drumurilor, iar de aici aveau să se ridice, cu timpul, cei 26 de împărați. În perioada stăpânirii romane, spun datele genetice, oameni de origine anatoliană au contribuit în proporție însemnată la populația Balcanilor, iar urma lor s-a păstrat pe termen lung. O cercetare anterioară descrisese aceeași schimbare de ascendență în megaorașul Roma, nucleul de la care pornise imperiul. Autorii consideră remarcabil că fenomenul se repetă și la periferia statului.
Absența oricărui semnal genetic al migranților din Italia a fost, potrivit relatării publicate de platforma de știri științifice EurekAlert, o surpriză aparte a studiului. Íñigo Olalde, cercetător Ikerbasque la Universitatea din Țara Bascilor și unul dintre autorii principali, rezumă constatarea: „În perioada imperială, detectăm în Balcani un aflux masiv de ascendență anatoliană, și nu populații coborâte din familiile italice”.
Nou-veniții s-au amestecat cu localnicii. „Acești anatolieni erau intens integrați în societatea locală. La Viminacium, de exemplu, există un sarcofag excepțional de bogat în care găsim un bărbat de origine locală și o femeie de origine anatoliană îngropați împreună”, explică Olalde. Descrierea universității americane detaliază inventarul mormântului: doi cercei de aur, o oglindă și o broșă de argint, alături de 151 de mărgele de aur.
De la Nil la Dunăre: adolescentul venit din afara imperiului
Pe lângă valul anatolian, cercetătorii au identificat deplasări rare, pe distanțe uriașe. Un exemplu remarcabil este cel al unui adolescent a cărui semnătură genetică indică regiunea Sudanului de astăzi — o călătorie de peste 3.500 de kilometri din Africa subsahariană până la frontiera dunăreană. Analiza izotopilor chimici fixați în smalțul dinților a demonstrat că hrana din copilăria sa, specifică bazinului Nilului, era complet diferită de dieta tuturor celorlalți indivizi îngropați la Viminacium.
Băiatul a murit în secolul al II-lea d.Hr. A fost înmormântat cu o lampă cu ulei decorată cu un vultur, motiv iconografic legat de Jupiter, una dintre divinitățile de prim rang ale romanilor.
Identitatea lui socială rămâne necunoscută, recunoaște Carles Lalueza-Fox, cercetător principal la Institutul de Biologie Evolutivă și director al Muzeului de Științe Naturale din Barcelona: „Nu știm dacă a fost soldat, sclav sau negustor, dar datele arheogenetice din mormântul său arată că și-a petrecut primii ani de viață în regiunea Sudanului de astăzi, dincolo de hotarele Imperiului. A urmat apoi o călătorie lungă, încheiată odată cu moartea sa la Viminacium, pe granița nordică a lumii romane”.
„Barbarii” trăiau în imperiu înainte de căderea lui
Din secolul al III-lea, în Balcani apar oameni cu ascendență amestecată, provenită din Europa de Nord și din stepa pontică. Prezența lor precedă cu mult prăbușirea definitivă a controlului imperial roman.
Studiul antropologic al craniilor a arătat că unele dintre ele fuseseră deformate artificial. Practica era specifică anumitor populații din stepe, inclusiv grupurilor pe care autorii antici le numeau „huni”. Rezultatele indică faptul că oameni veniți de peste Dunăre au fost absorbiți în societatea balcanică cu secole înainte ca imperiul să cadă.
Romani fără strămoși în Italia
La frontiera dunăreană, identitatea romană nu a depins de genele coloniștilor din Italia, ci de puterea de atracție a unui model cultural care a integrat destine de la Nil până în stepele asiatice. Lampa cu vulturul lui Jupiter, așezată în mormântul adolescentului din Sudan, arată că la Viminacium puteai trăi și muri sub ocrotirea zeilor Romei fără să fi avut vreun strămoș pe colinele Italiei.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Ilse Koch, una dintre cele mai sinistre femei ale regimului Hitler: de la Buchenwald la închisoarea pe viață
Benjamin Fondane, poetul ieșean gazat la Auschwitz după ce a refuzat să iasă din lagăr fără sora sa
Execuția macabră a Mariei, regina Scoției, și lovitura ratată a călăului
Ultimele cuvinte pierdute: misterul Expediției Franklin din 1845 și cea mai mare catastrofă din istoria polară
