De ce uităm? Uitarea face parte din viața noastră de zi cu zi. Poate ai intrat într-o cameră și ai uitat de ce ai venit, sau poate întâlnești pe cineva cunoscut și nu-ți amintești numele persoanei. Dar de ce uităm? Este uitarea doar un semn de slăbire a memoriei sau ar putea avea și un rol benefic.

De ce uităm? Explicații din neuroștiință și psihologie

Una dintre primele explicații pentru uitare a fost oferită de psihologul german Hermann Ebbinghaus, care a observat că amintirile se estompează odată cu trecerea timpului.

Curba uitării, dezvoltată de Ebbinghaus în secolul XIX, arată că majoritatea oamenilor uită detaliile informațiilor noi destul de rapid, dar acest proces se stabilizează ulterior. Descoperirile lui Ebbinghaus au fost replicate recent în neuroștiință, confirmând că, într-adevăr, amintirile tind să slăbească în timp.

Totuși, uitarea poate avea și un rol funcțional. Creierul nostru este expus constant la un flux masiv de informații și, dacă am reține fiecare detaliu, ar deveni dificil să păstrăm esențialul. Prin filtrarea informațiilor, creierul ne ajută să ne concentrăm doar pe ceea ce este relevant.

De ce uităm
Cercetătorii au vrut să afle de ce uităm și dacă este bine s-o facem

Atenția și memoria: cum ne ajută uitarea

Pentru a evita supraîncărcarea, creierul selectează ceea ce reține și ceea ce ignoră. Cercetări realizate de laureatul Nobel Eric Kandel și alți specialiști au arătat că amintirile se formează atunci când conexiunile dintre neuroni (sinapsele) devin mai puternice. Concentrarea și atenția intensă susțin acest proces, dar uitarea detaliilor irelevante ne permite să organizăm mai eficient informațiile esențiale.[studiu]

• CITEŞTE ŞI:  „Celule zombi” din piele ar putea să ne îmbătrânească și creierul

Deși capacitatea de concentrare scade odată cu vârsta, iar boli ca Alzheimer sunt asociate cu probleme de atenție, uitarea rămâne o funcție necesară pentru optimizarea memoriei noastre.

Reamintirea poate fi uneori însoțită de o modificare a memoriei pentru a integra informații noi. De exemplu, dacă traseul zilnic spre muncă implică aceleași străzi, probabil ai o amintire puternică a drumului. Dar dacă într-o zi o stradă este închisă și ești nevoit să urmezi un nou traseu, memoria ta se adaptează, încorporând schimbarea prin întărirea unor noi conexiuni neuronale și slăbirea celor vechi. Acest mecanism ne ajută să ținem minte noua rută și să ne adaptăm la schimbările din mediu.

Când uitarea este vitală: perspectiva evoluționistă

Uitarea anumitor informații poate avea beneficii semnificative, mai ales din perspectivă evolutivă. Strămoșii noștri vânători-culegători puteau vizita o sursă de apă sigură de mai multe ori, dar dacă într-o zi găseau un prădător sau un trib rival acolo, creierul lor trebuia să rețină pericolul nou apărut, ajustând amintirile anterioare. Această capacitate de a modifica informațiile și de a uita vechile asocieri ar fi putut să îi ajute să supraviețuiască, permițându-le să evite situațiile periculoase.

Nu toate informațiile uitate sunt pierdute definitiv. Fenomenul „îmi stă pe limbă” este un exemplu de uitare temporară, în care nu putem accesa imediat o informație. Cercetări realizate de psihologii americani Roger Brown și David McNeill în anii ’60 au arătat că oamenii pot intui adesea anumite caracteristici ale cuvântului dorit, cum ar fi prima literă, sugerând că informația nu este complet uitată.[sursa]

O explicație posibilă este că fenomenul indică o slăbire temporară a conexiunilor dintre cuvinte și semnificații în memorie. O altă teorie sugerează că fenomenul este un semnal că informația este încă stocată și că o concentrare mai intensă ar putea aduce amintirea dorită la suprafață.

• CITEŞTE ŞI:  Modulul japonez de pe Lună a trecut, în mod surprinzător, peste noaptea lunară: „A fost o provocare tehnologică”

Uităm din numeroase motive: pentru că nu am acordat atenția necesară, pentru că informațiile se estompează în timp, pentru a ne adapta la schimbările din mediu sau pentru că uneori informațiile nu sunt pierdute complet, ci doar inaccesibile temporar. Uitarea, departe de a fi doar un semn de declin cognitiv, este un mecanism esențial care optimizează funcționarea memoriei și a capacității noastre de adaptare.

Publicitate

Desigur, există și uitarea severă, cum este cea din cazul bolilor degenerative precum Alzheimer, care afectează calitatea vieții. Totuși, capacitatea de a uita rămâne, în general, un avantaj evolutiv important.

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: