O echipă de cercetători a analizat 131 de cranii de pisică de la situl egiptean antic Beni Hasan. Rezultatele sugerează că animalele pe care vechii egipteni le asociau cu zeița Bastet erau adesea ținute în condiții precare și ucise violent. 14 dintre cranii prezintă leziuni provocate intenționat. Unele dintre răni se vindecaseră, semn că animalele fuseseră maltratate încă din timpul vieții.

Necropolele animalelor din Egipt
Nu toate necropolele egiptene erau destinate oamenilor. Unele erau rezervate animalelor, mai ales pisicilor: cimitirele de la Bubastis, în estul Deltei Nilului, Bubasteionul din nordul Saqqarei și Speos Artemidos, lângă Beni Hasan, dar și altele, la Giza și în Oaza Dakhla. Egiptenii vedeau în pisică întruchiparea pământească a lui Bastet, zeița felină.
Pisicile destinate mumificării ca ofrande votive nu erau însă neapărat tratate cu blândețe. Echipa care a analizat craniile, condusă de zooarheologul Wim Van Neer de la Institutul Regal Belgian de Științe Naturale, și-a propus să afle cum trăiau de fapt aceste pisici înainte de a muri.
Soarta mumiilor de animale
Cu mult înainte de acest studiu, mumiile de animale trecuseră prin multe. Arheologii de altădată le ignorau de obicei și preferau mumiile umane, adesea expuse la petreceri de dezvelire cu aer de spectacol. Unele mumii de animale erau folosite ca balast pe navele care se întorceau acasă după o expediție. Altele erau transformate în pulbere pentru medicamente de proveniență îndoielnică, arse drept combustibil sau măcinate și folosite ca îngrășământ.
În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, unele mumii au fost dezvelite pentru ca scheletele să poată fi folosite în studiile despre fauna Egiptului. Multe cranii obținute astfel se află și astăzi în muzee din Egipt și din străinătate. Echipa lui Van Neer a examinat o astfel de colecție: 131 de cranii de feline mici, excepțional de bine conservate, provenite de la Beni Hassan și păstrate acum la Muzeul de Istorie Naturală din Viena.
În studiul publicat în revista Journal of Archaeological Science, autorii notează: „S-a urmărit și prezența patologiilor și a urmelor de pe cranii, care ar putea oferi informații despre condițiile în care erau ținute pisicile și despre cauza morții lor”. Pe lângă analiza izotopilor de carbon și azot, menită să determine dieta animalelor, cercetătorii au înregistrat „anomalii dentare, tulburări infecțioase sau metabolice și traume”.
Ce arată craniile despre viața pisicilor
Majoritatea craniilor au aparținut unor pisici domestice (Felis catus); câteva provin de la pisici de junglă (Felis chaus). Multe animale suferiseră de boli ale gingiilor și de infecții. Pe unele cranii se văd urme de înțepături și fracturi care ar putea indica lupte între pisici.
În lipsa unor documente antice care să descrie cum erau ținute pisicile, cercetătorii au dedus că animalele stăteau probabil în incinte aglomerate. Asta ar putea explica atât luptele, cât și atacurile pisicilor de junglă asupra celor domestice.
Pisicile de junglă erau capturate în mlaștini sau de-a lungul Nilului, iar semnăturile lor izotopice diferă clar de ale pisicilor domestice, ceea ce sugerează că e puțin probabil să fi fost crescute în captivitate. Totuși, 6 dintre cele 7 cranii de pisică de junglă prezintă afecțiuni asemănătoare cu ale rudelor lor domestice. În marea lor majoritate, pisicile erau adulte.
Cum au murit pisicile
Felul în care au murit pisicile este și mai tulburător. Dovezile sugerează că au fost ucise deliberat, ca să devină ofrande pentru zeița Bastet.
Leziunile de pe cele 14 cranii provin din lovituri cu un obiect contondent sau ascuțit. Pe un craniu, urmele sunt compatibile cu o armă ascuțită din metal, iar în cazul altora se crede că rănile au fost provocate de un instrument greu din lemn. Semnele de vindecare arată că unele lovituri fuseseră date cu destul timp înainte de moarte.
„Fracturile craniene au fost cea mai frecventă cauză a morții, iar dovezile de strangulare au apărut mai rar”, scriu cercetătorii.
Datarea craniilor
Nouă dintre cranii au fost datate cu radiocarbon. Unul provine din a Treia Perioadă Intermediară, iar celelalte 8, din intervalul 380–40 î.e.n., adică de la sfârșitul Perioadei Târzii până în epoca ptolemaică.
Cele mai vechi dovezi clare ale prezenței pisicilor domestice în Egipt datează din Imperiul Mijlociu. Cererea de pisici mumificate pentru ofrande a atins însă apogeul în Perioada Târzie și în epoca ptolemaică, adică în perioada din care provin opt dintre cele nouă cranii datate.
Animal sacru și ofrandă
Pentru egipteni, pisica era întruchiparea pământească a zeiței Bastet, dar și o ofrandă votivă. Niciun document antic nu descrie cum erau ținute aceste animale, iar craniile de la Beni Hassan completează acest gol. Ele sugerează că statutul sacru nu le garanta pisicilor un tratament blând și că multe au fost ucise în mod deliberat, tocmai ca să poată fi oferite zeiței.


