Legătura dintre Arsenie Boca şi principesa Ileana a României: cum a marcat-o duhovnicul pe tânăra fiică a regelui Ferdinand

Departe de România, principesa Ileana, cea mai mică dintre fiicele regelui Ferdinand și ale reginei Maria, a scris despre o mănăstire ascunsă în pădure, cu o biserică albă care se oglindea într-un lac de munte. În România, scria ea, i s-a deschis pentru prima oară înțelesul unei rugăciuni pe care o citise și o auzise de multe ori, iar în acea mănăstire a cunoscut un călugăr care practica „rugăciunea inimii”. Mănăstirea are un nume în carte, Sâmbăta, pe când călugărul nu este numit nicăieri.

În „Trăiesc din nou”, volumul ei de memorii apărut la editura Humanitas în 2010, ea povestește: „Am citit adesea Rugăciunea lui Iisus în cărţi de rugăciuni şi am auzit-o în biserică, dar ochii mi s-au deschis pentru întâia dată acum câţiva ani, în România. Acolo, în micuţa mănăstire Sâmbăta, ascunsă în inima codrului întunecat, în bisericuţa albă ce se oglindea în lacul montan ca de cleştar, am întâlnit un călugăr ce practica «rugăciunea inimii». Pace şi linişte profundă domneau în Sâmbăta acelor timpuri; era un loc al tihnei şi al tăriei; mă rog Domnului să fi rămas aşa. De când am fost ultima oară la Sâmbăta, paşii m-au purtat departe, dar, în tot acest timp, Rugăciunea lui Iisus a stat tainic în inima mea, asemeni unui dar preţios”.

Întâlnirea descrisă în carte este cea dintre principesă și părintele Arsenie Boca. Legătura dintre ei ar fi fost foarte apropiată, iar în 1947, când exilul principesei nu începuse încă, el îi era duhovnic. În anii 1940, după alte mărturii, se bucura de multă prețuire din partea familiei regale a României. Un episod povestit de călugărul însuși le privește pe două femei din familia mareșalului Ion Antonescu: soția lui, Maria, și mama lui, Chiriachița (Lița), pe care le-ar fi sprijinit după execuția acestuia.

Între castelul Bran și mănăstirea Sâmbăta de Sus

Principesa purta și numele de Habsbourg, prin căsătoria din 1931 cu arhiducele Anton de Austria. Castelul Bran i-a fost reședință în anii 1940, aceiași ani pe care ieromonahul Arsenie Boca i-a petrecut la mănăstirea Sâmbăta de Sus. Vara lui 1947 o aduce în vizită la mănăstirea unde slujea el.

Cele mai multe amănunte despre relația lor provin din declarațiile pe care Arsenie Boca le-a dat anchetatorilor în 1955, păstrate astăzi în Arhivele CNSAS. Vizitele au mers în ambele sensuri, după cum le descria călugărul la interogatoriu: „Vreau să precizez că domniţa Ileana a fost de mai multe ori la mănăstirea Sîmbăta de Sus, cum la fel am fost şi eu de mai multe ori la ea la castelul Bran, unde stăteam o săptămână, două săptămâni şi chiar mai puţin de o săptămână”.

Tot în 1947, castelul l-a primit ca invitat de onoare, scriu unii istorici. Oamenii din sat veneau să-l asculte în bisericuța de lemn aflată lângă castel, unde, săptămâni la rând, a predicat aproape în fiecare zi. Principesa înființase la Bran spitalul pentru răniți „Inima Reginei”, de unde venea o parte dintre ascultători.

În declarația din 1955, călugărul își amintea cum se desfășurau zilele de la Bran: „La Bran ţineam predici cu caracter religios în faţa domniţei Ileana şi a unor doamne care compuneau anturajul său… La predicile ţinute de mine mai veneau surorile din spital, medici şi farmacişti… Alte preocupări pe care le aveam la castelul Bran, în afară de predici, tălmăceam anumite părţi din Scriptură şi răspundeam la diferite întrebări care mi se puneau în legătură cu credinţa. Am făcut o slujbă împreună cu preotul din Bran, Lascu, la aşezarea pietrei fundamentale a capelei din curtea spitalului de la Bran”.

Documentele anchetei din 1955 mai consemnează o cunoștință făcută la castel: regina Elena, mama regelui Mihai. Anchetatorilor, călugărul le-a spus că au vorbit numai despre sănătatea reginei. Cu principesa Ileana, apropierea era de alt ordin, mult mai strânsă.

O vizită în casa familiei Antonescu

De mai multe ori în 1947, principesa a plecat la București cu călugărul alături, iar el locuia atunci în casa ei din Băneasa. Și aceste detalii provin din declarația din 1955. Într-una dintre aceste șederi, cei doi au vizitat-o pe Maria Antonescu, văduva mareșalului, în casa căreia au găsit-o și pe Chiriachița (Lița) Antonescu, născută Baranga, mama lui Ion Antonescu. Arsenie Boca și-o amintea bătrână și bolnavă, cu durerea încă vie după fiul executat la 1 iunie 1946.

Despre discuția de atunci, duhovnicul a relatat: „În discuţiile care s-au creat acolo, ştiu că Maria se plângea că o duce greu, că este părăsită de toţi cunoscuţii ei şi nu are cu ce se întreţine, iar mama lui Ion Antonescu spunea că nu se poate împăca în conştiinţa ei: «Cum Dumnezeu a dat posibilitatea acestora să-i omoare fiul?» I-am recomandat să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, pentru că El ştie ce face şi i-am indicat ca duhovnic pe preotul Gala Galaction, despre care nu ştiu dacă a fost sau nu”. Gala Galaction, preotul pe care i l-a recomandat, era în același timp unul dintre scriitorii cunoscuți ai epocii.

Suferința provocată de condamnarea fiului ar fi împins-o pe mama mareșalului la o încercare de sinucidere: și-ar fi tăiat venele, după relatarea unor istorici. Îndemnul duhovnicului, „să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu”, avea tocmai acest motiv.

Plecarea principesei și scrisoarea de la Sâmbăta

Începutul lui 1948 marchează, după istorici, sfârșitul prieteniei, iar în același an principesa a fost obligată să plece în exil. Înainte să părăsească țara, ea i-a lăsat un mesaj scris, pe care el l-a descris la interogatoriul din 1955: „Când ea a plecat din România, mi-a lăsat o scrisoare în care îmi scria că îmi mulţumeşte, întrucât am fost o lumină în viaţa ei. Această scrisoare mi-a fost adusă de Maria Ciolac. Scrisoarea poate fi găsită la mănăstirea Sâmbăta de Sus, împreună cu mai multe cărţi care sunt ascunse sub streaşina casei de oaspeţi a mitropolitului, la locul indicat de mine în schiţa pe care am făcut-o”.

Călugărul văzut prin ochii noului regim

Pentru noul regim instalat la București, prietenia călugărului cu principesa reprezenta o amenințare, la fel ca mulțimile de pelerini care urcau la mănăstire sau veneau la slujbele lui. Autoritățile se temeau că de aici ar putea porni revolte. Unii istorici arată că legătura strânsă cu Ileana s-a numărat printre chestiunile cercetate în ancheta împotriva lui.

O notă predată Securității în 1965 de informatorul „Florică”, un om care îi fusese cândva apropiat, descrie cum era privit călugărul la curtea regală: „La Sâmbăta de Sus a avut o activitate religoasă deosebită, ţinând predici la credincioşii care cercetau mănăstirea în număr destul de mare. Datorită acestui fapt s-a creat în jurul lui Arsenie Boca un curent deosebit spunându-se că el face minuni, că este înainte văzător în fapte. Faima lui era cunoscută în toată ţara şi ajunsese să fie apreciat chiar şi la fostul palat regal, de mama fostului rege Mihai. El a fost de mai multe ori la fostul palat dimpreună cu fosta stareţă Veronica Gurău de la T. Vladimirescu. Din cauza atmosferei exagerate care se făcuse în jurul persoanei lui Arsenie Boca, el a fost mutat de la Sâmbăta la mănăstirea Prislop, ca preot şi duhovnic la mănăstirea de călugăriţe”.

Documentul, aflat tot în Arhivele CNSAS, a fost publicat de istoricii George Enache și Adrian Nicolae Petcu în volumul „Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România”. Mutarea la Prislop pomenită de informator a avut loc în noiembrie 1948, la decizia mitropolitului Nicolae Bălan.

Maica Alexandra și numele care lipsește din carte

Exilul a dus-o pe Ileana în Statele Unite. În 1967, fosta principesă devenea maica Alexandra și întemeia la Ellwood City, în Pennsylvania, mănăstirea ortodoxă „Schimbarea la Față”.

Când și-a scris amintirile, a păstrat lacul și biserica albă de la Sâmbăta, însă numele lui Arsenie Boca nu apare nicăieri în paginile ei. O posibilă explicație a acestei absențe ar fi grija ei de a-l ocroti. Ce a lăsat ea nespus în carte a rămas consemnat în altă parte: în declarațiile pe care călugărul le-a dat anchetatorilor, unde săptămânile de la Bran și scrisoarea ascunsă sub streașina de la Sâmbăta poartă numele amândurora.

Maica Alexandra și numele care lipsește din carte

Exilul a dus-o pe Ileana în Statele Unite. În 1967, fosta principesă devenea maica Alexandra și întemeia la Ellwood City, în Pennsylvania, mănăstirea ortodoxă „Schimbarea la Față”.

Când și-a scris amintirile, a păstrat lacul și biserica albă de la Sâmbăta, însă numele lui Arsenie Boca nu apare nicăieri în paginile ei. O posibilă explicație a acestei absențe ar fi grija ei de a-l ocroti.

Ce lipsește din carte se găsește în dosarul anchetei. Acolo, Arsenie Boca vorbește despre săptămânile de la Bran și redă în cuvintele lui scrisoarea pe care principesa i-o lăsase la plecare, cu mulțumirea că fusese „o lumină în viaţa ei”. Scrisoarea însăși, le-a spus el anchetatorilor, putea fi găsită sub streașina casei de oaspeți de la Sâmbăta, în mănăstirea pentru care principesa se ruga, de departe, să fi rămas la fel.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU