De ce sunt mările și oceanele albastre dacă apa este incoloră? Mările și oceanele par albastre deoarece lumina cu lungime de undă mare (roșu, portocaliu și galben) este mai puternic absorbită de apă decât lumina cu lungime de undă scurtă (albastru). Astfel, atunci când lumina albă a Soarelui pătrunde în apele mărilor și oceanelor, doar lumina albastră este reflectată înapoi, creând nuanța caracteristică a apei. Același principiu explică și culoarea cerului.
Oceanul și cerul sunt albastre din motive diferite
Deși cerul și oceanul sunt albastre, cele două fenomene nu sunt direct legate. În ambele cazuri, percepția culorii albastre este determinată de absorbția diferențiată a luminii, dar prin mecanisme diferite.
În cazul oceanului, efectul este vizibil doar în ape foarte pure. Dacă sunt prezente noroi, alge sau alte impurități, lumina reflectată de aceste particule va altera culoarea naturală a apei, oferindu-i nuanțe verzi, maro sau chiar roșii.[sursa]
De ce sunt apusurile portocalii?
O întrebare frecventă este de ce, dacă cerul este albastru ziua, apusurile capătă nuanțe portocalii și roșii. Michael Kruger, de la Departamentul de Fizică al Universității din Missouri (SUA), explică acest fenomen printr-un proces numit „împrăștierea Rayleigh”.
Spre deosebire de ocean, cerul nu este albastru din cauza absorbției luminii, ci datorită împrăștierii selective. Atmosfera împrăștie mai eficient lumina albastră, deoarece aceasta are o lungime de undă mai mică decât lumina roșie. Moleculele de azot și oxigen, fiind mai mici decât lungimea de undă a luminii vizibile, devin responsabile pentru dispersia intensă a luminii albastre în toate direcțiile, ceea ce face ca cerul să pară albastru.
Însă la apus, lumina soarelui trebuie să traverseze o porțiune mult mai mare a atmosferei. Pe măsură ce parcurge această distanță, lumina albastră și violetă este împrăștiată și eliminată, lăsând în urmă doar lumina cu lungimi de undă mai mari – portocaliu și roșu. Acest proces este ceea ce oferă apusurilor acele nuanțe spectaculoase.
De ce norii, laptele și zahărul pudră sunt albe?
Norii, laptele, zahărul pudră și sarea par albe deoarece particulele care împrăștie lumina sunt mai mari decât lungimea de undă a luminii vizibile. Spre deosebire de împrăștierea Rayleigh, care favorizează lungimile de undă scurte (cum este cazul cerului albastru), în această situație, toate culorile spectrului vizibil sunt împrăștiate în mod egal, rezultând o lumină albă.
În cazul laptelui, grăsimile sunt cele care creează acest efect. De aceea, laptele degresat, care conține mai puține lipide, este mai puțin opac și are o tentă ușor diferită față de laptele integral.
Deși oceanul, cerul și apusurile își capătă culorile prin mecanisme diferite, toate aceste fenomene sunt guvernate de interacțiunea luminii cu mediul înconjurător. Fie că este vorba de absorbție, împrăștiere selectivă sau reflexie difuză, percepția culorilor este rezultatul unor procese fizice fascinante care modelează modul în care vedem lumea.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
