De ce se taie porcul de Crăciun? Obiceiul se practica și pe vremea dacilor și a romanilor

De ce se taie porcul de Crăciun? Sacrificarea porcului în preajma Crăciunului este, poate, cel mai autentic obicei românesc. La prima vedere, am putea spune că este un obicei teribil și chiar grotesc, însă tăierea porcului este privită ca un lucru absolut normal din puct de vedere al tradițiilor românești. Dar de ce s-a păstrat această tradiție și care este originea sa?

Din generație în generație, românii au respectat acest ritual, care are loc, de obicei, pe 20 decembrie, de Ignat. Este un exemplu clar al modului în care o practică păgână s-a suprapus peste o sărbătoare creștină.

De ce se taie porcul de Crăciun

În calendarul ortodox, pe 20 decembrie este prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, patriarh al Bisericii Antiohiei și ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Numele sărbătorii – Ignat – ar putea avea legătură cu termenul latin ignis (foc), iar ritualul sacrificiului și trecerea porcului prin flacără întăresc această asociere.^[sursa]

Cu toate acestea, obiceiul nu are o semnificație religioasă propriu-zisă. Mai degrabă, tăierea porcului înainte de Crăciun își are originea în necesitatea de a asigura provizii bogate pentru masa de sărbători.

Totodată, tradiția amintește de vechile jertfe de animale practicate de egipteni, greci și romani la momentele de tranziție dintre ani sau anotimpuri. Așadar, obiceiul, deși păstrat în contextul sărbătorilor de iarnă, are rădăcini mult mai vechi, care merg dincolo de spațiul creștin.

Și dacii tăiau porcii

Vechii daci considerau că sacrificarea porcului era legată de divinitatea întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstițiul de iarnă.

Nici romanii nu se abăteau de la acest ritual: în timpul Saturnaliilor, sărbătorite între 17 și 30 decembrie, aceștia sacrificau porci și ofereau carnea Zeului Saturn.

Tradiții legate de sacrificarea porcului

🔹 Se spune că porcul care nu este tăiat până la Ignat nu se mai îngrașă, pentru că în acea noapte „își visează cuțitul”.
🔹 O altă credință populară avertizează că, dacă porcul nu este sacrificat la timp, îl va mânca lupul în cocină;
🔹„Pomana porcului” – după sacrificare, o parte din carne este prăjită și împărțită celor prezenți. Aceasta este considerată un moment de sărbătoare și comuniune;
🔹 O vorbă din bătrâni spune că „cine nu are porc gras de Crăciun și cuțit în vremea pepenilor nu a cunoscut fericirea”;
🔹 Afumatul slăninii în Joia Mare – tradiția spune că slănina pusă la afumat în Joia Mare dinaintea Paștelui va fi cea mai gustoasă și se va păstra cel mai bine;
🔹 Desenul crucii pe fruntea porcului – în unele regiuni, înainte de sacrificare, porcului i se face semnul crucii pe frunte, uneori cu cuțitul, alteori cu făină sau sare, pentru a alunga răul și a aduce belșug casei.

În ce țări se mai taie porcul?

Tradiția sacrificării porcului nu este specifică doar României. Ea se păstrează și în multe alte țări europene, precum Armenia, Bulgaria, Croația, Cehia, Macedonia, Georgia, Polonia, Rusia, Slovacia, Slovenia, Grecia, Ungaria și Serbia.

Obiceiul impune ca animalul să fie sacrificat la finalul toamnei sau începutul iernii. Alegerea acestui moment are explicații practice: frigul ajută la conservarea naturală a cărnii, iar iarna este considerată perioada ideală, deoarece porcul a acumulat suficientă greutate pe parcursul anului.

Sacrificarea se face tradițional cu un cuțit, după care animalul este așezat pe un jgheab, pârlit și curățat. Părul este îndepărtat cu ajutorul unui cuțit și apă fierbinte, iar apoi porcul este spălat și pregătit pentru eviscerare. În ultimii ani, a apărut și metoda electrocutării, însă aceasta este controversată și nu este acceptată de toți.

După îndepărtarea intestinelor, fiecare parte a porcului este sortată și păstrată pentru preparare. Deși tehnica sacrificării este similară în majoritatea țărilor europene, rețetele și preparatele rezultate diferă de la o cultură la alta.